Scrisoare pentru fata care l-a introdus pe fiul meu în lumea drogurilor

Mă gândesc de multe ori la tine și sper că nu mai distrugi și viețile altora. Mi-ai luat fiul de lângă mine și mă rog în fiecare zi să nu iei și copiii altora. Nu ai nici cea mai mică idee despre cum acțiunile tale ne-au distrus viețile. Nu voi mai putea să îmi îmbrățișez fiul niciodată. Nu îi voi mai auzi râsetul vesel care îmi lumina sufletul. Nu îl voi mai vedea devenind bărbatul minunat care eram convinsă că va deveni. 

Da, a fost o alegere pe care fiul meu a făcut-o, dar, chiar și așa tu ai fost cea care l-a împins peste muchie, către punctul de unde nu s-a m-ai putut întoarce. L-ai văzut cum își pierde inocența. Ai văzut în ochii lui acea primă rătăcire din ochii lui. I-ai cultivat-o și l-ai presat și pentru asta nu te voi ierta niciodată. 

Dar mă voi ruga să îți fie bine. Mă voi ruga ca Dumnezeu să te găsească și să te vindece de rănile și durerile care te-au împins să duci o astfel de viață. Mă rog să reușești să ieși din această depdendență și să nu mai conduci pe nimeni în iadul în care ești și în care l-ai dus pe fiul meu. Mă rog să îți fie bine și să nu ai nopți nedormite și coșmaruri, atacuri de panică și depresie așa cum am eu acum. 

Mă rog să nu cunoști vreodată sentimentul îngrozitor de a nu știi dacă fiul tău se va trezi dimineața. Dacă apelul telefonic pe care îl primești în miezul nopții nu este cumva cel de la poliție care te invită să identifici trupul neînsuflețit al fiului tău. Mă rog să nu simți niciodată paralizia trupească și sufletească de fiecare dată când sună cineva la ușă în mijlocul nopții - gândind, urlând și sperând că nu este cineva care să îți spună că fiul tău a luat o supradoză. Că fiul tău nu mai este pe această lume. Că trebuie să îi pui trupul sub pământ.

Sper să nu simți niciodată dorul sfâșietor de fiul tău și frustrarea viscerală că nu îl poți ajuta și tot ce poți face este să te rogi ca undeva în viitor va fi liber, detoxifiat, acceptat, iubit, prețuit, curățat, întreg și complet. Și că se va întoarce la tine. Sper să nu îți spui niciodată în minte, vorbind cu inima ta sfâșiată: ”Nu îmi voi îngropa fiul! Nu îmi voi îngropa fiul”. 

Nu te învinovățesc. Mă rog pentru tine. 

Mi-am îngropat fiul. El nu mai este. Eu nu mai sunt. Atunci când trăia, lupta de a-l ajuta, de a-l desprinde de lumea în care tu l-ai introdus, îmi ținea sufletul viu pentru el. Acum el nu mai este. Acum eu nu mai sunt. Mă rog ca tu să te poți vindeca și deznodământul tău să nu fie cel al fiului meu. Mă rog să nu ajungi niciodată să fii mama care își îngroapă fiul. 

Citește și:

• Scrisoare către fiul meu care a rămas fără tată
• Scrisoare pentru tatăl copilului meu: „Te iert, chiar dacă ai ales să ne părăsești”
• „Dacă o să mor înainte să crești.” Scrisoarea unei mame pentru fiica ei