Dacă ai fi copilul tău pentru o zi ți-ar plăcea de mama ta?

Parentingul este greu în fiecare etapă de dezvoltare a copilului. Din momentul în care vezi două liniuțe pe testul de sarcină și îi dai și lui vestea și pare că se învârte lumea cu voi de fericire dar și de teamă, până ce nu vei mai fi pe lumea aceasta. Parentingul nu se termină niciodată. Ești părinte până mori. Și asta este o minune a lumii, dar și un diamant greu și prețios pe care îl purtăm pe umeri ca Sisif. 

Oare se poate să fim părinți buni mereu? 

Asta stau și mă întreb de câteva luni bune. Bine, întrebarea este prezentă de când s-a născut Anya. Dar acum mă frământă mai mult decât de obicei, pentru că Anya a crescut, are 11 ani, este preadolescentă și, deja, suntem acolo unde eram terifiată că vom ajunge la un moment: începe trainingul emoțional intens pentru viața de adult independent. Și pentru a face asta corect, susținut, pozitiv și cu rezultate, am nevoie ca ea să comunice cu mine. Și pentru ca ea să comunice cu mine sincer și fără temeri, ce trebuie să fac eu? Pentru că nu vine totul de la sine. Deloc. Așa că am găsit o soluție personalizată pentru relația dintre noi, pentru mine și pentru ea și pentru momentul în care suntem acum. De fiecare dată când urmează să am o discuție cu ea, când urmează să o rog să mă ajute cu ceva, să îi trasez niște sarcini sau să pun limite îmi pun o întrebare:

Dacă aș fi copilul meu, mi-ar plăcea de mama mea?

• Mi-ar plăcea oare să o văd pe mama cum intră ca o tornadă în cameră și tună și fulgeră că nu este ordine, vorbindu-mi apăsat și pe un ton superior? Sau mi-ar plăcea de mama mea când ciocăne la ușă, așteaptă să îi spun să intre, se așează lângă mine, mă întreabă ce fac, mă ascultă și apoi îmi propune să îmi fac curat în cameră și mă întreabă ”Să-mi spui eu cu ce pot să te ajut?”.
• Mi-ar plăcea oare să o văd pe mama cum se înfurie și îmi smulge telefonul din mână pentru că nu m-am apucat de teme când mi-a spus ea? Sau mi-ar plăcea de mama mea când m-ar întreba când aleg să îmi fac temele și dacă am nevoie de ajutor?
• Mi-ar plăcea oare să o văd pe mama strâmbă din nas și îmi interzice să port un tricou pe care îl ador? Sau mi-ar plăcea de ea când m-ar ajuta să stilizez acel tricou și să-l asortez astfel încât să mă simt bine în pielea mea?
• Mi-ar plăcea de mama când m-ar forța să stau la masă să mânânc atunci când nu îmi este foame? Sau mi-ar plăcea de ea când atunci când spun că îmi este foame m-ar ajuta să pregătesc ceva ce îmi place? Sau când m-ar întreba când consider că mi se va făcea foame ca să fie mâncarea caldă atunci și să mâncăm cu toții?
• Mi-ar plăcea de mama când îmi smulge telefonul în timp ce comunic cu o prietenă ca să mă apuc de teme? Sau când ar aștepta să termin conversația cu prietena mea și chiar m-ar întreba cu cine am discutat și dacă totul este ok? Dacă mă poate ajuta cu ceva ca atunci când mă apuc de teme să fiu cu gândul numai acolo?

Când mi-ar plăcea de mama mea? Asta mă întreb de fiecare dată când parentingul îmi dă târcoale și urmează să mai iau o decizie, să mai am o discuție cu Anya, să mai pun sau să ridic o limită, să mai dau un sfat sau să mai aflu un gând de-al ei. Parentingul este extraordinar de frustrant, de dificil, de obositor psihic, dar există mereu soluții, dacă știi cum să le personalizezi pe relația voastra unică. La mine asta funcționează în acest moment. Această întrebare magică mă salvează de furie, de frustrare, de nervi, de momente când nici eu nu mă plac, darămite copilul meu. Încercați! Nu aveți nimic de pierdut. Poate doar nervii și frustrarea, și o dată pierdute, acolo să stea.Fiți părinții pe care și voi, dacă ați fi copii, i-ați adora. 

Citește și:

• Trei lectii de viata pe care le-am primit de la fiica mea in 3 zile
• Top 10 melodii românești cu care îmi "terorizez" copilul. Eu le spun Momma's Therapeutic Playlist
• Ce mamă își lasă copilul să asculte muzica ale cărei versuri sunt licențioase? Eu, eu sunt acea mama