Copilul meu doarme în pat cu noi și este cea mai bună soluție ca să dormim cu toții bine

Când fiul ei era bebeluș, dormea în pătuțul său

Într-o confesiune pentru BUSINESS INSIDER, o mamă povestește cum a ajuns să doarmă noapte de noapte în același pat cu fiul ei în vârstă de 2 ani. Inițial, în primul an de viață, copilul dormea singur, dar ulterior începuse să-i fie tot mai greu să doarmă separat de părinții săi:

„Tocmai eram pe punctul să adorm când am auzit „Mami ! Albina!” de la fiul meu de 2 ani, Kirby, care dormea alături de mine. Și el era pe punctul să adoarmă. Nu era nicio albină acolo. În urmă cu câteva zile, văzuse o albină la piscină și de atunci vorbea tot timpul despre asta. Soțul meu s-a uitat la mine și amândoi ne simțeam foarte obosiți. Știam că acesta era unul dintre momentele de care ne vom aminti și pentru care am hotărât să cedăm partea din mijloc a patului copilului nostru.

În perioada în care Kirby era bebeluș, când avea pătuțul în dormitorul său, încercam atât să îl lăsăm să plângă în toiul nopții, cât și să îl calmăm.”

Pe măsură ce a crescut, băiețelul venea tot mai des în patul părinților

Mama și-a continuat confesiunea pentru sursa citată după cum urmează:

„Însă odată ce l-am adus în noul pătuț, de copil mai mare, abilitatea sa de a-și exprima neliniștea când îl lăsam acolo și replici precum „Mami, tati, nu plecați!” au fost prea mult pentru noi.

Alternam nopțile în care citeam „Little Blue Truck” și „Goodnight Moon” cu cele în care ne jucam cu Țestoasele Ninja fosforescente, cu mângâiatul pe spate ca să îl convingem să stea în pat, cu ascultatul muzicii, cu mângâiatul pe cap și cu șoaptele dulci la ureche. Era adorabil. Cu toate acestea, părea că nu se mai termină.

De cele mai multe ori, dădea buzna în camera noastră pe la 2 noaptea și venea în pat lângă noi. Eram prea epuizați ca să mai protestăm. 

Ajunsesem într-un ritm relativ acceptabil în perioada în care cea mai bună prietenă a mea și fiul ei de 7 ani au venit în vizită la noi în weekend, așa că le-am pregătit o saltea pe care să doarmă în camera lui Kirby. Atunci i-am zis fiului nostru că va dormi cu mami, cu tati și cu Doga (așa îi spune Kirby câinelui nostru chihuahua, pe care de fapt îl cheamă Arthur), ceea ce l-a bucurat nespus, l-a determinat să bată din palme și să vină imediat la culcare. Au trecut câteva luni de atunci și nu a mai plecat din patul nostru.”

De când fiul ei doarme în patul părinților, toată lumea are de câștigat

În ultima parte a confesiunii sale, mama a explicat că faptul că fiul ei doarme în patul părinților este avantajos pentru toată lumea. Pe de o parte, copilul doarme mai liniștit și poate fi calmat mai ușor când are coșmaruri. Pe de altă parte, după ce băiețelul adoarme, părinții își pot face programul așa cum își doresc:

„Să împarți un pat cu un copil de 2 ani, chiar dacă este vorba despre un pat mare, constituie adesea un test de răbdare întrucât de multe ori poți fi lovit peste față. Întrucât este mic, Arthur, câinele nostru, se înghesuie pe unde nimerește. De asemenea, în momentele în care este pe punctul să adoarmă, Kirby poate începe să rostească tare numele unor Țestoase Ninja. Însă ne bucurăm de toate acestea.

Într-adevăr, mersul la culcare poate fi o bătălie, însă cel puțin este una în familie. Ne uităm la desene animate din anii '90, citim, cântăm, iar apoi ne liniștim cu toții. Nu mai intervine atât de mult plâns. 

Odată ce Kirby adoarme, eu și soțul meu începem să stăm de vorbă, să ne jucăm pe telefon sau să citim. În același timp, uneori, preferăm să părăsim dormitorul și să mergem în sufragerie. 

De cele mai multe ori însă, preferăm să dormim. Încetez să mă mai uit pe telefon și pur și simplu mă relaxez pe întuneric, în timp ce fiul meu se cuibărește lângă mine, se așează pe perna mea și își întinde unul dintre brațe ca să ajungă la tatăl său. Dacă visează urât, îmi este simplu să-l liniștesc, îl mângâi pe spate. În plus, nu mai este nevoie să-mi setez alarma ca să mă pot trezi rapid când simt pe obraji o mânuță și aud: „Mami!”.

Această etapă, la fel ca altele din copilărie, nu va dura la nesfârșit. Uneori mai glumim și spunem că ar trebui să punem dormitorul lui Kirby pe „AirBnb”. Mai mult, ne îngrijorăm că ne va fi greu, atât nouă, cât și lui, în momentul în care va trebui să se obișnuiască să doarmă singur. 

În momentul de față însă, faptul că dormim cu fiul nostru înseamnă că toți ne bucurăm de mai mult somn odihnitor, că petrecem mai mult timp cu el și că nu ratăm nicio noutate despre albină.”

Dormim în pat cu copilul de când avea 1 an și jumătate și nu ne-a afectat deloc relația de cuplu