Stilul de parenting neimplicat
Potrivit unui cadru didactic care predă la ciclul primar, stilul de parenting ce favorizează considerabil obrăznicia unui copil este cel neimplicat. Principala manifestare a obrăzniciei este legată mai ales de adoptarea de comportamente mai puțin dezirabile în scopul de a atrage atenția celor din jur. În privința manifestării acestor comportamente la școală, explicația găsită pentru ele este următoarea: copilul crede că prin comportamentele respective se va conecta cu ceilalți.
Într-o intervenție pentru „The Sun”, au fost oferite explicații care țin de impactul unui stil de parenting neimplicat în comportamentul unui copil la școală: „....Încearcă să găsească o conexiune undeva și în această direcție își vor îndrepta comportamentul...Probabil că au trecut deja prin faza de a stabili o conexiune, dar nu au primit-o deloc sau nu au primit-o așa cum și-ar fi dorit...Vor face parte dintre acei copii despre care vei spune: „Chiar nu pot să le fac față sau nu pot stabili o relație cu ei.”
Un stil de parenting neimplicat este caracterizat de lipsa de implicare a părinților în viața copiilor, aceștia refuzând să-și ia responsabilități multe în privința lor și limitându-se la asigurarea nevoilor ce țin de hrană, de îmbrăcăminte, de asigurarea unui adăpost. Pentru că nu vor să-și asume responsabilități, nici nu vor dori să aibă cerințe de la copii și nici nu vor stabili anumite limite.
Copiii care au părinți ce merg pe un stil de parenting de acest tip duc lipsa susținerii și a ghidajului venit din partea lor. În aceste condiții, nu este de mirare că nu vor deprinde nici anumite norme sau reguli ce țin de comportamente adecvate pentru diverse situații și vor deveni obraznici.
Oamenii de știință consideră că printre cauzele ce stau la baza obrăzniciei acelor copii care sunt crescuți cu un stil de parenting neimplicat se numără:
- Părinții nu le-au stabilit limite, reguli, așteptări și nici nu le monitorizează în niciun fel comportamentele
- Părinții nu le acordă atenție deloc, nu țin cont de nevoile lor emoționale, cum ar fi cea de susținere, de a fi încurajați și apreciați
- Părinții nu știu să îi asculte
- Lipsa de interes a părinților acoperă toate aspectele vieții copilului, inclusiv activitățile școlare, cele care țin de petrecerea timpului liber și nici nu se îngrijesc de progresele pe care ar trebui să le facă acesta
Stilul de parenting permisiv
Părinții ce îmbrățișează acest stil de parenting își exprimă dragostea, afecțiunea față de copiii lor, își asumă responsabilități față de ei, dar nu au așteptări mari de la ei, preferând mai degrabă să le fie cei mai buni prieteni. Nu intenționează să-și exercite în niciun fel controlul asupra copiilor și încearcă pe cât posibil să evite un conflict cu ei.
Stilul de parenting permisiv este și el inclus de cadrele didactice printre cele care favorizează obrăznicia întrucât părinții nu intenționează să impună reguli, limite, copiii devenind neascultători, rebeli când nu li se îndeplinesc dorințele când vor ei, având mereu cerințe și pretenții mari. De asemenea, aceștia vor avea dificultăți în a deprinde autocontrolul, riscând să se transforme în adulți dependenți și care nu vor fi nicicând perseverenți în a-și îndeplini un obiectiv.
Cadrul didactic ce a vorbit pentru „The Sun” despre stilul de parenting neimplicat a venit cu lămuriri ce țin de provocările pe care le are de înfruntat când în clasă sunt copii ce provin din familii în care se practică un stil de parenting permisiv: „Când copiii nu au parte de nimic structurat acasă, ei vor adopta două atitudini la școală. Fie vor reuși, întrucât la școală au limitele și structura ce le lipsesc acasă, fie vor sfida cadrele didactice...”.
Psihologii consideră că un copil obișnuit cu un stil de parenting permisiv va tinde să fie obraznic și pentru că nu a avut cum să se familiarizeze cu gesturi, cu comportamente de care are nevoie adesea în viața de zi cu zi. Spre exemplu, pentru că nu a fost obișnuit cu limitele, nu va ști cum să împartă și poate intra cu ușurință într-un conflict cu alți copii din această cauză.
Stilul de parenting autoritar
Cei care optează pentru acest stil de parenting aleg să fie foarte fermi cu copiii, să aibă așteptări foarte înalte și își doresc neapărat ca micuții lor să-i asculte în orice situație. Părinții vor urmări în primul rând să-i disciplineze prin control, fără să-i alinte și fără să excludă posibilitatea de a-i sancționa aspru pentru orice greșeală sau dovadă de nesupunere. Printre pedepsele pe care le aplică se află inclusiv cele corporale.
Legătura pe care cadrele didactice o văd între un stil de parenting autoritar și favorizarea obrăzniciei la copil este aceasta: când părinții tind să fie foarte severi cu copiii, aceștia din urmă se pot confrunta cu reacția „luptă sau fugi”. Dovadă a expunerii copilului la frică, la stres, reacția se bazează pe stimularea secretării unor hormoni specifici (adrenalina, cortizolul, noradrenalina) de către hipotalamus. Până când se va obișnui să o gestioneze, copilul va fi copleșit de stres și în aceste condiții nu va fi greu să adopte și comportamente mai puțin dezirabile, chiar agresive, inclusiv când se află la școală.
Altă tendință vizibilă în rândul copiilor ce sunt educați în baza stilului de parenting menționat este că, în momentul în care nu se vor mai afla în mediul de acasă, vor fi dornici să nu se mai supună niciunei autorități. În acest context, vor avea ostilitate față de reguli și vor încerca să le încalce pentru a vedea ce se întâmplă. Uneori, această formă de rebeliune poate lua forme extreme, precum este și cea de care se plâng adesea cadrele didactice: acele situații în care anumiți elevi fug pur și simplu din clasă când sunt puși în situația de a li se impune limite și de a asculta de o autoritate.
Stilul de parenting elicopter
Iată la ce se referă acest stil de parenting: părintele se implică excesiv în viața copilului său controlându-l permanent, încercând să-l protejeze exagerat de mult și având de la el așteptări mari. În scopul îndeplinirii acestor așteptări, cel ce practică acest stil de parenting nu va ezita să pună presiuni asupra copilului.
Poți să-ți dai seama dacă ești un părinte „elicopter” după manifestări precum:
- Faci tot posibilul să ții eșecul departe de copilul tău și preferi să faci tu lucruri în locul său pentru a-l feri de vreo dezamăgire
- Îți influențezi copilul să fie cel mai bun pentru a-ți satisface propriile tale ambiții
- Îl controlezi foarte mult la teme și nu eziți să-l ajuți chiar și când nu ar fi cazul
- Negociezi tu în locul copilului când acesta se află într-un conflict
Ce relație există între stilul de parenting elicopter și comportamentele indezirabile la copii? Un studiu a ajuns la concluzia că un copil ai căror părinți își mențin controlul asupra tuturor aspectelor vieții sale nu va deprinde autocontrolul, nu va învăța să-și gestioneze emoțiile, să-și rezolve problemele și va avea tantrumuri mai frecvent decât aceia care nu sunt crescuți cu acest stil de parenting.
De asemenea, un alt studiu a adus în prim-plan următorul aspect: copiii care au părinți ce îi controlează excesiv sunt mai predispuși la a avea probleme de comportament la școală. Concluzia oamenilor de știință a fost că părinții ce adoptă un asemenea stil de parenting le vor face un rău copiilor în sensul în care aceștia nu vor învăța să-și controleze emoțiile când se află în viața de zi cu zi. Astfel, copiilor le va fi mai greu să se poată adapta unui mediu în care au nevoie de abilități care le lipsesc (cum ar fi capacitatea de a lua decizii, de a găsi soluții pentru a rezolva o problemă etc.), așa cum este și cel de la școală.
Surse: internationalschoolparent.com, ncbi.nlm.nih.gov, parentingforbrain.com, sciencedirect.com, theeducatoronline.com, thesun.co.uk, verywellmind.com, webmd.com
Sursă poză principală: istockphoto.com
Surse foto: istockphoto.com
Urmareste-ne pe Google News
