Nu iau cina mereu cu copiii mei, dar asta nu înseamnă că nu sunt o mamă bună

De ceva timp încoace, am renunțat să îmi mai forțez copiii să stea la masă cu noi, seara, la cină. Nu discutăm despre momentele bune și mai puțin bune ale zilei noastre în timp ce mâncăm o masă copioasă, gătită acasă, bine echilibrată, cu legume incluse. Viața noastră de luni până joi nu este cea despre care citești în poveștile dulci despre familiile iubitoare sau cea pe care o vezi atunci când te uiți la emisiunile (de cele mai multe ori false) de tip reality show. Nu ne ajutăm unul pe celălalt în bucătărie în timp ce râdem de dezordinea pe care am făcut-o la gătit, ca mai apoi să mâncăm liniștiți, să discutăm fericiți, să ne bucurăm de fiecare îmbucătură din tot ce avem în farfurie și apoi încheiem această cină grozavă curățând masa împreună, fără să ne plângem sau să ne certăm.

Sunt sinceră cu voi când vă spun că nu mănânc de fiecare dată cu copiii mei ȘI ÎNCĂ SUNT UN PĂRINTE BUN. Unul grozav, chiar!

Ceea ce fiecare dintre noi are nevoie de luni până joi, pe lângă faptul că trebuie să se hrănească, este să își facă temele, să învețe pentru un test, să se pregătească pentru un examen, să vorbească cu prietenii, să se uite la o emisiune și să se relaxeze cum crede de cuviință.

Când vine ora 18:00, vrem doar să stăm în liniște în fața televizorului, la laptop sau pe telefon pentru o vreme. Pentru că în cea mai mare parte a zilei până în acest moment al serii, am fost conectați. Dacă nu unul cu celălalt, atunci cu alții. Unii dintre noi la locul de muncă, alții la școală. Dacă nu la școală, atunci la treburile casnice. Dacă nu la treburile casnice, atunci la o muncă interioară.

La finalul zilei, suntem fericiți cu toții. Obosiți, dar fericiți. Suntem NOI, cei care ne iubim familia, dar nu ne place să ne simțim sufocați de ea. Uneori copiii mei mănâncă în mașină, în deplasare, iar alteori le spun să se ducă unde vor ei în cameră pentru a lua masa. În seara asta, de exemplu, fiul meu a mâncat cu prietenul său; cel mic cu un episod din iCarly în căști, iar fata cea mare în timp ce vorbea la telefon cu prietena ei cea mai bună.

Eu? Mănânc pe canapea când toată lumea e în pat, pentru că ăsta e locul și momentul meu preferat.

Deci, da, de luni până joi nu avem „cine în familie”, dar asta nu ne face să fim o familie mai puțin unită sau completă. Îndrăznesc să sugerez că a NU-mi supune copiii la prezența mea în orice moment este exact ceea ce își doresc și au nevoie uneori. Și apoi, vinerea, sâmbăta și duminica, luăm masă împreună. Ne îmbibăm fiecare de prezența celuilalt, care, după cum se pare, este de obicei suficientă până la weekendul următor.

Știu că această ar putea fi o opinie nepopulară, dar e ok. Nu cred oricum că voi participa prea curând la un concurs de popularitate.