Bună ziua, numele meu este „mami”. Ți se întâmplă și ție să nu-ți mai aduci aminte cum erai înainte de a fi mamă?

După ce dă nașterea unui copil, femeia devine mamă. Copilul, dar și soțul, membrii ai familiei și ai societății o strigă „mami”. Ziua începe și se termină cu nesfârșite apelative „mamă”, „mami”, „mămico”.

Iar femeia care aproape că și-a uitat identitatea de dinainte de a deveni mamă este în permanență apăsată de gânduri legate de nevoile copiilor, facturile care trebuie plătite, schimbatul scutecelor, alăptatul, îngrijitul familiei și gospodăriei.

„Bună, numele meu este mami…”

„În casă, în afara casei, când duc copiii la școală. Încerc să vorbesc cu ceilalți părinți să nu creadă că nu sunt sociabilă. Fac cumpărături și treburi care parcă nu se sfârșesc niciodată. Alăptez copilul, îl schimb de scutece, sărut genunchii copilului mai mare care doar ce s-a julit. Gestionez crize de tantrum, pun copiii la culcare, le pregătesc masa și gustările. Asta sunt eu, mama”.

„Nu am mai vorbit față în față cu un alt adult despre alte probleme în afară de copii de o săptămână”

„Merg la magazin și mă simt ca o fantomă ce se plimbă pe culoare complet nevăzută și fără să fie. Mă rog ca angajații supermarketului să mă întrebe dacă am nevoie de ajutor, doar ca să pot interacționa cu ei. Prietenele mele încă mă sună, dar majoritatea nu au copii.

În timp ce încerc să port o conversație ca de la adult la adult, copiii mei mă trag de fustă, de sâni, nu mă lasă în pace, țipă. Iar eu pot doar să le ascult planurile de weekend. Ah… îmi amintesc de acele weekenduri frumoase împreună. Mă rog să îmi ceară în continuare să ies cu ele, deși știu că nu voi putea. Toți mă strigă… mama”.

„Sunt însărcinată de trei ani de zile. Corpul nici nu-mi mai aparține…”

„Nu mi-am mai tuns, nu mi-am mai vopsit părul de peste un an și mi-am cumpărat recent o pereche de blugi, după patru ani. Copiii îmi consumă tot timpul… Depresia stă mereu la pândă și așteaptă să mă prindă. Am și uitat cine sunt. Sunt prinsă în rutina zilnică. Rămân acasă cu copiii, nu am unde să mă ascund, să evadez, să mă eliberez.

Sunt nevăzută, nimeni nu mă aude, nu sunt plătită pentru ceea ce fac, nu am un serviciu, nu pot să conduc mașina singură spre și către job. De patru ani mă culc la locul de muncă și mă trezesc la locul de muncă ca într-o închisoare fără scăpare. Soțul meu vine acasă și are povești de împărtășit cu mine.

Îmi spune despre colegii lui, oamenii care interacționează, povești amuzante despre oamenii noi pe care i-a cunoscut. Eu repet aceeași placă în fiecare zi, ce drăguți au fost copiii, la ce film m-am uitat, ce dulce a mâncat cel mic, ce le-am dat la prânz. Și pe mine mă cheamă… mama”.

Cel mai greu lucru ca părinte: să iei decizii pentru viața copilului tău. O mamă povestește cât de greu i-a fost să accepte că fiul ei va fi operat pe creier

„Citește cărți, scoate copiii la plimbare, fă-le baie, sărută-le genunchii, îmbracă-i în pijamale, spune-le „Noapte bună, te iubesc”…

„Deschid ochii: Bună dimineața iubito, ești gata să ai grijă de copii? Ia bebelușul, schimbă hainele, pregătește copiii pentru grădiniță, e timpul pentru mic dejun, spălă vasele. Mă grăbesc să fac duș, mă grăbesc să merg la cumpărături, mă grăbesc să mănânc, uneori nici nu apuc, alerg mereu să am grijă de toți ceilalți. Și eu sunt… mami”.

„Cu cât trec anii, cu atât te pierzi complet în rolul de mamă, un rol atât de singuratic, exasperant, extenuant…”

„Îți văd ochii obosiți și văd expresia dezordonată de pe fața ta când vii târziu la culcare. Văd petele de pe bluza ta și aspectul pe care îl ai când copilul tău își pierde cumpătul și ți-ai dori ca de data asta măcar, să nu te ocupi de tantumul lui. Vreau să știu despre cum ți-a fost ziua, cum ai mâncat resturile de la prânzul copilului tău și despre acel film stupid pe care l-ai vizionat a mia oară. Bună, numele meu este mami și îmi pasă de toate celelalte mame.”

Sfaturi practice de îngrijire pentru mămici

„La fel ca tine suntem multe”

„Știu că faci o treabă uimitoare și mai știu cum este să te simți invizibilă. Dar copiii tăi te văd și le plac sărutările tale, plimbările, cinele în familie și aceeași poveste repetată înainte de culcare. Prietenii te văd, familia și partenerul de cuplu observă eforturile tale.

Mai fă și tu câteodată un duș lung, mai cumpără-ți hainele noi, răsfață-te cu ceva special, mănâncă singură. Mai sună-ți și tu prietenele din când în când, amintește-ți de locurile natale și nu te mai condamna pentru orice mică greșeală pe care o faci. Semnat, tot mami”.

Acestea sunt doar câteva dintre poveștile anonime ale unor mame care uneori se pierd în rutina de zi cu zi, își pierd identitatea, simțul de apartenență. Și atunci când nu mai poți, mai poți puțin…. Cu drag, ca de la „mami” la o altă „mami”…