Ghid pe vârste: care sunt fricile copilului tău

Fricile copilului în primul an de viață

Psihologii atrag atenția asupra următorului aspect: fricile copilului încep să-și facă loc în viața lui încă din primul an de viață. Astfel, bebelușii de până la vârsta de 6 luni se vor speria de sunetele puternice în momentele în care acestea sunt neașteptate, surprinzătoare. De asemenea, pierderea contactului vizual cu adultul ce are grijă de ei îi poate determina să aibă stări de anxietate, întrucât partea din creierul lor ce este responsabilă de capacitatea de a conștientiza permanența obiectelor nu este încă pe deplin dezvoltată. Odată ce vor pierde contactul cu cineva, nu vor ști dacă vor mai putea fi în preajma persoanei respective.

Fricile copilului după vârsta de 7 luni nu mai sunt legate de conceptul de permanență a obiectelor. Va realiza că persoana ce se ocupă de el va apărea și că îi va putea influența cumva pe ceilalți, în condițiile în care, de exemplu, odată ce începe să plângă, cineva o să vină să vadă ce se întâmplă cu el. Ceea ce continuă să-l sperie vor fi mișcările bruște, sunetele puternice, cele care îi sunt străine, obiectele ce îi apar brusc în față, care sunt mari, care se află deasupra lui sau cele care nu se văd bine.

Odată ce atinge vârsta de 1 an, cea mai mare dintre fricile copilului este legată de separarea de părinți, aceasta continuând până în jurul vârstei de 6 ani. Întrucât este încă foarte dependent de cel/de cea care îl îngrijește, simpla distanțare de acea persoană îi poate crea anxietate. Nici teama de sunetele puternice nu dispare de tot, fiind completată de cea de sunete neobișnuite, cum ar fi cel ce se aude, de exemplu, când este trasă apa la toaletă.

Nu va fi dificil să diminuezi riscul de apariție a acestor frici ale copilului procedând așa:

• Creează rutine cât mai predictibile, de care să te ții 
• Pe cât posibil, vei reduce din numărul persoanelor ce au grijă de bebeluș
• Fii cât mai calmă în preajma lui și ferește-te să faci mișcări bruște
• Dăruiește-i încredere prin: contact vizual, atingeri pline de afecțiune, vorbit, cântat etc. 

Fricile copilului la 2 ani

Cea mai puternică dintre fricile copilului aflat la această vârstă este generată de posibila separare de unul dintre părinți. De altfel, „vârful” ei este undeva în jurul vârstei de 18 luni și este declanșată mai ales de schimbările bruște din rutina zilnică. 

Alături de această anxietate de separare, fricile pe care le are un copil sunt generate atât de imaginația sa, cât și de abilitatea de a anticipa, aflată în dezvoltare. Se poate întâmpla ca fricile să-i fie provocate de un eveniment recent (ca de exemplu faptul că un cățel a lătrat în preajma lui) sau de ceva ce i-a copleșit simțurile, cum ar fi: sunetul unei mașini de spălat, luminile puternice de la circ etc. În același timp, pentru un copil ce are în jur de 2 ani, fricilor pe care le are deja li se pot adăuga și:

• Anxietatea socială (De exemplu, copilul se va simți speriat într-un nou context social și va fi timid, rușinos)
• Suspiciunea față de persoanele străine (Orice față pe care nu o știe, oricât de zâmbitoare și plăcută ar fi, îi poate stârni temeri)

Printre demersurile pe care le-ai putea face pentru a atenua fricile copilului se numără:

• Validează-i temerile
• Stai de vorbă cu el (În acest fel, îl vei ajuta să-și îmbogățească vocabularul și să-i fie la îndemână ca, treptat, să-ți poată spune câteva cuvinte despre ceea ce îl sperie)
• Folosește-ți imaginația și concepe o poveste plecând de la frica pe care o are (Spre exemplu, dacă este speriat de fulgere, poți să-i povestești că o zână a venit cu o baghetă magică și le-a alungat)
• Nu îl forța să-și înfrunte frica (De exemplu, dacă îi este frică de câini, nu îl vei obliga să-i mângâie)

Fricile copilului preșcolar

Dezvoltarea creierului copilului îl va determina pe acesta, la vârsta de 3-4 ani, să aibă o imaginație tot mai bogată și să înceapă să anticipeze lucrurile rele care i se pot întâmpla lui sau celor din preajma sa. Spre exemplu, visele lui vor deveni mai complexe și nu este de mirare să fie „populate” de monștri sau de alte ființe pe care le-a văzut la televizor sau în cărți. Din acest motiv, printre fricile copilului se pot regăsi cele de întuneric, de monștri/de fantome, de măști/costume și nu este exclus să aibă coșmaruri. 

La vârsta de 5-6 ani, un copil va ști să spună că îi este teamă să nu fie rănit din punct de vedere fizic sau că îi este teamă de „oamenii răi”. Până și jocurile sale pot reflecta aceste temeri, dat fiind faptul că își imaginează multe lucruri ce nu sunt bazate pe realitate. Oricând copilul poate să afirme că îi este frică de vrăjitoare, de fantome sau de orice alte ființe supranaturale. Tot la această vârstă îi poate fi foarte frică de tunete, de fulgere, iar dormitul în camera sa poate alimenta mai mult o asemenea teamă. 

Frica de întuneric

Principala ta preocupare va fi să nu amplifici această frică amenințându-l. Totodată, este indicat să-ți iei copilul în serios și să-i validezi frica, în loc să-i spui, de exemplu: „Ești băiat/fată mare ca să-ți fie frică”, „Nu te mai prosti!” etc.. Mesajul tău trebuie să fie că îl înțelegi și că îi vei fi alături în momentele de teamă. Mai mult decât atât, frica de întuneric poate fi redusă în modalități precum:

• După ce îi vei stinge lumina la culcare, poți să mai rămâi pentru câteva minute alături de el
• Este preferabil să lași deschisă ușa de la dormitorul său și să îl asiguri că ești aproape, că vei veni de îndată ce are nevoie de tine
• Explică-i faptul că lucrurile arată diferit în întuneric față de cum arată la lumină 
• Îi vei lăsa o lumină aprinsă (Dar ai grijă care va fi aceea pentru a nu se crea umbre ce pot fi înfricoșătoare pentru copil)
• În cazul în care se va trezi speriat pe timpul nopții și te va striga, încearcă să nu-l iei în camera ta- Mult mai bine va fi să-l calmezi și să-i spui că ești mândră de el pentru că doarme în camera lui 
• Din când în când, citiți pe întuneric, ajutându-vă de o lanternă
• Jucați-vă cu lanterna și creați forme pe pereți
• Jucați-vă jocuri precum „Baba-oarba” sau „Ghicește ce-ai primit”- Asemenea jocuri pot contribui la diminuarea fricilor copilului, transformând o emoție negativă (frica) într-una pozitivă, asociată bunei-dispoziții rezultate dintr-o activitate ludică

Frica de monștri/de fantome

Face și ea parte dintre cele mai des întâlnite frici ale copilului, dar poate fi gestionată dacă:

• Îți vei îndemna copilul să vorbească despre monștri/fantomele de care îi este frică și să îi/să le deseneze
• Vei limita privitul la televizor și accesul la jocuri pe calculator pentru a nu vedea monștri/fantome
• Nu este o soluție să-i spui că vei alunga „monstrul de sub pat”- În acest fel, îi poți da de bănuit că într-adevăr monstrul există și i se va face și mai frică
• Poți să-i spui că și ție ți-a fost teamă de monștri și de fantome, dar că acestea nu sunt reale

Frica de animale

Este una dintre fricile copilului ce nu sunt simplu de ținut în frâu, în special dacă a trecut printr-o experiență negativă legată de un anumit animal (De exemplu, dacă a fost mușcat de un câine). Ceea ce ai putea face pentru a-i atenua temerile este:

• Încercați să desenați animalul/animalele de care îi este frică în ipostaze plăcute
• Vei face rost de imagini cu animalul/animalele de care se sperie și aflați lucruri cât mai interesante despre ele
• Dacă poți, ar fi bine să faci rost de o jucărie care să întruchipeze animalul de care îi este frică- Jucați-vă cât mai mult cu el până când copilul va începe să fie obișnuit cu imaginea animalului respectiv
• În cazul în care se poate, încercați să întâlniți animalul real (de pildă, mergeți în vizită la grădina zoologică, la o fermă, la un muzeu etc.)
• Nu îl forța pe copil să se apropie prea mult de animalul de care se teme
• Oferă-i experiențe cât mai agreabile cu animalul de care îi este frică (Spre exemplu, dacă îi este frică de câini, discută cu stăpânul unui animal pentru a te asigura că acesta este prietenos)
• Asigură-te că îi înțelegi frica și nu îl obliga să hrănească animale din palmă
• Nu îi vei permite copilului să întărâte animalele (pentru a nu fi atacat)

Frica de măști și costume

Și aceasta este una dintre fricile copilului care nu trebuie neglijată. Printre soluțiile pe care le poți pune în practică pentru a o depăși se află și cele de mai jos:

• Machiați-vă rând pe rând- Când veți realiza acest demers, îl vei ruga să se uite permanent în oglindă. Treptat, poți adăuga și alte accesorii pentru a vă deghiza (cum ar fi ochelari de soare, peruci etc.)
• Uitați-vă pe cărți în care se află persoane în costume sau purtând măști
• Faceți diferite jocuri de rol cu măști și costume cât mai amuzante
• Vei face mai întâi fotografii cu tine sau cu alți apropiați fără mască și după aceea îi vei arăta copilului și fotografii cu voi purtând măști- Explică-i faptul că persoana cu mască este aceeași cu aceea care nu are mască

Fricile copilului în anii de școală

Una dintre marile temeri ale unui copil de 7-8 ani este să fie lăsat singur. În același timp, un copil aflat la această vârstă poate începe să vorbească despre moarte, despre griji pe care și le face, de pildă, pentru accidente de mașină, pentru prăbușirea unui avion etc. Alte frici des întâlnite la această vârstă sunt cea de întuneric, de anumite animale (cum ar fi șerpi și/sau de păianjeni) și de ceea că i se poate întâmpla ceva rău cuiva drag, fricile sale având acum originea mai ales în realitate. 

Între fricile copilului de 9-12 ani se află inclusiv cea legată de școală, de note, de anumite cadre didactice. În plus, frica de doctori, de spital, de a-și pierde prietenii, de a fi exclus dintr-un grup, anxietățile care țin de aspectul fizic, dar și cele care țin de dezastrele naturale devin mai frecvente odată ce înaintează în vârstă.

Frica de șerpi/păianjeni

Poate fi diminuată dacă:

• Vă veți documenta despre șerpi și păianjeni
• Îi vei explica faptul că nu toți șerpii sau toți păianjenii sunt periculoși și îi vei da exemple de situații când aceste animale sunt într-adevăr o amenințare pentru oameni
• Îi vei spune că aceste animale au anumite roluri în natură
• Vino cu exemple care țin de protecția în fața speciilor periculoase

Frica de dezastre naturale

În cazul în care aceasta face parte dintre fricile copilului tău, va conta mult să-i explici fenomenele respective sau îl vei ruga să-ți dea detalii despre ce știe el despre ele de la școală, din cărți sau din jocurile pe calculator. Așa va simți că are un anumit control asupra situației și își poate schimba, într-o anumită măsură, atitudinea. 

Frica de școală

Poate avea mai multe cauze la bază, dar nu le poți afla decât dacă vei discuta cu copilul. Spre exemplu, îi este frică de ceea ce se întâmplă acolo, de anumiți colegi sau cadre didactice, de note mici, de critici etc.. Uneori, frica de școală este legată de mersul până acolo, de faptul că pe drum nu este însoțit de nimeni. În această ultimă situație, o soluție simplă este să găsești un copil/un grup de copii cu care să meargă la școală și cu care să se întoarcă acasă. 

Esențial va fi, pentru a descoperi ce se ascunde în spatele fricii de școală a copilului tău, să ții cât mai mult legătura cu învățătoarea, cu alte cadre didactice și cu ceilalți părinți. 

Frica de medic/de injecții

Această frică trebuie gestionată cât mai bine în vremea copilăriei întrucât se poate perpetua și în viața de adult, ajungându-se până la stări de anxietate și atacuri de panică în situațiile în care va fi nevoie de medici/de investigații/ de intervenții chirurgicale. Mai mult decât atât, vizita la anumiți medici (la dentist de exemplu) trebuie să fie efectuată periodic pentru menținerea stării de sănătate și prevenirea unor probleme serioase.

Când apare la copii, survine mai ales din impresia acestora că nu pot controla deloc situația. Printre măsurile pe care le-ai putea lua pentru a-ți determina copilul să-și depășească treptat teama de doctori sunt și următoarele:

• Încă de la cea mai fragedă vârstă, mergi cu copilul la vizite regulate la medicul pediatru
• Pe cât posibil, optează pentru un medic cât mai blând (Vei face la fel și pentru dentistul copilului)
• Familiarizează-l cu o rutină de îngrijire a dinților pentru a nu avea nevoie prea des de vizite la dentist, mai ales pentru intervenții majore, ce provoacă mult disconfort
• Nu îți amenința sub nicio formă copilul cu mersul la doctor, la dentist sau cu necesitatea de a face o injecție
• Jucați-vă împreună „de-a doctorul” sau încurajează-l pe copil să se joace astfel cu jucăriile preferate (Cel mai simplu va fi să-i cumperi o trusă medicală de jucărie) 

Frica de moarte

De cele mai multe ori, frica de moarte ajunge să se numere printre fricile copilului tău după ce acesta a avut experiențe concrete, cum ar fi decesul unei ființe dragi sau a unui animal. Îi vei de ajutor dacă nu te vei feri să recunoști că și ție ți-a fost/îți este teamă de moarte, aducându-i aminte că îl înțelegi și că ești lângă el ori de câte ori va avea nevoie de tine. 

Fricile adolescenților

Psihologii vin cu următoarea precizare: în general, fricile adolescenților nu interferează cu viața lor de zi cu zi, dar este necesar să se poată face distincția între cele obișnuite și fobiile. Acestea din urmă pot fi foarte severe și pot îngrozi pur și simplu, fiind obsedante, declanșând stări de anxietate, atacuri de panică sau chiar depresii. Cu cât vor putea fi identificate mai de timpuriu, cu atât vor fi mai multe șanse să se diminueze considerabil în timp, până să ajungă să afecteze semnificativ viața (Spre exemplu, în cazul fobiei de zbor cu avionul, o persoană poate să refuze să accepte un job foarte bun, ce implică însă numeroase călătorii pe calea aerului). 

Printre fricile mai des întâlnite la adolescenți sunt:

• Frica de a fi respinși într-un grup
• Frica de presiunile venite din parte anturajului
• Frica de divorțul părinților
• Teama că nu se vor putea descurca suficient de bine la școală
• Frica de dezastre naturale
• Frica de boală etc..

În schimb, între fobiile ce îi pot afecta și pe adolescenți se numără:

• Claustrofobia
• Fobiile sociale (în special agorafobia- teama de a se afla într-un loc public aglomerat)
• Fobia de apă
• Fobia de doctori (iatrofobia)
• Fobia de germeni (misofobia)

Când fricile copilului sunt motiv de îngrijorare

Semnele care trebuie neapărat să-ți dea de gândit și să te determine să ceri ajutorul unui specialist (psiholog, psihiatru, specialist în terapie comportamentală etc.) în ceea ce privește fricile copilului tău sunt:

• Copilul devine obsedat de frica pe care o are (De exemplu, este îngrozit de mersul la dentist cu câteva zile înainte de programare)
• Frica limitează dorința copilului de a se implica în activități care-i plac (Spre exemplu, va refuza să meargă într-un anumit parc întrucât știe că acolo sunt de obicei mulți câini)
• Din cauza fricii va avea tantrumuri sau va fi foarte trist
• Dezvoltă comportamente obsesiv-compulsive 
• Are frecvente stări de anxietate
• Are atacuri de panică 
• Se confruntă cu stări depresive 

Alte sfaturi ce țin de gestionarea fricilor copilului

Indiferent de fricile copilului, dacă vei ține seama și de sfaturile de mai jos îi poți fi mai mult de ajutor:

• Conectează-te cât mai mult cu copilul (ascultă-l cu răbdare, nu îl critica și gândește-te la tot ceea ce ți-a spus) 
• Nu nega ceea ce simte, nu îl ironiza și acordă importanță emoțiilor sale
• Creează-i sentimentul de siguranță
• Pe cât posibil, îi vei demonstra că are și el control asupra unei situații (De exemplu, lasă-l pe el să fie „monstru” și tu te vei speria de el)
• Niciodată nu îl vei amenința făcând apel la una dintre fricile sale 
• Vino cu explicații adecvate vârstei sale pentru a-l face să înțeleagă faptul că nu are motive să-i fie frică (Spre exemplu, dacă îi teamă de monștri, de fantome, de umbre, mergeți în diferite locuri  întunecoase din casă și așa copilul se va convinge că nu sunt acolo)
• Respectă-i rutinele de dinainte de culcare
• Nu îl vei lăsa, în preajma orei de culcare, să se uite la televizor sau să se joace pe calculator jocuri în care ar putea întâlni obiecte ale fricii sale
• Pregătește-l din timp pentru situațiile în care va avea de înfruntat una dintre fricile sale (De pildă, vorbește-i cu câteva zile înainte de vizita la dentist despre ce se va întâmpla acolo)

Nu în ultimul rând, fricile copilului vor putea fi atenuate cu mai multă ușurință dacă te vei strădui să-l încurajezi mereu, dacă îl vei lăuda pentru curajul său și dacă îl vei lăsa să le facă față în propriul său ritm, fără a-i crea presiuni. Ceea ce va conta cel mai mult va fi să simtă că îi ești într-adevăr alături, că se poate baza oricând pe tine.

Surse: babycentre.co.uk, childmind.org, clinica-hope.ro, evolvetreatment.com, facebook.com, kidshealth.org, macnamara.ca, psiholog-copii.ro, psihologie-psihiatrie.ro, paradigmtreatment.com, webmd.com

Sursă poză principală: istockphoto.com