„Ești un.../Ești o...”
Să îți insulți copilul te face să fii un adevărat bully. Chiar și poreclele mai puțin inspirate pe care i le dai la un moment dat îi pot face rău. Astfel, în special când este mic, nu face încă distincția clară între critică și glumă. În aceste condiții, ia tot ce îi spui personal, este rănit de ceea ce aude și se autodefinește în funcție de vorbele tale.
Cu cât insiști mai mult să-l iei peste picior și să-l jignești, cu atât pot interveni consecințe negative, precum:
Afectarea identității
Când îl insulți pe copil sau când îi dai o poreclă pe care o știu și cei din preajmă, de fapt influențezi modul în care îl percep și aceștia. De pildă, dacă îi repeți mereu „Ești un leneș”, treptat această însușire este asociată tot mai mult cu el. Practic, copilul tău primește o „etichetă” care îi poate face rău toată viața, întrucât crede că într-adevăr este așa.
Afectarea dispoziției
În cazul în care observi că nu mai este la fel de dornic de joacă, fiind apatic, trist și preferând să se izoleze, gândește-te dacă nu cumva în ultima vreme i-ai adresat adesea insulte sau i-ai dat porecle care îl umilesc. Oricare dintre acestea stimulează instalarea stărilor de anxietate sau chiar depresia.
Autocritica excesivă
Auzind anumite vorbe despre el, copilul simte că acestea îl caracterizează și, în timp, ajunge să se autocritice din cauza lor. Simte că nu este în stare de nimic, că face doar greșeli și nu este ușor să treacă peste lipsa de încredere în el însuși, dar și în cei din jur.
Diminuarea stimei de sine
Pe fondul autocriticii, un copil crede că nu poate mulțumi pe nimeni. De aceea, stima sa de sine are mult de suferit și devine tot mai puțin capabil să gestioneze eșecurile care pot surveni oricând. De asemenea, nici nu mai este dispus să încerce lucruri noi, temându-se că nu va avea șanse de reușită.
Distanțarea față de părinți
Copiii care aud de la părinții lor doar insulte, care sunt umiliți prin utilizarea unor porecle, preferă să se distanțeze de aceștia. Procesul acesta începe din copilărie și poate continua și pe parcursul vieții de adult. În anumite situații, comunicarea cu copilul poate fi total compromisă.
Ca să eviți cât mai mult să-i adresezi cuvinte pe care să le perceapă ca fiind insulte, ține seama și de aceste sfaturi:
Fii tu însăți un model pentru el
De exemplu, străduiește-te să nu rostești în fața lui insulte sau porecle pentru șeful tău, pentru un coleg de serviciu sau pentru un alt membru al familiei. Stăpânește-te și să utilizezi un limbaj dur când faci observații cuiva din casă.
Stabilește clar ce înseamnă un comportament inacceptabil
Părinții sunt cei care trebuie să-i explice unui copil că în casă nu se utilizează cuvinte ce rănesc și care îl fac pe celălalt să se simtă umilit. Împreună puteți găsi alte variante prin care să atrageți atenția când nu vă convine ceva. Spre exemplu, poate fi scris un bilețel către persoana respectivă, se pot face „ședințe” în familie pentru a vedea cum puteți găsi o soluție pentru rezolvarea unei probleme etc.
Fixează consecințe
Până când să ajungi să te superi și, plină de furie, să-i adresezi copilului vorbe pe care mai târziu să le regreți, spune-i clar care sunt consecințele pentru anumite fapte/comportamente. Procedând așa, îi oferi un fel de „ghid” pe care, dacă îl respectă, nu este nici el pus în fața unor situații tensionate cu tine.
Evită confruntările în momentele dificile
Chiar dacă ești tentată să-i faci observații și să-i spui vorbe dure, pentru a nu-ți pierde cumpătul și a-l răni, așteaptă până când te calmezi. Ulterior găsește acele argumente, pe înțelesul său, prin care să-i explici motivul supărării tale și să-i vorbești despre așteptările tale pe viitor.
„Fără supărare, dar...”
Să începi așa un enunț trădează o atitudine de bully față de copilul tău, în contextul în care știi că oricum nu te vei abține din a-i spune în față anumite lucruri. Deși încerci practic să scapi de vina de a-l răni sau de a-l critica, de fapt nu ai intenția să te abții să-i aduci reproșuri. Cuvântul „dar” îți demonstrează această intenție.
Înainte să adopți o asemenea atitudine, gândește-te la următorul fapt: sinceritatea, dacă o utilizezi în mod brutal, nu este de folos, cu atât mai mult în cazul copiilor, care nu dețin încă abilitățile ce le permit să descifreze clar semnificațiile din spatele cuvintelor. Raportându-te la acest fapt, până când îi zici „fără supărare, dar...”, analizează și aceste lucruri:
- „Severitatea vorbelor mele sunt proporționale cu ceea ce a făcut copilul?”,
- „Îmi doresc să se simtă responsabil pentru faptele sale sau să aibă resentimente față de mine?”,
- „Cum pot să-l învăț ceea ce trebuie, dar fără să-l fac să se simtă agresat?”;
- „Ceea ce a făcut a fost atât de grav sau exagerez eu?”.
De altfel, pentru a vedea că micuțul tău învață din greșeli și deprinde abilități care-i sunt oricând utile, psihologii consideră că nu criticile sunt cele care ajută. În locul lor, realizează următoarele demersuri:
Concentrează-te asupra rezolvării problemei
Discută cu copilul și vezi cum, împreună, puteți găsi soluții care să prevină declanșarea unui conflict între voi. De pildă, spune-i: „Avem o problemă. Stai prea mult la televizor și nu îmi place să ne certăm din cauza asta. Hai să vedem cum putem face pentru a-ți găsi și alte ocupații care să-ți facă plăcere.” Lasă-l să vină cu propriile idei și gândește-te care dintre ele pot fi puse cumva în aplicare.
Rămâi în prezent
Când nu te controlezi, nu este greu să fii bully față de copilul tău dovedindu-i că nu ai încredere în el. Spre exemplu, îi adresezi aceste vorbe: „Uită-te ce dezordine este în camera ta. Cum pot să am încredere că acum te apuci să faci ordine când nu ai reușit să faci asta nici zilele trecute?”.
În schimb, mai bine este să te calmezi, să-i spui clar ce așteptări ai și eventual să-i faci „o demonstrație” legată de ce să facă pentru a avea din nou o cameră ordonată.
Dă-i instrucțiuni clare
Renunță să-i zici „Fără supărare, dar...” și arată-i concret ce are de făcut.Fără să ridici tonul, explică-i: „Dragul meu/Draga mea, ia un prosop și vino să ștergi cu el mizeria de pe...”. Obișnuindu-te să reacționezi astfel, eviți tensiunile dintre voi.
Nu critica persoana, ci comportamentul
Este firesc să îți dorești să-i atragi atenția asupra greșelilor pe care le face. Dar contează mult cum realizezi acest demers ca să nu-l rănești. De exemplu, în loc să-i zici „Iar ai alergat pe aici și ai dărâmat lucrurile”, mai bine te rezumi la: „Nu îmi place să văd cum lucrurile sunt împrăștiate peste tot din cauza alergatului prin casă.”
„Cât de mare s-a făcut burtica ta!”
Printre greșelile majore pe care le poate face un părinte față de copilul său este să vină cu diverse comentarii privitoare la aspectul fizic al acestuia. Fie că are fața plină de pistrui, fie că poartă aparat dental sau ochelari, asemenea comentarii se pot face în numeroase moduri. Cu toate acestea, grija trebuie să fie să nu ajungi să-ți tachinezi copilul.
Criticile care țin de aspectul fizic, când sunt venite inclusiv din partea unui părinte, îi fac rău unui copil întrucât acesta le poate lua mai în serios decât ar trebui. În același timp, acestea sunt dăunătoare deoarece:
- Îl determină să fie nemulțumit de corpul său;
- Îl conduc spre o percepție greșită asupra propriului corp: din acest motiv crește predispoziția spre tulburările alimentare de exemplu;
- Îi erodează stima de sine;
- Îl predispun la stări de anxietate sau depresie;
- Îl fac să-și piardă încrederea în părintele care obișnuiește să-l critice: o soluție să nu se ajungă într-o asemenea situație este să-ți alegi cuvintele cu atenție. De exemplu, în loc să audă „Cât de mare s-a făcut burtica ta!”, limitează-te la „Cât de mare te-ai făcut!”.
Pentru a nu-i face un rău copilului tău fără să vrei, orientează-te și după aceste îndemnuri:
- Pe cât posibil, încearcă să nu vorbești despre aspectul fizic al copilului tău de față cu alte persoane;
- Stai de vorbă cu persoanele care petrec mult timp cu copilul și explică-le de ce nu este bine să comenteze cu privire la corpul său;
- Învață-l pe copil că nu este bine să facă glume pe seama trăsăturilor fizice ale celor din jur;
- Stabilește ca în casa voastră niciun membru al familiei să nu îl tachineze pe un altul în legătură cu lucruri care țin de aspectul fizic.
„Ești ciudat/ă” sau „Ești enervant/ă”
Psihologii atrag atenția asupra următorului fapt: asemenea vorbe transformă un părinte într-un bully pentru copilul său, în condițiile în care îi afectează stima de sine și îl fac să creadă că nu este apreciat. Practic, simte că aceste cuvinte îl definesc și că toți din jurul său cred un anumit lucru despre el. De aceea, șansele sale de a evolua, de a se schimba, se diminuează, cu atât mai mult cu cât își pierde și din încrederea de a se implica în noi experiențe.
În loc să recurgi la aceste cuvinte, ia în calcul faptul că micuțul tău are nevoie să simtă că este acceptat și iubit necondiționat. Dragostea necondiționată este cea care îi cultivă încrederea în sine, independența și îndrăzneala de a învăța lucruri fără teama de a eșua sau de a fi respins. Totodată, simțindu-se iubit, copilul învață mai ușor din greșeli și poate face alegeri mai bune.
Cele mai la îndemână moduri prin care îi poți arăta copilului tău dragostea ta necondiționată sunt:
- Spune-i că îl iubești: nu greșești dacă îi repeți asta zi de zi, inclusiv în momentele mai tensionate;
- Arată-i cât îl apreciezi: de exemplu, adresează-i cuvinte de încurajare (precum „Știu că vei lua hotărârea potrivită/bună”) sau pur și simplu asigură-l că ești foarte fericită că este copilul tău („Sunt cea mai fericită că ești copilul meu”);
- Îmbrățișează-l: îmbrățisările pot face adevărate minuni pentru copilul tău, ajutându-l să se simtă nu numai iubit, ci și în siguranță;
- Privește-l în ochi: în special când îi vorbești sau când îl asculți este important să procedezi așa pentru a-i arăta că-i ești alături, că se poate baza pe tine;
- Petreceți timp de calitate: este cea mai simplă modalitate de a-i dovedi dragostea ta și de a-i da posibilitatea să aibă parte din experiențe din care să aibă de învățat;
- Fii cât mai empatică: indiferent de situație, arată-i că îți pasă de el, lasă-l să-și exprime emoțiile/sentimentele, ascultă-l, nu te grăbi să-l critici și oferă-te să îl ajuți să găsească soluții pentru a depăși un obstacol.
Surse foto: istockphoto.com
Surse articol: confidentbody.net, fatherly.com, howtoadult.com, imom.com, independent.co.uk, parentswithconfidence.com, rd.com, verywellfamily.com, thearkgroup.org, timesofindia.indiatimes.com, wehavekids.com