Ce înseamnă un copil crescut de părinți cu inteligență emoțională scăzută

Nu își recunoaște propriile emoții și nu înțelege cum acestea îi influențează atitudinile, comportamentele

Când un copil nu își vede părinții exprimându-și verbal emoțiile, nu are șansa de a învăța să le identifice, să vorbească despre ele și nici nu le conștientizează importanța. De pildă, dacă unul dintre părinți sau amândoi au un nivel scăzut al inteligenței emoționale, nu fac eforturi pentru a discuta despre emoții, despre sentimente și nici nu încearcă să le înțeleagă pe cele ale copilului. În aceste condiții, micuțul se poate confrunta cu probleme precum:

Îi este greu să deprindă autocontrolul

Emoțiile influențează semnificativ comportamentele și acțiunile. Spre exemplu, când copilul este furios sau nefericit, aceste stări au un impact negativ și asupra modului în care se raportează la școală, la cei din jurul său, la ceilalți membri ai familiei. Din cauza stării sale emoționale, nu este exclus să nu mai fie la fel de interesat de diverse activități care-i fac plăcere, este mai iritabil, preferă să se izoleze etc.

Ținând cont de aceste lucruri, este esențial ca un copil să învețe de mic să-și identifice stările interioare pentru a încerca să găsească soluții să le depășească și să nu ajungă să aibă comportamente mai puțin dezirabile.

Din pricina emoțiilor negative este copleșit de gânduri dăunătoare

Asemenea gânduri îi deteriorează relațiile, îl determină să devină anxios, deprimat și îl pot determina să ia decizii nu tocmai bune. Dacă părinții îl ajută să înțeleagă ce se întâmplă când are emoții negative, cum le poate folosi într-un mod constructiv, atunci dobândește mai mult autocontrol, devine mai calm și își poate recăpăta starea de bine. Dar dacă nu se întâmplă așa, copilul nu poate să treacă peste anumite stări și nu depășește cu ușurință momentele dificile.

Nu îi este la îndemână să rezolve o problemă

Inteligența emoțională este cea care îl ajută pe copil să-și „limpezească” gândurile, să fie mai atent la ceea ce se întâmplă în preajma sa și să-și folosească imaginația. În aceste condiții, poate să găsească  soluții pentru a rezolva o problemă și să ia hotărâri care-i sunt într-adevăr utile.

Are dificultăți de comunicare

Copilul crescut de părinți cu inteligență emoțională scăzută nu învață cum să fie empatic, dat fiind faptul că nici aceștia nu îi oferă un asemenea model. Din acest motiv, nu îi este la îndemână să comunice, nu știe să asculte și nici nu reacționează corespunzător în anumite situații. 

Nu știe cum să-și gestioneze, cum să-și controleze emoțiile

Părinții cu un nivel redus al inteligenței emoționale nu îl ajută pe copil să deprindă o asemenea abilitate ci, dimpotrivă, aleg să nu vină cu nicio explicație, să dea vina pe ceilalți, să sancționeze și să nu propună nicio soluție. Prin urmare, copilul se poate afla de multe ori în oricare dintre situațiile de mai jos: 

• Nu își exprimă emoțiile;
• Este copleșit de frustrări, de supărări sau de prea mult entuziasm;
• Nu își controlează impulsurile;
• Nu se comportă adecvat contextului în care se află, îi rănește pe cei din jur și în final este respins.

Când nu se bazează pe inteligența emoțională, părinții nu își dau seama când trebuie să intervină pentru a-și învăța copiii cum să-și gestioneze emoțiile. Psihologii spun că momentele în care contează foarte mult intervenția lor sunt:

• Când copilul este foarte trist și simte că nu face față emoțiilor resimțite la un moment dat;
• Dacă reacționează exagerat într-o anumită situație;
• Dacă nu reușește să scape de trăirile intense nici după ce trece mult timp de la un eveniment;
• În cazul în care trece rapid de la o stare la alta, având fluctuații ale dispoziției;
• Când, pe fondul frustrărilor, a furiei, copilul nu poate lua o decizie;
• În contextul în care, dacă se simte copleșit, alege să respingă pe toată lumea, să se ascundă. 

Are puțini prieteni și nu are parte de prietenii solide

Întrucât acasă nu are de la cine să învețe cum să-și împărtășească gândurile, cum să asculte și cum să țină cont și de ceea ce simt ceilalți, unui copil cu părinți ce nu au un nivel ridicat al inteligenței emoționale îi este greu să-și facă prieteni. Chiar dacă reușește inițial să lege prietenii, nu le poate menține pe termen lung din motive precum:

• Nu este sensibil la problemele, la nevoile prietenilor săi;
• Preferă să fie mereu în centrul atenției;
• Are tendința de a da vina pe alții;
• Poate avea adesea răbufniri emoționale;
• Nu are răbdare să asculte;
• Nu încearcă să se implice într-o negociere pentru soluționarea unui conflict etc.

Cu alte cuvinte, dacă nu deprinde încă de la o vârstă fragedă abilitatea de a-și identifica propriile emoții, nu poate realiza acest demers nici când vine vorba de cei din preajma sa. De pildă, poate interpreta greșit ceea ce spune un prieten al său și așa apar neîncrederea, tensiunile care pot conduce la destrămarea unei prietenii. 

Își formează o imagine greșită despre propria persoană, imagine care îl poate domina toată viața

Părinții cu un nivel scăzut al inteligenței emoționale, întrucât nu reușesc să-și cunoască și să-și înțeleagă copilul, obișnuiesc să-i pună „etichete”. Acestea au consecințe negative asupra dezvoltării emoționale, asupra evoluției sale. Iată de ce:

„Etichetele” îl determină să se vadă doar într-un anumit fel

Întrucât copilul este influențat de ceea ce spun părinții despre el, „etichetele” primite devin parte a modului în care se autopercepe. Ele îi provoacă îndoieli, neîncredere, ceea ce dăunează mult stimei de sine și încrederii în forțele proprii. Așa ajunge să nu fie dispus să-și asume riscuri și îi este greu să facă față eșecurilor.

Schimbă modul în care îl percep și îl tratează ceilalți

Cu cât un copil primește mai multe „etichete” din partea părinților săi în preajma celor din jur, cu atât aceștia din urmă sunt tentați să-l vadă într-un anume fel. De aceea, nu este de mirare că apar diverse așteptări nerealiste de la copil, ce ajunge să se vadă mai ales prin ochii celorlalți, care nu îl cunosc cu adevărat. Din acest motiv, nu îi este deloc la îndemână să gestioneze situațiile stresante, emoțiile puternice sau conflictele. 

„Etichetele” nu sunt favorabile schimbărilor pozitive în comportament

Dacă părinții obișnuiesc să apeleze adesea la „etichete”, copilul are impresia că acestea îl definesc, că fac parte din natura sa. Spre exemplu, când aude mereu că este „agresiv”, „rău” etc. nu mai este stimulat în niciun fel să vină cu o schimbare în bine.  

Limitează potențialul

Utilizarea „etichetelor” nu face altceva decât să limiteze explorarea intereselor, progresele, întrucât copilul se convinge că este într-un anume fel și că trebuie să acționeze în conformitate cu „eticheta” primită. Nu mai este dornic să depună eforturi pentru a-și îndeplini un obiectiv, ceea ce dăunează semnificativ evoluției sale. 

Un copil care este crescut de părinți ce au un nivel redus al inteligenței emoționale are de suferit și din următoarele motive: nu are parte de o susținere consistentă, nu primește suficientă afecțiune, nu este încurajat să spună ceea ce simte sau este pedepsit ori de câte ori încearcă să realizeze acest demers.