Dacă am nevoie de o pauză de la copilul meu nu înseamnă că nu sunt o mamă bună

Am nevoie de o pauză de la planifica activitățile zilnice și de la a mă îngrijora că fac tot ce trebuie pentru a crește un copil inteligent și educat. Am nevoie de o pauză de la presiunea constantă de a mă asigura că bifează toate pragurile în dezvoltare. Am nevoie de o pauză de la sentimentul de vinovăție când îl las să se uite la televizor pentru că trebuie să fac treburi prin casă, precum cina sau împăturirea hainelor sau strângerea jucăriilor sau ... pur și simplu să stau și eu și să respir câteva secunde. 

Am nevoie de o pauză de la copilul meu.

Și în unele zile această pauză de care am nevoie este acel clișeu al treburilor personale, precum a face o baie, a merge singură la magazin sau a citi o carte. Iar uneori pauza de care am nevoie este, de fapt, dorința ca cineva să vină și să preia toate sarcinile mele în timp ce eu stau în liniște completă. Sau să nu fiu eu ea care organizează serile romantice și să organizez babysitterul, daor să mi se spună să mă pregătesc pentru o seară romantică în oraș. Sau să nu fiu eu părintele de bază măcar 24 de ore.

Nu am nevoie de o pauză de la copilul meu pentru că nu îmi place să fiu mamă. Sau pentru că nu mă bucură familia pe care eu și soțul meu am creat-o. Refuz să mă simt vinovată pentru că îmi doresc ceva care să îmi recalibreze și recentreze propria persoană astfel încât toată lumea să primească cea mai bună variantă a mea.  Nu am nevoie de o pauză pentru că sunt egoistă sau pentru că refuz să fac compromisuri pentru maternitate. Nu am nevoie de o pauză pentru că mă compar cu soțul meu și simt că eu duc tot greul - cine ar putea spune asta când poate și el face o mulțime de sacrificii nevăzute? Nu am nevoie de o pauză pentru că simt că la mine este cel mai greu și nu la soțul meu, la prietenii mei sau la alte mame. 

Dar am nevoie de o pauză pentru că mă simt epuizată. Am nevoie de o pauză pentru că știu ce înseamnă să menții fața unei femei puternice și aceasta este povestea pe care nu vreau să o mai hrănesc. Vreau să pot să fiu slabă câteodată. Vreau să pot să nu fac totul câteodată. Vreau să pot să spun că sunt copleșită și că sunt prea multe de făcut și că am nevoie de ajutor. Și nu vreau să mă simt vinovată pentru asta. Nu vreau să mă simt rușinată sau judecată pentru asta. 

Pauza de care am nevoie nu este pentru că nu îmi place copilul meu, este pentru că îl iubesc atât de mult și vreau să îi ofer cea mai bună versiune a mea. Și nu varianta de mamă epuizată care operează din pură extenuare. Vreau o pauză pentru că dacă eu continui până ce mă golesc de tot, cine va mai avea grijă de el? Cine îi va mai oferi atenția de care are nevoie mereu? Cine va mai face sacrificiile pe care mama lui le face și care ia toată lumea în spate pentru binele lui? Am nevoie de o pauză de la fiul meu pentru că nu vreau ca vorbele sau acțiunile mele care răsar din frustrările și epuizările mele să îl traumatizeze. Nu vreau să îi ofer arsuri de gradul doi de la fiecare flacără pe care eu o întâmpin. Nu vreau să funcționez în autoapărare și să îmi învăț inconștient copilul că a fi mamă înseamnă a dărui și a dărui și a dărui  până ce nu mai poți și ești secată, până ce îți consumă identitatea și nu mai știi cine ești.

Așa că, pentru că vreau ce este mai bun pentru copilul meu, pentru soțul meu, pentru mine, am nevoie de o pauză. Și refuz să mă mai simt vinovată pentru asta. Refuz să mă simt vinovată pentru că vreau niște timp să ma recalibrez și să mă recentrez pentru ca toți să aibă parte de cea mai bună versiune a mea - nu versiunea extenuată, copleșită și iritată. Pentru că a fi mamă este unul dintre cele mai grele lucruri pe care le-am făcut. Este una dintre cele mai obositoare responsabilități care nu se termină niciodată. Dar nu îmi revendic identitatea de supermamă nici măcar o secundă în plus. Trebuie să reumplu paharul care continuă să curgă către ceilalți. Trebuie să mă asigur că EA este îngrijită, că EA este prioritară și nu este uitată și dată de o parte. Am nevoie să mă asigur că este văzută, auzită și apreciată.

Toate mamele au nevoie să simtă asta. 

Așa că uite, am spus-o... Am nevoie de o pauză de la copilul meu. Mamele de pretutindeni au nevoie de o pauză de la copiii lor. Și asta nu ne face mame mai puțin bune. Ne face oameni.

Citește și:

• Credeam că nu sunt o mamă bună, dar, de fapt, aveam ADHD
• Mama mea știa să îmi facă doar ouă fierte și tot a fost cea mai bună mamă din lume
• Către copiii mei: iertați-mă, azi nu am fost o mamă bună...