Scrisoare pentru tatăl copilului meu: „Te iert, chiar dacă ai ales să ne părăsești”

Eram singură în baie în momentul în care pe primul și singurul test de sarcină pe care l-am făcut, au apărut cele două liniuțe. Suspinam în timp ce mă uitam la testul pozitiv și mă gândeam „oare cum o să-i spun”? Cumva eram deja pregătită pentru orice reacție din partea ta. Sau cel puțin așa credeam.

Ți-am arătat o fotografie cu testul de sarcină pozitiv și ai zâmbit imediat. Am fost surprinsă la început, dar mi-ai spus că nu trebuie să-mi fac griji, pentru că ești fericit. Am zâmbit puțin și am răsuflat cumva ușurată. „Poate că lucrurile se vor rezolva, poate că va fi alături de noi”, mi-am spus. Dar nu ai făcut-o.

Ai plecat. Și e în regulă. Te iert!

Știam că eu și copilul meu eram ultimii pe lista ta de priorități. Tu ai decis să dispari și să stai la distanță de noi. Ți-am simțit ușurarea în momentul în care ai ieșit pe ușă, întorcând spatele mie și copilului nostru.

Nu am plâns. Nu m-am încruntat. Doar am privit silueta ta care se îndepărta încet-încet de casa care până nu demult îți era cămin. M-am ținut de burtă și am repetat în continuu: „Îmi pare rău. Îmi pare rău. Îmi pare rău. Îmi pare rău. Îmi pare rău. Îmi pare rău”.

Îi ceream scuze copilului nostru care într-o zi mă va întreba de unde a venit și de unde vin tații. Îi spuneam că îmi pare rău pentru că atunci când mă va întreba unde este tatăl lui, noi de ce nu avem o fotografie de familie și cui îi va da felicitarea în formă de inimă pentru Ziua Tatălui, eu nu voi ști ce să îi răspund. Vreau să îi cer iertare copilului nostru care, peste câțiva ani, va plânge în miez de noapte pentru că prietena lui s-a despărțit de el și se va întreba de ce toate femeile sunt la fel. Îmi cer iertare pentru toate poveștile pe care i le voi spune despre tine, despre cât de fericit ai fost în momentul în care ai aflat că va veni pe lume. Despre cât de mult îl iubesti, despre cât de tare ai plâns atunci când s-a născut, despre momentul în care l-ai ținut pentru prima dată în brate. Știu, acestea sunt doar fanteziile mele, care mi-aș fi dorit să fie reale.

Dar, hei, ești iertat. Te iert din toată inima și din tot sufletul meu. Dar și nouă ne pare rău.

Ne pare rău că nu am fost de ajuns pentru tine!

Înțeleg totul pe deplin și nu trebuie să îți faci griji pentru nimic. Îmi dau seama că oamenii vin și pleacă, că nimeni nu poate forța munții să plutească și că nimeni nu-i poate lăsa pe nomazi să rămână. Dragostea pleacă, ura pleacă. Chiar și părinții pleacă. Nu mă aștept să vii la prima lui aniversare sau să fii prezent la nunta lui. Nu mă aștept nici măcar să te gândești sau să-ți amintești de el. Nu mă aștept să ne bați la ușă, dar dacă o vei face, ești binevenit.

Ești binevenit să vezi cel mai frumos cadou pe care mi l-ai făcut. Ești binevenit să îmbrățișezi și să experimentezi dragostea care te așteaptă aici. Nu te-am urât niciodată, nu ți-am purtat niciodată pică. În schimb, ți-am acceptat decizia și am înțeles încotro vrei să te îndrepți.

Pentru că, la urma urmei, ești tatăl copilului meu. Și te iert.

Citește și:

• Aveam 11 ani când mama mea m-a dat afară din casă după ce iubitul ei m-a lăsat gravidă
• Mama mea m-a abandonat, iar acum, că am bani, vrea să revină în viața mea
• Mama mea îmi cere bani să aiba grijă de copilul meu, propriul ei nepot