Traumele din copilărie ale partenerului de viață îi afectează stilul de parenting? Uite cum poți să ajuți

Traumele din copilărie nu pot fi în niciun fel prevenite și foarte greu pot fi uitate sau depășite. De cele mai multe ori, o traumă apărută în primii ani de viață poate afecta sănătatea fizică, psihică, sau chiar relațiile copilului a ajuns la maturitate.

Dacă ai un partener care suferă de anumite traume din copilărie, ai putea observa că acestea îi afectează viața de mămică sau de tătic. Cu un bagaj emoțional atât de frustrant în spate nu poate, nimeni nu va reuși, fără ajutor, să capete titlul de „cea mai bună mamă” sau de „cel mai bun tată”.

În cartea la care este coautor, „Mi-aș fi dorit să știu cum să supraviețuiești și să te refaci după o relație abuzivă”, doctor Amelia Kelley, terapeut pentru persoanele care au suferit de traume de orice fel , susține că „una din cele mai importante relații din viața unui om este ce a părintelui cu copilul său, pentru că numai astfel, copilul își formează propriul set de credințe și propria percepție asupra lumii. Din păcate, există anumite probleme de comportament și probleme cognitive în cazul copiilor ce vin cu un bagaj traumatic din primii ani de viață.”

Să vedem cum îți poți da seama dacă partenerul sau partenera de cuplu suferă de traume din copilărie și cum îl/o poți ajuta.

Ce rol are trauma din copilărie în viața de părinte?

Conform doamnei doctor Kelley, părinții care suferă în urma unor traume prin care au trecut în copilărie, nu se pot relaxa și nu se pot juca în mod corespunzător cu copiii lor, fiind de regulă foarte critici atât cu ei înșiși, cât și cu cei din jur. În altă ordine de idei, trauma din copilărie se poate manifesta printr-o dorință de a proteja excesiv copilul.

Traumele din copilărie schimbă iremediabil structura creierului

Cum îți poți ajuta partenerul/a să se vindece de traumele din copilăria sa?

Primul lucru pe care trebuie să îl faci este să abordezi trecutul și experiența din copilăria partenerului tău cu multă compasiune și empatie- îndemnându-l/o să participe la ședințe de terapie cu rolul de a schimba în mod pozitiv modul de abordare în parenting.

1. Pregătește-ți jumătatea pentru a fi părinte

„Pregătește-ți jumătatea care a trecut prin traume în copilărie să devină cea mai bună variantă a sa ca și părinte, oferindu-i sprijin, ședințe de terapie și un dialog cât se poate de deschis legat de experiența sa din trecut. Nu vă intersectați prea mult în drumul lui în viața de părinte, pentru că este un lucru pe care personal trebuie să-l rezolve”, susține doamna doctor Kelley.

2. Încurajați ordinea, disciplina și siguranța în propriul cămin

Un alt lucru pozitiv care vă poate scoate partenerul/a din haosul creat în copilăria sa este instaurarea unei anumite discipline și siguranțe în propriul cămin. Așadar, eliminați tot ceea ce este în exces, tot ceea ce creează haos, fără a folosi sarcasmul sau fără a da vina unul pe celălalt atunci când lucrurile nu merg chiar așa cum ar trebui.

3. Împreună formați o echipă, țineți cont unul de emoțiile celuilalt

Nu uitați că împreună cu partenerul sau partenera formați o echipă și nu sunteți adversari. Stabiliți anumite reguli, spre exemplu după o neînțelegere sau o ceartă luați o pauză de 30 de minute fără a vă vorbi, fără a da vina unul pe celălalt și țineți-vă de această promisiune. Puteți să mergeți la o plimbare mai lungă sau să faceți orice activitate care vă relaxează și vă aduce aminte că sunteți o echipă și trebuie să acționați împreună spre binele copilului sau copiilor.

Traume din copilărie sau cum să ne înțelegem pe noi, ca să creștem copii sănătoși emoțional

4. Normalizați dificultățile parentingului

A fi părinte este o provocare extraordinară, mai ales când suferi de o traumă din copilărie. Fiți alături de partenerul/a de cuplu, înțelegând că aceste traume cu adevărat există și nu numai el/ea, ci și celălalt părinte simte uneori că dă greș sau are anumite dificultăți în a fi cea mai bună versiune a sa.

5. Adoptați modelul de parenting bazat pe compasiune și empatie

„Creati de la bun început un plan de acțiune pe care să îl puteți urma, chiar și în momentele în care părintele care duce bagajele emoțional al traumelor din trecut se simte stresat sau crede că nu este suficient de bun”, sugerează doamna doctor Kelley.

Ce trebuie și ce NU trebuie să faci în relația ta cu partenerul a cărui copilărie este marcată de traume?

Este foarte important să comunici împreună cu partenerul sau partenera pe un ton calm, fără a judeca, într-un mod empatic, fără a confrunta sau a învinovăți pe celălalt. Nu uita că de regulă, comportamentul celuilalt părinte nu vine ca urmare a relației dintre voi, ci ca urmare a traumei pe care a suferit-o în trecut. Așadar, doamna doctor Kelley recomandă să fim mai degrabă empatici și nu sarcastici, să comunicăm și să identificăm cerințele, dorințele și temerile partenerului.

Atunci când celălalt părinte este marcat de traumele copilăriei, chiar dacă nu îi poți înțelege durerea care stă în spatele comportamentului pe care îl adoptă în anumite momente, rolul tău este să ajuți, să discuți, să fii deschis/ă comunicării și să propui o schimbare de bună augur începând cu ședințe de terapie și terminând cu sfaturi pline de empatie.