Scrisoare pentru mamele care își bat copiii

Mami, tu care spui că îți iubești copilul mai mult ca pe ochii din cap, cu ce ești diferită de un soț care își lovește soția, dar care declară sus și tare că o iubește, atunci când îți lovești propriul tău copil?

Mami, tu care spui că ți-ai da viața pentru copilul tău, cu ce ești diferită de un partener care își plesnește iubita, dar care cade apoi în genunchi cerându-și iertare, atunci când lași urme de degete pe obrazul curat și inocent al copilului tău?

Degeaba îți ceri iertare după, degeaba regreți, degeaba spui că nu vei mai face, că nu te vei mai lăsa cuprinsă de furie și nu vei mai atinge cu lovituri fizice propriul tău copil. O dată ce ai făcut-o, chiar și o singură dată, copilul tău nu va mai fi niciodată la fel. Ia o coală albă în mână. Este curată, neatinsă, perfectă. Ca și copilul tău. Mototolește-o în palmă. Acum încearcă să o faci din nou ca înainte, netedă, impecabilă. Mai poți?

Nu. Nu mai poți. Asta faci cu sufletul copilului tău de fiecare dată când ridici mâna asupra lui. Și el te va iubi, mititelul, pentru că ești mama lui, dar va fi și îngrozit de tine în același timp. Sună cunoscut? Sună cumva ca structura emoțională a unui om abuzat? Diferența este că acel om abuzat este adult și se poate apăra, poate fugi, poate cere ajutor. Copilul tău nu poate, pentru că tu ar trebui să fii oaza lui de siguranță, ajutorul lui. Nu abuzatorul. Copilul tău, care te vede ca pe centura lui de siguranță, se izbește de palmele tale, precum o mașină se izbește de un zid. Iar el, micuțul pasager, nu mai are centură. Centura lui s-a transformat în zidul din fața lui care îi încarcerează inocența și linștea copilăriei. 

Mami, ai fost și tu educată cu bătaia și îți spui că uite ce bine ai ajuns? Oare ai ajuns bine? Oare bine înseamnă să îți bați și tu copilul la rândul tău? Oare faptul că tu consideri un abuz fizic și emoțional al unui suflet inocent ca fiind ”bine” nu cumva îți spune că, de fapt, nu ai ajuns bine deloc?

Îți dorești respectul copilului tău, îți dorești să te asculte, să fie cuminte, dar faci confuzie majoră între respect și supunere, între cumințenie și teroare, între educație și bătaie. Pentru că asta se va întâmpla, nu azi sau mâine, dar când copilul tău va fi suficient de mare și se va lupta cu furtunile emoționale și dificile ale adolescenței și se va izbi de traumele pe care palmele tale i le-au lăsat în sufletul lui mototolit. Asta face bătaia. Nu educă, nu îți oferă respectul copilului tău, nu îl cumințește. Îl terorizează. Și când va scăpa de agresivitatea ta, va fugi mâncând pământul. Nu te va respecta. Nu va fi cuminte. Nu va fi educat. Va fi un copil abuzat, rătăcit, speriat sau agresiv la rândul lui. 

Când alegi să îl lovești, în loc să îi vorbești, când alegi să îl pălmuiești, în loc să îl îmbrățișezi, când alegi să îl păruiești, în loc să îl asculți, ești lașă și egoistă și alegi calea cea mai rapidă spre ceea ce îți dorești tu, nu spre ceea ce are nevoie copilul tău. Pentru că este mai ușor să dai o palmă, decât să asculți ce nevoi are copilul tău. Este mai ușor să tragi de o ureche, decât să ai răbdare și să îi arăți în fiecare zi cu blândețe care este calea cea bună. 

Mami, educația nu se face cu bătaia, ci cu răbdarea, cu iubirea, cu înțelegerea, cu ascultarea, cu îmbrățișarea și acceptarea momentelor mai puțin bune și lauda celor minunate. Vrei respectul copilului tău? Câștigă-l, nu-l fura, pentru că el devine atunci supunere. Vrei să fie copilul tău cuminte? Sculptează-i disciplina cu răbdare, comunicare și înțelegere. Pentru că prin bătaie, copilul este cuminte pentru că este terifiat, nu educat. 

Mami, știu cât este de greu să fii mamă. Este cea mai cumplită, grozavă și epuizantă responsabilitate din lume. Te coboară și te ridică, te epuizează și te energizează, te înfurie și te face fericită. Dar tu știi că în acest roller-coaster al maternității ai centură. Pentru că ești adult și știi, poți și vrei să gestionezi emoțiile care vin o dată cu această cursă spectaculoasă. Dar ține minte mereu că tu ești și centura copilului tău. Este și el cu tine acolo, în roller-coaster. Și atunci când îl bați, i-ai luat centura. Imaginează-ți numai teroarea lui. Apoi imaginează-ți copilul tău într-un roller-coaster fără centură. Ți se oprește inima și faci atac de panică, nu-i așa? Asta îi faci de fiecare dată când îl bați. Alege să îi fii siguranță, nu amenințare. Alege să îi fii mamă, nu stăpân!