Autismul, diagnosticat prin obiceiurile din copilărie. Cum arată, de fapt, viața unui copil cu autism

Tulburarea din spectru autist (pe scurt TSA) este o tulburare de dezvoltare cu simptome de o mare diversitate, care apar pe următoarele două arii: limbajul, comunicarea și interacțiunea cu ceilalți; și comportamente restrictive și repetitive (numite și comportamente stereotipe).

Jurnalista Sue Nelson a fost diagnosticată cu autism foarte târziu în viață, mai exact la 60 de ani. În felul acesta, a început să-și dea seama de ce avea anumite obiceiuri și comportamente în copilărie.

La fel ca toți copiii care au autism, Sue avea probleme de percepție la nivel senzorial. Mai exact, anumiți stimuli (vizuali, auditivi, tactili) ori o speriau, ori o încântau extrem de tare.

„Nici eu, nici altcineva din familia mea nu a știut că am autism. Acum, uitându-mă în spate, are foarte mult sens faptul că insistam să mănânc doar anumite mâncăruri sau să nu ating diferite suprafețe.

Obișnuiam să petrec ore întregi ținând în mână sau atingând anumite materiale. Mă jucam mereu cu nisipul, strecurându-l printre degete, pentru că îmi plăcea textura lui.

Îmi plăcea, de asemenea să mă legăn sau să mă învârt. Nu doar că îmi plăcea, dar mereu mă linișteam în felul acesta.

Mâncam doar supă de roșii și budincă de ciocolată și întotdeauna refuzam orice altceva. Din fericire, părinții mei au acceptat asta și nu m-au forțat să mănânc alte feluri de mâncare” povestește Sue.

Există studii care arată că preferințele foarte specifice pentru anumite mâncăruri este una dintre cele mai comune trăsături ale autismului. Aproximativ 70% dintre copiii care se află pe spectru refuză să mănânce majoritatea alimentelor și ajung, deseori, să mănânce aceleași 2-3 alimente ani la rând. Motivul este că sunt sensibili la mirosurile, aromele și texturile alimentelor.

„Și acum, la vârsta mea, am preferințe ciudate la mâncare. Spre exemplu, aș putea spune că nu pot trăi fără alimentele picante, cu mult usturoi” mai menționează Sue.

„De la diagnostic, am găsit multe răspunsuri, dar și mai multe întrebări.

Așa că, fiind jurnalist și obișnuită să caut informații, am început să explorez problematica mai amănunțit.

În primul rând, voiam să știu ce spun obiceiurile din copilărie despre persoanele diagnosticate cu autism. Sau mai degrabă despre autismul fiecăruia.

Potrivit Organizației Mondiale de Sănătate, am aflat că la nivel mondial, 1 din 100 de persoane este diagnosticată cu autism. Însă fiecare diagnostic este diferit, în sensul că afectează diferit persoana. Autismul este un spectru, de fapt. Fiecare persoană se situează diferit pe spectru. Unii au forme mai ușoare, alții au forme foarte grave. Așadar, există nevoi și categorii de nevoi diferite pentru fiecare copil în parte” a specificat Sue.

Având în vedere că persoanele din spectrul autist au percepția cu totul diferită de a noastră, primesc și răspund la informația senzorială într-un mod pe care noi nu-l putem înțelege, cel puțin nu cu adevărat.

Așadar, părerile specialiștilor sunt împărțite. Unii spun că obiceiurile și comportamentele specifice copiilor cu autism nu au nici o funcție și sunt, de fapt, fără sens. Același lucru este trecut și în DSM 5 (Diagnostic and Statistical Manual of mental Health Disorders).

Steven Kapp este psiholog specializat în psiholgia dezvoltării și a fost diagnosticat cu autism la vârsta de 13. Asta l-a împins să afle mai multe despre această tulburare și așa a ajuns să fie psiholog și cercetător, realizând mai multe studii despre autism în anii săi de practică.

Din studiile sale, reiese că obiceiurile și comportamentele repetitive sunt auto-stimulative. Asta înseamnă că (în special) copiii nu fac altceva decât să se stimuleze, adică să-și ofere confort și plăcere.

Alte rezultate ale studiilor conduse de Kapp arată că pe măsură ce înaintează în vârstă și devin adulți, se abțin de la autostimulare, de teamă că ceilalți îi vor judeca sau îi vor considera ciudați. Și nu putem să-i învinuim pentru asta.

Sue Nelson ne-a împărtășit povestea ei pentru că își dorește ca oamenii să învețe mai multe despre persoanele afectate cu autism, pentru a știi mai bine cum să se raporteze la acestea.

„Încurajez pe toată lumea să învețe mai multe despre neurodiversitate și despre tulburarea din spectrul autist, pentru a vă cunoaște copilul, nepotul, iubitul sau prietenul mai bine. Ca să-l înțelegeți mai bine și ca să știți cum să-l ajutați atunci când are nevoie” a spus Sue, la final.