Am vorbit cu 70 de părinți cu copii de succes. Iată ce fraze NU le-au spus NICIODATĂ când i-au crescut

„Nu am încredere în tine, așa că am verificat tema și ți-am corectat greșelile”

În tranziția către adolescență și către maturitate, un copil are nevoie să aibă parte de o relație bazată pe încredere cu părinții săi. Încrederea trebuie să fie însă reciprocă, astfel încât comunicarea dintre voi să nu aibă de suferit și să nu intervină tensiuni când este vorba despre luarea unor decizii.

Înainte să realizezi demersuri prin care să-i demonstrezi copilului tău că nu te bazezi pe ceea ce face, amintindu-i mereu că greșește, explică-i ce așteptări ai de la el. Formulează-le pe înțelesul său, asigură-l că ești lângă el și că îl iubești necondiționat. Chiar dacă sesizezi anumite greșeli, străduiește-te să vezi în primul rând progresele sale, oferindu-i aprecieri sincere. Procedând așa, nu îl descurajezi să se implice în activități noi, îi dai curaj și îi transmiți următorul mesaj: că oricare dintre noi greșește, cel mai important fiind să mergem mai departe și să învățăm.

Chiar dacă ești tentată să faci lucruri în locul copilului tău, gândește-te că acționând astfel îl împiedici să-și asume responsabilitatea pentru propriile sale acțiuni, îi diminuezi încrederea în forțele proprii, îi insufli teamă și îl ții departe de dorința de a experimenta. Practic, fără să îți dai seama, îl poți îndepărta de succes.

În schimb, încearcă să nu-l privezi de oportunitatea de a învăța și din propriile sale greșeli, întrucât:

Îl ajuți să învețe să-și revină după un eșec

Copilul reușește treptat să-și descopere forța de a merge înainte chiar și după momentele dificile. De asemenea, pe măsură ce crește, descoperă că el este cel care, prin eforturile sale, își poate îndeplini obiectivele. Cu cât se întâlnește mai des cu provocările, cu atât dobândește mai mult autocontrol și devine mai puțin predispus anxietății în fața necunoscutului.

Îl stimulezi să devină mai responsabil

Când îl lași pe copil să greșească, ajunge să vadă și consecințele acțiunilor sale. Spre exemplu, când greșește la o temă și i se face observație la școală, își dă seama că trebuie să se pregătească mai bine altă dată. Faptul că este pus și într-o astfel de situație îl pregătește pentru viitor, pentru obstacolele pe care le poate întâlni și pe care trebuie să le depășească prin forțele proprii.

Îl familiarizezi cu luarea deciziilor

Ghidându-l mereu, dar fără să faci lucruri în locul lui, copilul reușește să vadă că este necesar să ia și singur hotărâri. Bune sau rele, acestea îl conduc către independență, către curajul de a-și asuma și riscuri.

Îl încurajezi să învețe lucruri despre el însuși

Odată ce greșește și vede ce se întâmplă ulterior, copilul își dă seama ce îl motivează sau, dimpotrivă, ce îl descurajează. Își descoperă punctele „tari” și pe cele mai „slabe”, găsind soluții pentru a ajunge la rezultatele așteptate. Așa începe să-și găsească motivația în el însuși, ceea ce îi ușurează drumul spre succes.

„Până când nu îți îndrepți notele, nu ai voie să participi la nicio activitate în afara școlii”

Una dintre ambițiile pe care le au părinții este să vadă cum copiii lor obțin rezultate cât mai bune la școală. În unele cazuri, această ambiție devine atât de mare încât, dacă un copil nu obține notele dorite, este sancționat prin faptul că nu i se mai permite să se implice în activități extrașcolare îndrăgite. 

Psihologii îndeamnă să nu se mai insiste atât de mult asupra obținerii de note mari deoarece:

• Acestea nu reflectă întotdeauna abilitățile sau nivelul de inteligență;
• Insistența de a avea mereu doar anumite note scade încrederea copilului în forțele proprii și îi afectează stima de sine;
• Anxietatea pe care o poate dezvolta copilul, când nu obține numai note mari, reprezintă de fapt un impediment pentru a-și putea îmbunătăți performanțele;
• Din cauza anxietății, copilul este mai predispus stărilor de oboseală, tulburărilor de somn și scăderii capacității de concentrare;
• Preocuparea permanentă pentru note scade motivația intrinsecă a copilului și îl îndepărtează de creativitate, de bucuriile pe care le poate avea în urma experiențelor din anii de școală.

„Misiunea” părinților este să-și ajute copilul să-și descopere pasiunile, dragostea de a învăța, acestea fiind achiziții utile pe parcursul întregii vieți. Ele se pot regăsi adesea tocmai în acele activități extrașcolare în care se implică. Pentru a-ți sprijini copilul din acest punct de vedere, urmează și aceste sfaturi:

• Lasă-l să se bucure de toate activitățile care-i fac plăcere: la un moment dat, își poate alege una sau două în care să exceleze;
• Încurajează-l să nu renunțe cu ușurință: când îi place un anumite lucru, stimulează-l să continue, în ciuda unor greșeli, a unor eșecuri;
• Susține-i interesele, pasiunile: nu le judeca și nu le interzice;
• Ascultă-i dorințele și arată-i că ții cont de ele: nu îi transmite mesajul că ție ți se par de nerealizat, că nu sunt adecvate etc.;
• Bucură-te când este curios: străduiește-te să te informezi și să-i răspunzi întrebărilor, explicându-i ceea ce vrea să știe; 
• Lasă-l să-și împărtășească interesele și cu alți copii: activitățile extracurriculare îl încurajează în acest sens. De multe ori, asemenea activități îl învață să lucreze în echipă, ceea ce îl poate aduce mai aproape de succes pe viitor;
• Descoperă ce îl face cu adevărat fericit: chiar dacă nu vorbește despre pasiunea sa, poți vedea că îi place mult ceva din atitudine.

„O să-ți dau bani dacă iei note mari”

Ca să te asiguri de reușitele copilului tău, uneori poți ajunge, fără să îți dai seama pe moment, să îl „mituiești” pentru a obține note cât mai bune. Inițial te poți gândi, de exemplu, la recompense cum ar fi să-i cumperi ceva ce își dorește demult. Treptat, consideri, în special dacă ai un copil mai măricel, că îl motivezi mai mult dându-i bani ca să-i cheltuiască așa cum vrea.

Psihologii vin cu următorul avertisment: pe termen scurt, „mituirea” copilului cu bani dă rezultate. Dar pe măsură ce timpul trece și acesta se familiarizează cu acest obicei, nu se mai concentrează pe învățat, ci pe bunurile pe care le așteaptă. Copilul rămâne cu această idee: „dacă nu obțin recompensa pe care o vreau, nu mai sunt interesat să învăț ca să iau note mari.” Practic, este vorba despre o motivație extrinsecă, copilul îndepărtându-se de cea intrinsecă, pe termen lung, responsabilă adesea de succesul remarcabil. În același timp, procedând așa, îi transmiți copilului acest mesaj: că nu ai încredere că poate lua note mari fără să-l stimulezi tu. 

Pentru a-l motiva pe copil să obțină rezultate cât mai bune, este mai util să-l încurajezi. Asigură-l că ai încredere în el, că îi ești alături. Bazează-te în special pe aprecierea efortului, nu neapărat pe rezultatele finale. Această atitudine îl stimulează și îi conferă forța de care are nevoie pentru a merge mai departe.

Tot în acest scop apelează și la recompensele care îi arată cât de mult îl apreciezi. De pildă, după ce copilul are o reușită, mergeți împreună la un spectacol sau pur și simplu la o plimbare prin oraș. Nu ezita să-i spui cât ești de mândră de el!

„Îți vom da mai mulți bani de buzunar, să poți să-ți cumperi ceea ce vrei”

Printre lucrurile pe care un copil trebuie să le învețe ca să ajungă să aibă succes în viață este și să-și gestioneze corect banii. Cu cât învață de la o vârstă mai fragedă valoarea banilor, cu atât se poate bucura de mai multă stabilitate financiară pe viitor.

Unul dintre aspectele cu care trebuie să se familiarizeze este faptul că avem nevoie de bani pentru nevoi și pentru dorințe. Dacă nevoile sunt acele lucruri necesare pentru a supraviețui, dorințele sunt reprezentate de ceea ce ne-ar plăcea să avem, putând să ne descurcăm și în lipsa lor. Copilul trebuie să înțeleagă că banii trebuie utilizați mai întâi pentru acoperirea unor nevoi, iar cu cei rămași își poate îndeplini din dorințe.

Oferirea unei sume de bani la un anumit interval, pe care să o gestioneze așa cum consideră, este un „exercițiu” bun pentru a-l încuraja să învețe cum să cheltuiască, dar și cum să economisească. Una dintre greșelile pe care le poți face este să-i promiți că o să-i mărești această sumă fără să-l responsabilizezi. Pentru a nu-i da impresia că totul i se cuvine, încurajează-l să aibă mici job-uri ca să câștige mai mult decât îi dai. Acest demers este binevenit ca să-l determini să înțeleagă că pentru a avea bani este nevoie să muncești. Odată ce înțelege valoarea banilor munciți, devine mai atent la cheltuieli. 

Alt aspect pe care nu trebuie să-l neglijezi, în privința deprinderii copilului tău cu gestionarea atentă a banilor, este: ești un model pentru el și din acest punct de vedere. Astfel, dacă te vede că te gândești bine înainte de a cumpăra ceva sau că economisești, cresc șansele să procedeze și el la fel.