Planurile vieții unei mame singure. Cât de greu, dar și frumos este să faci absolut tot ce este omenește posibil pentru copiii tăi

Totul a început într-o seară, în care stăteam la fereastra din bucătărie și încercam să îmi astup urechile de țipetele groaznice a soțului meu, tatăl copiilor mei. Mă simțeam precum un pahar ciobit, dar încă bun de folosit, ce stătea în chiuvetă așteptând picătură cu picătură până se umple în sfârșit și dă afară...

Știu, acest început al poveștii mele nu prea își are sensul, pentru unii, dar când tragi singură cu casa, cu datoriile, cu copiii, cu mâncarea ce trebuie să o oferi zi de zi lor, cu grija de mâine sau din alte zile, cu teama că el vine acasă târziu...beat și fără un ban în buzunar... îți dai seama că sunt momente și evenimente extrem de importante, peste care nu poți trece fără siguranța banilor. 

Luna martie, cu ziua în care trebuie să pun un mărțișor în pieptul bărbatului sau fiului meu, iar fata mea în pieptul fiecărui băiat din clasa ei, iar fiul meu, la rândul său, trebuie să dăruiască colegelor lui ceva simbolic un ghiocel sau o ciocolată.

Paștele cu ouăle roșii, cozonacul și pasca nu trebuie să lipsească de pe masa de Paște, plus mâncarea favorită a copiilor, sărmăluțele cu smântână și salata boeuf; toate sună delicios, dar toate costă bani.

Ziua tuturor copiilor și trebuie să-i duc pe ai mei în parc, la mall sau oriunde, cu gândul că se vor simți bine și vor fi fericiți că au primit o bomboană sau au fost pictați pe față și au făcut poze cu personajele lor preferate.

Vacanța de vară și copiii mei visează să meargă la mare, sau să se răcorească în piscine, ori să se tragă în toboganul cu apă.

...este extrem de greu să faci față tuturor momentelor în care trebuie să păstre problemele pentru tine, pentru a nu le strica bucuria copiilor.

Ziua de naștere a fiicei mele. Ziua în care își împlinește anul și eu sunt nevoită să mă duc să mă împrumut, sau cu câteva zile înainte să fac curățenie în casele altora timp de 6-10 ore pentru 50-100 sau foarte rar 150 lei, bani extrem de puțini la câte ore munceam și pierdeam vremea, dar nu conta atât de mult asta, deoarece eram fericită că pot să îi ofer un cadou și un tort special prințesei mele.

Începutul școalii, când copii vor ghiozdane noi, haine și necesarul pentru școlari, pagina A 4 e plină de cât de multe auxiliare au nevoie un elev.

Ziua fiului meu, o zi în care mi-am spus că îi voi sărbători ziua onomastică zâmbind. (repet aceleași obiceiuri ca în alte dăți, dar tot așa nu contează de câți bani este vorba sau câte ore pierdute, ci faptul că am câțiva lei să-i pot oferi cadoul și tortul dorit prințului meu).

Sărbătorile de iarnă și cele mai așteptate din tot anul. Moș Nicolae, când copii își pregătesc ghetuțele curate în pragul ușii. Cu pașii repezi se apropie și Crăciunul, momentul preferat al copiilor și al fiecărui adult. Bradul, instalațiile, decorațiunile cât și mâncarea tradițională nu trebuie să lipsească. Copiii scriu Moșului ce își doresc, iar EU, ca mamă a lor, deși mă chinui, mă strofoc, mă enervez, mă rog și plâng cum și de unde voi face rost de bani să le pot face pe toate într-un an apoi în toți anii care vor veni. 

Cu toate acestea, observam că bărbatul meu este pasiv. Cu sticle desfăcute pe masă și altele terminate, aruncate pe jos, își ia o poziție de "marele boss", stă rezemat de spătarul scaunului unde își petrece foarte multe ore, zile, luni și chiar ani... consumând banii pe alcool, țigări, cafea și aparate de joc de noroc (ghinion pentru copii și întreaga familie).

"Săracii" bărbați, ei nu sunt stresați precum noi, femeile. Ei sunt nervoși că nu au câștigat câți bani au pierdut, sau că nu le-au mai rămas bani pentru a cumpăra încă o bere sau ceva mai puternic... în loc să fie păsători și deschiși la minte că într-un an sunt atât de multe ore în care ar trebui să își bucure copii.

Începând cu luna martie (1+8 ziua mamei și a femeilor), Paștele și iepurașul cu ouăle de ciocolată, 1 iunie ziua tuturor copiilor, vacanțele de vară, zilele onomastice ale propriilor lor copii, începutul cât și sfârșitul anului școlar, Moș Nicolae și ultimul, cel mai frumos dintre toate, e Crăciunul, care trebuie să-l petreacă în familie alături de cei dragi lor.

Dar bărbații cu astfel de porniri foarte rar se întâmplă să-i poți schimba. Unii continuă să joace nepăsători, în timp ce alții s-au lăsat de dragul copiilor sau în sfârșit le-a venit mintea la loc. Mai sunt aceia care au conștientizat că banii aruncați sunt mai degrabă buni să îți bucuri copiii cu toate momentele frumoase și le aduni amintiri plăcute din copilăria lor.

Eu, ca mamă, ca femeie, ca soție, mi-am dat tot interesul timp de mulți ani...Până când a venit ziua în care am luat decizia de a renunța și am ales să părăsesc casa cât și locul natal pentru a mânca din pâinea străinătății, departe de toți cei care au rămas în urmă.

Nu vreau să fiu judecată pentru decizia luată, dar faptul că am lipsit 1 an din viața copiilor mei a fost un chin pentru mine. Acel an și acele zile, sau luni au fost precum o pedeapsă a sufletelor noastre. Ne-am chinuit să ne vedem pe cameră, dar când vorbeam nu îi încălzea cu nimic pe copiii mei, pentru că duceau lipsa brațelor calde ale mamei, sărutările de bună dimineața, noapte bună sau de felicitări. Aceste momente ne-au lipsit enorm...

Degeaba trimiteam sume de bani, sau pachete cu dulciuri și cadouri, căci astea nu le aduceau fericirea ce o aveau când eram alături de ei...Am fost și sunt conștientă că ei au fost cei care au suferit cel mai mult în urma acestei despărțiri, pentru că în toate acele momente când ei trebuiau să fie fericiți, eu eram pe alte meleaguri străine, muncind, dormind, iar muncind și tot așa, până când am luat din nou o decizie și asta a fost definitivă.

Mi-am lăsat munca, mi-am făcut bagajul, am făcut cumpărături cu tot felul de dulciuri, haine și jucării, mi-am luat un bilet și am plecat spre România țara mea natală, țara în care am copilărit, țara în care mi-am lăsat cei mai drag mie - COPII MEI, singura mea avere...

România e țara tuturor posibilităților fie că noi o vedem săracă dar e mai bogată decât orice loc de pe pământ, deoarece în ea au rămas bătrânii voștri părinți care își cresc, își educă nepoții și nepoatele mai bine decât și-au crescut proprii lor copii. Valoarea bogăției nu se află în bani, haine sau lucruri scumpe, ci în educație și căldura din sânul familiei...

Știu că unele persoane mă vor judeca că am ales să-mi las cei mai dragi oameni mie pentru a pleca și uita de toate neplăcerile cauzate din anii căsniciei mele, dar nu am făcut-o din plăcere, nu am ales asta de dragul de a câștiga bani mulți și a strânge averi. Am ales să plec deoarece psihic și fizic nu mai suportam să văd cum tot ce am clădit singură se duce pe apa sâmbetei, anii în care ne-am cunoscut și am ales să fim 2 într-un singur trup, într-un lăcaș mic (garsonieră), unde au crescut și copilărit îngerașii mei Daria și Andrei, au însemnat mult pentru mine.

Faptul că eram mai mult singură cu ei nu a contat, însă indiferent de greutăți, dureri și chin am reușit să fac pasul mult dorit și acela de a-mi lua copii alături de mine în Germania și acum sunt cea mai fericită și împlinită mamă din lume.

Chiar dacă sunt tot singură, nu regret nimic, faptul că îi am alături mă face să îmi doresc să trăiesc mai mult, asta îmi dă putere și curaj să merg mai departe, chiar și pe aceste meleaguri străine. Viața e făcută să o trăim fie ea grea pentru unii/ele, sau ușoară pentru alții. Când crezi în visele tale și nu te dai bătut, viața își are rostul zâmbind și iubind.

Crede în Dumnezeu, crede în vise și fă ce te îndeamnă inima. Ascultă-ți instinctul și luptă pentru tine și cei dragi care te așteaptă undeva într-un colț de țară - ACASĂ.