Regretul vieții mele este că mi-am ascultat medicul și nu am putut să îi ofer copilului meu o mamă pregătită pentru ceea ce urma

Iată ce scrie Anca pe contul ei de Facebook:

”Astăzi mă îneacă nedreptatea! Nedreptatea și o puternică senzație de greață!
Am 728 de prieteni, dacă din 728 de persoane, reușesc ca măcar UNA să fugă mâncând pământul de acel medic și acea clinică sunt MULȚUMITĂ!
Așa că fac această postare "în cinstea" Doamnei Doctor Pascu Cornelia de la Clinica GYN MED!

În urmă cu ceva timp scriam următorul comentariu:
Nouă, Doctora Pascu Cornelia, ne-a marcat viața! Și nu a făcut asta prin afecțiunea pe care o are fetița noastră (pentru ca e ceva genetic și nu ține de niciun medic), ci prin ignorarea ei!
Am avut o sarcină cu probleme încă de la început, m-am dus la ea ca la Dumnezeu, tratament medicamentos, analize, ecografii, morfologii, orice recomandare respectată cu sfințenie, consult la fiecare 3 săptamani. De fiecare dată, concluzia era următoarea: "Un făt perfect sănătos! Ce vrei să îți mai spun? Să îți mai spun și altceva?" Și eu plecam acasă în culmea fericirii!

Dar, aveam un feeling, așa că am luat decizia de a nu naște la clinica ci la un spital de stat (voiam neapărat să nasc într-o unitate unde există ATI adulți și ATI copii, pentru că nu știi ce se poate întâmpla). Ei bine, la aflarea veștii Doamna Doctor s-a supărat foarte tare, nici măcar nu a avut răbdare să asculte motive, temeri, etc. Vizibil dezgustată, mi-a zis ca dacă așa gândesc eu, medic fiind, ce așteptări să mai aibă de la restul mamelor din oraș. Deși eu am ales ca sarcina să fie monitorizată în continuare, atât de dânsa cât și de un alt medic din clinica dânsei, care lucrează și la Nr 1, în ideea de a exista o continuitate a istoricului meu medical, Doctora Pascu nu a fost de acord, deci colaborarea noastră a luat sfârșit. La investigațiile următoare făcute de ceilalți medici, mereu mai aflam câte ceva. Într-un final am ajuns spre sfârșitul sarcinii cu fătul meu perfect sănătos să fiu monitorizată la fiecare 2 zile.

A venit și ziua în care a trebuit să nasc... și copilul meu perfect sănătos nu a mai fost așa sănătos (că perfect a rămas). Fetița mea venind pe lume cu Sindromul Down!

Aveți idee ce a însemnat asta pentru mine? Mi s-a prăbușit lumea, a picat cerul peste mine!!!
Mi se pare PATETIC să te lauzi în timpul consultației cu cel mai bun ecograf din oraș, dar nu ești în stare să diagnostichezi un Sindrom Down, un sindrom care e pe 'aproape toate gardurile'.
Deși semne au fost!

Să-mi răpești dreptul de a decide dacă vreau sau dacă pot să trăiesc viața pe care o am acum! Să fie alegerea mea, liberă și informată!! Ca de asta am mers la SPECIALIST!!

Sa răpesti unor copii dreptul de a o avea pe mama lor fizic si psihic lângă ei, pentru ca atunci cand trăiești cu falsa impresie timp de 9 luni ca totul e perfect, iar la naștere primești vestea ca nu e chiar așa, nu prea mai poți rămâne zâmbitoare! Un consult rapid si superficial nu are cum să dezvăluie totul. Am avut încredere oarba în dumneaei, am ascultat-o când mi-a spus clar si răspicat 'că nu are rost să fac testul Panorama sau altele, că sunt bani aruncați pe geam' deși eu eram dispusă și mi-am arătat intenția. Ăsta e regretul vieții mele! Că am ascultat-o și nu am putut să îi ofer copilului meu o mamă pregătită pentru ceea ce urma.

Acum, întrebarea mea e următoarea, pe care sper să am puterea vreodată sa i-o adresez în față. Dacă eram mai deșteaptă decât restul mamelor din oraș, si rămâneam să nasc în clinică ce mai făceam? Dacă copilul meu dezvolta probleme la naștere și avea nevoie de o echipă pluridisciplinară ce mai făceam?
Dar m-a învățat și un lucru bun! Mi-a arătat cum, ca medic, să nu ajung niciodată!
Păcat, supraaglomerarea la care se supune i-a diminuat la maxim actul medical! Si, din păcate, distruge vieți, speranțe, familii!

De celalalt medic nici nu mă obosesc să menționez, măsurarea unui perimetru abdominal și a unuia cranian care mai niciodată nu i-a reușit (lui, ca altora da) din cauza pozitiei nu cred că e suficient pentru un consult ecografic complet. Modul în care a gestionat situația după ce am născut, să imi dau seama SINGURĂ din poze ca fetița are Down și tu să fii luat prin surprindere, să nu ai curajul să vii să îmi spui, ci să apari ca o floare și să zici 'am auzit că ai aflat...'?! I-aș mulțumi pentru celelalte 2 consultații gratuite, dar mă abțin!
PATETIC!
Pe ce mâini mi-am lăsat eu viața!
Între timp s-a deschis un proces, s-a analizat și s-a ajuns la următoarea concluzie: Inexistența cazului de malpraxis!
Argumentul fiind următorul: " Consider corect protocolul aplicat în urmărirea sarcinii, medicul acționand în calitate de consilier al pacientei, în momentul în care un marker ecografic, decizia privind alegerea tratamentului și a conduitei ulterioare aparținând cuplului."
S-a înțeles? Nici eu!

Desigur că sunt curioasă de ce decizie puteam să iau, atâta timp cât nu a fost pusă în discuție nici o problemă.
Poate Domnul Doctor Tetileanu Adrian Victor, care profesează în orașul Tg-Jiu, fiind cel care a efectuat raportul de expertiză al cazului și a ajuns la concluzia de mai sus mă poate ajuta să înțeleg.
Aș vrea ca atât Dr Cornelia Pascu, cât și Dr Tetileanu Adrian să facă un exercițiu și să își pună următoarea întrebare: " Sunt mulțumit de mine cum am acționat? " Răspunsul să îl păstreze pentru dumnealor, dacă răspunsul e da! Felicitări!

Dacă nu... să nu uite că au făcut PRAF o mamă si o întreagă familie!
Mergeți cu încredere la dumnealor, o să vă consilieze! (not)
Dacă se poate, distribuiți, vă rog!!!”

Anca Gherghina povestește tot pe contul ei de Facebook despre Ioana

De aproximativ 10 luni familia noastră s-a mărit cu încă o fetiță, Ioana, care la naștere a primit suspiciunea de Sindrom Down, diagnostic confirmat ulterior prin cariotipul genetic. De atunci, unicul nostru scop este să aflăm cât mai multe informații care o pot ajuta în recuperarea ei neuro-motorie, cât și participarea la toate terapiile necesare unei dezvoltări optime. Pitica noastră a început cursa terapiilor încă de la vârsta de 2 luni, urmând ca pe măsură ce trece timpul să participe și la altele corespunzătoare vârstei.
Acum, noi suntem foarte recunoscători că Ioana a venit în brațele noastre, pentru că ne-am dat seama că Dumnezeu nu putea să o trimită într-un alt loc mai bun unde să fie mai iubită, mai ocrotită și mai îngrijită decât la noi. Nu cred că putea să gasească o altă familie înconjurată de mai mulți prieteni și oameni minunați așa cum ne-am dat seama că suntem noi.

Din acest motiv, noi am deschis o asociație pentru ea cu numele: UN COPIL CU SOARE IN OCHI. Nume care o și caracterizează, pentru că este un copil foarte vioi, ambițios, zâmbăreț, luminos și carismatic.
Prin intermediul acestei asociații noi putem să strângem formulare 230, formulare prin care 3,5% din impozitul pe venit care deja este plătit către stat pentru anul 2021 se va redirecționa către asociația noastră.
Rugămintea mea este urmatoarea, daca sunt printre dumneavoastră persoane care încă nu au completat acest formular si doresc sa il completeze pentru noi, eu vă rămân recunoscătoare!
Las mai jos linkul prin care se poate accesa si completa foarte usor, cu mențiunea că ESTE FOARTE IMPORTANT ca dupa ce completați si apăsati 'generează formular' să mergeti in mailul dumneavoastră si să redirectionați mailul primit catre adresa mea: lupuanca29@yahoo.com
Dacă acest ultim pas nu este îndeplinit, din pacate noi nu vom putea beneficia de ajutorul dumneavoastră.
De asemenea, dacă îl puteti distribui către prieteni/familie/colegi ar fi minunat!
Eu vă pot pune la dispoziție și o variantă care se poate scoate la imprimantă, dacă vă este mai usor așa sau dacă doriti sa le dati si altor persone sa completeze.
https://formular230.ro/asociatia-un-copil-cu-soare-in-ochi
Va mulțumesc mult!
Sănatate!