Am rămas văduvă la 41 de ani și am doi copii mici de crescut. Ce NU îți spune nimeni despre ce înseamnă a crește singur un copil

Unele povești de viață sunt aproape incredibil de crezut, dar din păcate sunt adevărate și numai cei implicați pot depune mărturie despre cum este cu adevărat să fii în mijlocul problemei. O tânără mamă a rămas văduvă la 41 de ani cu doi copii de crescut și cu decizii de luat care, de cele mai multe ori sunt epuizante și foarte dificile.

„În urmă cu șase ani a decedat soțul meu. Am fost speriată și copleșită de rolul de părinte singur și femeie văduvă”

„Luna aceasta fiica mea a împlinit 14 ani. Când s-a trezit dimineața, am fost singurul părinte care i-a urat „La mulți ani!”. Când merge seara la culcare sunt singurul părinte cu care vorbește despre toate lucrurile care o macină, dar și despre amintirile pe care le are de când eram mică. De șase ani sunt singurul părinte care îi ajută pe copii cu temele, care merge la ședințe, care plătește totul în ceea ce privește educația copiilor și nu numai, care le ascultă fiecare dramă prin care trec și care face un milion de lucruri vizibile și invizibile pe care, în mod normal, părinții și le împart.

Acum șase ani soțul meu a decedat și atunci am fost efectiv speriată de noul meu rol de văduvă și părinte singur. Nici nu știam ce presupune să fii părinte singur, ci doar că trebuie să cresc doi copii de una singură”, mărturisește mama.

Crezi că viața ta e grea? Am fost mamă adolescentă și am rămas văduvă la 18 ani

„Cea mai grea parte în creșterea copiilor singură a fost luarea deciziilor”

Mama susține că cea mai grea parte din călătoria ei de părinte singur a fost luarea fiecărei decizii pentru binele copiilor ei. Fiecare hotărâre care rezultă într-o greșeală rste exclusiv greșeala mamei, iar greutatea acestei responsabilități niciodată nu devine mai ușoară, ci mai grea. De asemenea, femeia susține că alți părinți nu înțeleg provocările creșterii a doi copii de una singură, mai ales dacă au un partener cu care își împart toate responsabilitățile.

„Eu înțeleg pe fiecare în parte. Fiecare părinte are propriile provocări și nimeni nu le poate înțelege. Din fericire, eu am găsit comunități de părinți singuri unde îmi pot împărtăși experiența cu alte persoane aflate în aceeași situație ca și mine”, continuă văduva îndurerată.

5 lucruri pe care le-am învățat după ce am devenit văduvă și mamă singură la 40 de ani

„Nu încetez în a le aminti celorlalți că sunt părinte singur”

Femeia susține că, deși au trecut șase ani de când a rămas văduvă, cu fiecare ocazie care se ivește spune celorlalți că este părinte singur pentru a fi mai bine înțeleasă și mai puțin judecată. De asemenea, un alt lucru dificil pe care nu îl va depăși niciodată este durerea din sufletul copiilor care au rămas cu un singur părinte.

„Copiii mei vor ști întotdeauna că doar eu i-am crescut o lungă perioadă de timp și simt absența tatălui în fiecare zi, iar eu nu pot face nimic ca să schimb acest lucru. Adevărul doare și, deși eu am învățat să trăiesc cu absența lui, copiii nu. Ei încă învață și mai au multe momente dificile de trecut pe care nu le pot defini în cuvinte”, concluzionează ea.

Dar mama nu își pierde niciodată speranța și mărturisește că, deși uneori casa arată groaznic, copiii se ceartă între ei sau o necăjesc, întotdeauna găsește puterea de a fi recunoscătoare pentru ceea ce are: „Soțul meu nu a putut trăi să își vadă copiii cum cresc, nu va fi alături de ei niciodată în momentele bune, dar și în momentele rele și știu că și-ar fi dorit acest lucru. Deci trebuie să fiu recunoscătoare că încă sunt aici lângă ei și sunt convinsă că privilegiul pe care îl am eu acum, nu îl are oricine”.

O poveste de viață cu adevărat cutremurătoare despre drama unei mame rămase fără partener și fără cel mai important sprijin al copiilor, dar care mereu găsește recunoștința și puterea de a mulțumi Divinității pentru că are privilegiul pe care mulți nu îl au, acela de a-și vedea copiii crescând.