Două cuvinte pe care fiul meu cu autism mi le spune în fiecare zi, fără să vorbească

Mă trage spre leagăn și îmi face semn să mă ajute să-l așez pe scaun. Îl împing, îl împing și îl împing, până când îmi vine simt că îmi cad brațele. Îl dau în leagăn de 100 de ori la rând. Și apoi încă o dată după ce am jurat că am terminat. Fericirea lui, calmul lui, țipetele lui de încântare nu sunt altceva decât un mare și imens „te iubesc”.

Îmi spune „te iubesc” cu puterea lui de neoprit atunci când, deși este sătul de ședințele de terapie, continuă să le accepte!

Suferă atunci când se joacă afară, singur. Țipă și plânge și se uită la mine să îl salvez. Nu o fac, îi spun „poți face asta și sunt atât de mândră de tine”, chiar dacă uneori chiar îmi vine să îl iau în brațe și să fug cu el. Îmi spune că mă iubește atunci când se calmează, nu mai plânge și începe să facă ceea ce i se cere. Fața lui spune: „Nu vreau să fac asta astăzi, dar am încredere că tu știi ce este bine pentru mine, mamă”.

Citește și: Cum mi-am dat seama că fiul meu are autism

Când cade și se rănește, se repede la mine și mă face să mă simt de parcă aș fi câștigat un premiu!

Plânge în timp ce eu îl țin în brațe și îi șoptesc că va fi bine. Mă lasă să-l țin strâns în brațe în timp ce ne legănăm înainte și înapoi până când tremuratul lui se oprește. Brațele lui în jurul gâtului meu, abilitatea lui de a-și găsi calmul în mine, îmi spun fără îndoială că mă iubește din toată inima.

Îmi spune că mă iubește prin ușurarea din ochii lui, atunci când reușesc să-mi dau seama exact ce caută, ce vrea sau ce are nevoie - chiar dacă nu este capabil să spună cu cuvinte. Știu când îi este foame, când este trist sau frustrat. Știu când îi este cald, frig sau are emoții, doar printr-o simplă privire. Știu că este neliniștit atunci când nu se poate opri din „bâzâit”. Știu că este fericit atunci când sare în sus și în jos, dă din mâini și scoate sunete înalte. Am studiat cu atenție toate indiciile sale non-verbale de-a lungul anilor și uneori cred că îl cunosc mai bine decât aș face-o dacă ar putea vorbi.

Citește și: 6 mituri despre autism pe care nimeni nu ar trebui să le mai creadă

Îmi spune că mă iubește, când, din senin, pentru prima dată după luni de zile, îmi apucă tandru fiecare parte a feței cu mânuțele lui dulci, își așează fruntea caldă și moale pe a mea și se uită atât de adânc în ochii mei încât îmi fură respirația. „Știu că ești acolo, iubitule”, șoptesc cu lacrimile care amenință să dea pe afară. Nu voi renunța niciodată la tine, puiule! Și eu te iubesc.

Așa că nu, nu rostește cele două mari cuvinte „te iubesc”, dar cumva mi le spune tot timpul. Mă iubește, iar eu nu am fost niciodată atât de sigură de ceva în viața mea.

Citește și: Autism infantil: ce este și din ce cauze apare?