„Serios, ești mama ei? Chiar este copilul tău?” Prin ce situații stânjenitoare trec cuplurile interrasiale

Drue și soția lui s-au cunoscut când erau foarte tineri, într-o tabără creștină, însă nu s-au revăzut decât 4 ani mai târziu. Nu a mai durat mult până s-au logodit, apoi, la câteva luni, s-au și căsătorit.

Cei doi au știut de la început că își doresc o familie mare, cu mulți copii. Așa că...s-au pus pe treabă. Imediat după nașterea primului copil, cei doi au stabilit că vor continua să-și mărească familia. Așa că au mai făcut încă doi copii.

La puțin timp după nașterea celui de-al treilea copil, cuplul a primit o propunere care i-ar fi ajutat să-și mărească și mai mult familia, în timp record.

Cumnata lor tocmai intrase la închisoare, așa că cei trei copii ai ei urmau să fie duși la cămin. Înainte de asta, un alt membru din familia i-a întrebat pe cei doi dacă nu cumva vor să-i adopte pe copii.  

După ce au cântărit bine problema și au discutat, Drue și soția lui au fost de acord să-i ia pe copii acasă, însă, în final, au reușit să ia doar unul dintre frați, mai exact o fetiță.

Din cauză că au primit vestea dintr-o dată, cuplul nu a avut timp să se ocupe de procedurile legale necesare pentru a putea adopta toți copii, așa că doi dintre ei au fost adoptați de bunica lor, pe care nu o mai văzuseră de ani de zile. După câte se pare însă, copiii vor duce o viață bună alături de noua familie.

„Ne-am luat la revedere de la cei doi nepoți ai noștri, după ce le-am dat numerele noastre de telefon și i-am asigurat că vom păstra legătura. Acum, nu ne mai rămăsese decât să începem procesul pentru adopția mezinei, care rămăsese singură” a povestit Drue.

Câteva luni mai târziu, Drue și soția lui au reușit să adopte fetița cumnatei lor, cea mai mică dintre frații ei, care încă își căuta o familie. Din fericire, și-a găsit cea mai bună familie de care putea să aibă parte.

„Soția mea a dus pe lume al treilea copil al nostru cu doar 9 luni în urmă și acum familia noastră s-a mărit cu încă un membru. Am adoptat-o de puțin timp, dar simțim că face parte din familie dintotdeauna” a spus tatăl.

„Nu îmi venea să cred că ziua pe care am așteptat-o atâta timp în sfârșit a venit. Ziua în care am adoptat-o pe fiica noastră a fost la fel de fericită ca zilele în care mi-am născut copiii” a spus fericită și mama.

Fetița s-a dus chiar și la terapie împreună cu familia ei, pentru ca tranziția ei în noul mediu să fie una cât mai ușoară. Din fericire, s-a adaptat destul de repede, iar cei 6 sunt acum o familie mare și fericită.

Totuși, ca în orice familie, mai apar și obstacole. Mama este de culoare, iar tatăl este alb, la fel ca și fetița pe care tocmai au adoptat-o. Așa că mămica se întâlnește des cu străini pe stradă care au comentarii nepotrivite.

„De multe ori când sunt pe stradă cu copiii mei, oamenii sunt foarte nepoliticoși și mă întreabă adesea dacă chiar sunt mama fiicei mele, cea pe care am adoptat-o. Mă deranjează extrem de tare că nu-și văd de treaba lor și mă deranjează că îmi pun aceste întrebări în fața copiilor mei. Nu vreau ca fiica mea să creadă că nu ar trebui să fiu mama ei, pentru că are o mamă și un tată care o iubesc foarte mult. Nu ne pasă că este adoptată, este a noastră.

Aș vrea ca lumea să se comporte normal și să accepte faptul că sunt doar o simplă mamă care are grijă de copiii săi” a spus femeia.

Chiar dacă mai întâmpină greutăți, această familie este una frumoasă, puternică și unită și nimic nu le poate umbri fericirea.