Super-dădaca Kathryn Mewes, care are două fiice, Olivia de 5 ani și Harriet de 7 ani, dezvăluie când este bine - și când nu este bine - să-ți lași copilul să ia propriile decizii și cum procedează ea când vine vorba de fiicele ei.
Lasă-i să își aleagă singuri hainele
Kathryn Mewes este de părere că până la o anumită vârstă nu contează atât de mult felul în care se îmbracă cei mici. Cu alte cuvinte, dacă într-o zi fiul tău vrea să meargă la grădiniță îmbrăcât în costum de Spiderman, lasă-l.
„Ca părinte, trebuie să știi să îți alegi bătăliile. Iar „cu ce ne îmbrăcăm azi” nu este o bătălie pe care să merite să o duci cu copilul tău. Sigur, asta nu înseamnă că e în regulă să se îmbrace în haine de vară când afară temperaturile sunt sub 20 de grade Celsius. Asigură-te că îi pui în dulap haine potrivite sezonului actual și lasă-ți copilul să poarte ce vrea”, explică dădaca.
Nu îi lasă să își aleagă singuri ora de culcare
Copiii au nevoie de o rutină de somn. Pentru copiii mai mici, această rutină ar trebui să conste în baie - citit poveste - somn. În cazul copiilor mai mari, asigură-te că nu stau cu ochii ațintiți în telefoane sau tablete cu cel puțin o oră înainte de culcare, spune Mewes. Pregătirea copilului pentru culcare nu ar trebui să dureze mai mult de o oră, mai explică aceasta.
Lasă-i să înjure
Iată o regulă la care cu siguranță nu te așteptai. În timp ce majoritatea părinților se străduiesc să nu înjure de față cu copiii lor și se cenzurează cât de mult pot, Kathryn Mewes mărturisește că își lasă copiii să înjure.
„Dacă le spuneți copiilor voștri că nu au voie să înjure deloc, o vor face cu atât mai mult. Eu sunt permisivă la acest capitol. Atâta timp cât înjurăturile sunt folosite în casă, este în regulă. Eu le spun copiilor mei că, dacă trebuie să înjure, trebuie să o facă în camerele lor, unde nimeni nu îi poate auzi. Fiica mea Harriet are șapte ani și când a folosit prima ei înjurătură zilele trecute, am ignorat-o complet. A înjura pe cineva, însă, este foarte diferit și nu trebuie tolerat”, explică dădacă.
Nu vor să mănânce? Este perfect în regulă!
„Alimentația reprezintă un subiect delicat pentru mine. Ce trebuie să înțelegem este că dacă facem din ea o bătălie, copiii noștri vor câștiga. Atitudinea mea este: mănânci ce îți pregătesc sau nu. Nu-i mituiți să mănânce amenințându-i că le luați budincă, pentru că nu ar trebui să existe mâncare „bună” sau „rea”. Copiii mei știu că ceea ce pregătesc eu este masă zilei și le spun că este în regulă dacă nu o mănâncă. Un copil nu va muri de foame dacă refuză să mănânce prânzul, dar nu le dați de ales. Nu le oferi alternative mai puțîn sănătoase, precum pizza sau mâncare de tip fast food, doar pentru a-i hrăni. Dacă le este foame cu adevărat, vor mânca ceea ce le pregătești”, spune Kathryn Mewes.
Nu îi lasă să decidă asupra timpului pe care îl petrec în fața ecranelor
„Familiile pot cădea într-o rutină în care copiii ajung acasă de la școală și încep să se joace ore în șir pe telefon sau tabletă. Nu le smulgeți device-urile din mână. În schimb, stabiliți clar când și cât timp este permisă utilizarea lor și porniți un cronometru. Eu așa procedez cu fetele mele. Dacă protestează, le avertizez că, dacă mai continuă, nu mai au acces la telefoane a doua zi. Funcționează, pentru că niciodată nu cedez în fața rugăminților lor”, mai explică dădacă.
Lasă-i să își aleagă singuri prietenii
„Copiii trebuie să-și aleagă singuri prietenii. Deși ca părinți știm ce e mai bine pentru copiii noștri și îi mirosim de la o poștă pe cei care vor să profite de bunătatea lor, ei trebuie să se „lovească” singuri de astfel de lucruri. Nu îi putem feri la nesfârșit de cei care nu le vor binele și nici nu îi vom ajuta să facă față cu succes dezamăgirilor dacă îi ținem închiși într-un glob de cleștar, spune Mewes.
Lasă-i să decidă singuri dacă vor sau nu să își facă temele
„Mărturisesc că îmi plătesc fiicele să își facă temele pentru că banii sunt un stimulent. De fiecare dată când își fac temele la o materie, primesc câte 50 de eurocenți. Pot câștiga 2 euro într-o zi sau nimic. E alegerea lor. Nu-mi pasă dacă nu-și fac temele la timp. Nu eu sunt cea care pierde pauza de masă sau cea care este luată la întrebări în fața prietenilor săi, în clasă”, explică dădacă.
Taxează-i dacă se poartă urât
„Nu acceptați niciodată abuzurile verbale din partea copiilor voștri. Un astfel de comportament trebuie să aibă o consecință imediată. Nu țipați, ci explicați-le cu calm că nu vor ajunge nicăieri în viață cu tonul lor. Fiți voi, în primul rând, exemple pentru copiii voștri fiindcă ei copiază comportamentul vostru”, mai adaugă Mewes.
Citește și:
Surse foto: thesun.co.uk
Surse articol: thesun.co.uk
Urmareste-ne pe Google News
