Pentru noi, adulții, teama de insecte nu pare ceva extrem sau supărător și putem trece peste ea prin rațiune. Însă o astfel de teamă la copii poate să devină o fobie periculoasă, care îi poate afecta calitatea vieții. De aceea, dacă ai un copil care prezintă o teamă puternică de insecte este timpul să îl ajuți să treacă peste ea până nu este prea târziu.
Primul pas este să clarificăm diferența dintre fobie și frică. Cea de-a doua este un sentiment de aversiune față de ceva anume, o emoție pe care oricine o experimentează de foarte multe ori de-a lungul vieții. Mai mult, teama este un mecanism de apărare care ne ajută să supraviețuim, să trecem peste obstacole. Fobiile sunt diferite, pentru că implică senzații mult mai puternice, care duc la anxietate, isterie și acțiuni iraționale duse la extrem, toate conducând, la rândul lor, la incapacitatea persoanei afectate să ducă o viață normală, la afectarea celor din jurul lor și la un comportament social inadecvat. 6.2% din populație au câteva simptome de fobie, iar 1% dezvoltă simptome severe de fobie, care duc la incapacitatea de a avea o viață normală.
Copiii se confruntă cu diverse fobii, cele mai comune fiind:
- claustrofobia (teama de spațiile închise)
- coulrofobia (teama de clovni)
- nictofobia (teama de întuneric)
- tripanofobia (frica de injecții)
Fobia de insecte la copii
Fobia de insecte începe în copilărie, se intensifică la maturitate și foarte rar începe la vârstă adultă. Prin urmare, netratată la timp, această fobie poate să guverneze viața unui om timp de decenii și se poate agrava în timp. Aproximativ 5% dintre fobiile care paralizează și 15% dintre fobiile cu simptome mai ușoare sunt legate de animale, 95% dintre fobiile de animale fiind legate de artopode, specii precum homari, crabi, păianjeni, căpușe, centipede, milipede, insecte cu ace. Teama de insecte la copii, care ajunge să fie irațională, devine o fobie cu denumirea de entomofobie. În general, simptomele pe care le experimentează copiii când intră în contact cu insecte sunt asemănătoare ale oricărei alte persoane cu o fobie. Fobia este generată de cele mai multe ori de o experiență traumatică, una care, poate unui adult nu îi lasă urmele pe care le poate lăsa unui copil. Nu trebuie să uităm că un copil are o imaginație foarte bogată, care nu este sprijintă de fundamente raționale, așa că frica lui de insecte nu este de o gâză măruntă, ci de un monstru cu mulți ochi, antene și gheare.
Cauzele
- înțepături dureroase de la insecte cu venin
- apariția unei insecte pe corpul copilului, care a provocat un sentiment de neajutorare și teamă
- transmiterea fobiei de la părinți la copii
- vizionarea de filme, reportaje, documentare in care insectele sunt ”personajele negative”
- interacțiunea cu alți copii care au aceleași fobii
- agresiunea unui alt copil care a folosit amenințarea unei insecte
Simptomele
- Hiperventilație și ritm cardiac crescut
- Tremur și amețeli
- Stare de vomă
- Transpirație abundentă
- Presiune în piept
- Nevoia irațională de a fugi
- Teama de pierderea a controlului
- Paralizie și panică
- Teamă isterică de moarte
Tratamentul fobiei de insecte
Cel mai eficient tratament pentru fobii este acela de a accepta fobia și de a o înfrunta. Prin urmare, curajul extrem este cel care învinge teama extremă. Însă, acest lucru trebuie să se facă treptat, în niciun caz nu foarte abrupt, ca să nu se creeze o experiență mai traumatică decât fobia în sine și să ducă la un deznodământ negativ. În cazul copiilor, încercarea de a învinge această fobie trebuie făcute pe etape, cu multă atenție și empatie:
- Să cunoaștem mai bine fobia - Acesta este momentul în care insecta sau insectele în cauză devin o figură cunoscută. Mai precis, prezentăm în fiecare zi, puțin câte puțin, fotografii sau/și filmări cu insecta în cauză. Dacă fobia este pentru toate insectele, atunci le luăm pe rând, cu răbdare. În timpul prezentării, oferim copilului cât mai multe informații despre insecta respectivă, astfel încât să îi stârnim interesul pentru ea și să îi dovedim că este inofensivă. Când prezentăm insecta, putem întreba copilul care sunt detaliile de la ea care îl sperie, și să explicăm, de exemplu, că rolul acului este de a se hrăni, în niciun caz de a-l răni pe el, că are antene pentru a se orienta când zboară, etc.
- Să facem cunoștință cu fobia - Următorul pas este de a-i arăta insecta de aproape, vie, dar fără a lua contact cu ea. Și toate informațiile cumulate la primul pas să fie susținute cu dovezi reale, de la antenuțe, la aripi și ochi. Nu forțați copilul să o privească dacă nu dorește, repetați exercițiul în fiecare zi, până ce se obișnuiește cu aspectul fobiei sale și nu mai este o necunoscută terifiantă.
- Să intrăm în contact cu fobia - Urmează pasul cel mai delicat și mai periculos. Pentru că aici trebuie să avem mare răbdare și să nu insistăm deloc. Să lăsăm copilul în ritmul său să atingă insecta. Mai întâi cu un băț, apoi ușor cu degetul, iar dacă ajunge să o ia în mână, atunci deja fobia lui s-a stins. Desigur, acest pas nu este recomandat în cazul insectelor care sunt mai periculoase și devin nervoase când sunt agresate, precum albine, viespi sau păianjeni.
- Să ne protejăm de fobie - Ultimul pas este să explicăm detaliat copilului ce înseamnă fobia lui și să ăi arătăm că nu este o nebunie de-a lui, că teama este justificată, dar că o exagerează. Tot ceea ce trebuie să facă este să știe cum să nu se pună în pericol și să înțeleagă că insectele nu au intenția de a ne face rău, ele doar se apără dacă se simt amenințate. Trebuie să nu subestimăm teama copilului deloc, să îl înțelegem și atunci când teama îl acaparează să știe că poate avea susținere și protecție din partea noastră. Cu răbdare copilul poate scăpa de această fobie.
Experiența unei mame
”Nu știu exact de unde a căpătat Maria teama de albine și viespi. Eu bănuiesc că a văzut ceva la televizor și cred că s-a mai adăugat și o poveste spusă de sora mea, din copilăria ei, când a înțepat-o o viespe și i s-a umflat mâna. De atunci, vreo 3 ani la rând, de fiecare dată când vedea o viespe începea să țipe isteric și să se îndese în mine tremurând. Îmi lua și o oră să o liniștesc. Când mergeam în Grecia era cel mai rău, pentru că acolo viespile sunt ca muștele la noi. Când avea 7 ani am ajuns în Ammouliani, o insulă grecească de pe lângă Athos, unde viespile erau peste tot, roiuri întregi, mai ales la micul dejun, care se lua numai în aer liber. În prima zi nu am reușit să mâncăm nimic, Maria era isterică. A doua zi, după ce personalul de acolo ne-a pus la dispoziție cafea fumegândă să le gonească am reușit să stăm la masă. Se mai așezau 2-3 pe masa noastră, iar eu imediat începeam să îi explic Mariei părțile anatomice ale lor, de ce au culoarea galbenă, că vin la mâncarea noastră, nu să ne atace pe noi, că sunt carnivore. Și am pus pe o farfurie separată o felie de șuncă, pe care una dintre viespi a început să o decupeze, să o mănânce. Maria a devenit dintr-o dată interesată de acest eveniment și teama ei a început să se mai diminueze. De atunci, în fiecare dimineață punea separat, pe o farfurie, mâncare pentru viespi. Eu cred că fobiile copiilor se pot vindeca cel mai repede prin curiozitate și empatie. Ei sunt atât de avizi de cunoaștere, încât pot trece ușor peste orice teamă pentru a-ți satisface curiozitatea.”, povestește Camelia, mama Mariei, o fetiță de 9 ani.
Bine de știut
Un studiu realizat pe 531 de elevi, făcut de Shiraz University of Medical Science din Iran, a dezvăluit câteva dintre detaliile care ne ajută să înțelegem mai bine fobia de insecte a copiilor:
- 24 de elevi (4.52%) au fobie severă, 177 (33.33%) fobie medie și 330 (62.15%) fobie ușoară de insecte
- 17.35% dintre participanți nu se tem de insecte, deoarece au fost expuși în copilărie la acestea și au trăit într-un mediu cu multe insecte
- 83% dintre cei cu fobii severe sau medii sunt de sex feminin
- Fobia de insecte are o relație directă cu sexul copilului, numărul de copii din familie și jobul mamei
- Fetele sunt mai predispuse la o astfel de teamă, pentru că o moștenesc de la mama lor, o dată cu nesiguranța și limitările sociale pe care le impune societatea asupra femeii
- Copiii cu frați se confruntă mai raar cu astfel de fobii, tocmai pentru că în familiile mari există mai multă susținere, dar și pentru că puterea exemplului fratelui mai mare este cea mai puternică
- Copiii cu o istorie de contacte dureroase cu insectele, sunt cei care dezvoltă cele mai mari fobii
- Copiii care au informații despre insecte au o teamă semnificativ redusă față de cei care nu cunosc informații în acest sens
Teama de insecte a copiilor, care dacă nu este tratată din timp, poate să devină fobie și devine periculoasă atunci când este afectată calitatea vieții copilului. Dacă nu reușim să ajutăm copilul să scape de entomofobie și vedem că situația se agravează, putem apela la un psiholog. În general, fobiile copiilor sunt îndepărtate după numai câteva ședințe de consiliere psihologică.
Surse: WebMd, HealthLine, MedicineNet
Urmareste-ne pe Google News
