Când și mai ales CUM îi spui copilului tău ca este adoptat?

A adopta un copil este nu numai un gest nobil, ci și o modalitate foarte eficientă de întregire a familiei, atât pentru persoanele care nu pot avea copii, cât și pentru cei care doresc un nou membru. Părinții adoptivi încearcă din răsputeri să creeze copilului un mediu cât mai plăcut, în care să domnească iubirea, înțelegerea și în care să se simtă mereu ca acasă.

Una din cele mai dificile provocări ale părinților care adoptă un copil este aceea de a-i spune că este adoptat și de a-i prezenta povestea de viață într-un mod în care numai un suflețel nevinovat o poate înțelege. În fond, nimeni nu poate fi pregătit să afle că părinții lui sunt în realitate alții, dar nici nu există un mod perfect de a da o asemenea veste unui copil. Există totuși câteva sfaturi venite de la specialiști, menite să ajute părinții care doresc să dea vestea cea mare copiilor adoptați.

De ce este important să-i spui copilului că este adoptat?

Orice persoană merită să își cunoască istoria familia de proveniența fără a trăi într-o minciună totală întreaga viață. Copilul adoptat va aprecia mult mai mult gestul părintelui de a-i spune adevărul cât mai repede posibil- decât să afle mult mai târziu sau la maturitate. Acesta e un semn de trădare din partea adultului pentru că nu îi prezintă celui mic adevărul și nu îl ajută să-și amintească frânturi din viața lui de dinainte de a fi adoptat.

În plus, copilul are tot dreptul să-și afle adevărata identitate, să aibă răspunsuri la întrebările pe care le ține ascunse de atâta timp și, de ce nu, să își cunoască adevărații părinți dacă aceasta este dorința lui. Părinții se tem de reacția copilului pentru că de multe ori acesta preferă familia naturală, dar dacă a crescut într-un mediu sănătos, înconjurat de iubire, cu siguranță nu va fi cazul.

Când ar trebui să îi spui copilului tău că este adoptat?

Nu există un moment potrivit pentru a face o asemenea dezvăluire, dar important este să faceți acest pas cât copilul este încă mic. Conversația despre adevărata sa origine trebuie să pornească încă din primii ani de viață, folosind desigur un limbaj adecvat vârstei și un mod de a povesti simplu, astfel încât înțelegerea și empatia să stea la baza situației lui de viață.

Cu cât copilul află mai târziu, cu atât vestea vine ca un șoc, dar dacă îi spuneți acest lucru încă de mic, atunci va căpăta încredere în părinții adoptivi și va descoperi care este adevărata lui identitate.

Vedete din România care au adoptat copii

Cum te pregătești pentru a-i da copilului tău vestea cea mare?

La fel ca orice altă discuție delicată, nu poți să îi spui copilului tău că este adoptat așa… din senin. Trebuie întâi să iei în calcul problemele de atașament pe care copilul le poate avea fie față de familia adoptivă, fie față de familia naturală și modul în care acesta ar putea percepe vestea cea mare.

Alegeți un moment neutru, un loc confortabil în care copilul se simte în siguranță, un moment de mare însemnătate și asigurați-vă că îi răspundeți la toate întrebările cu un limbaj cât se poate de simplu. Asigurați-l la orice pas că va avea parte de iubirea necondiționată a familiei adoptive, indiferent de modul în care va percepe această veste.

CUM să-i spui copilului tău că este adoptat

Onestitatea, sensibilitatea și înțelegerea trebuie să stea la baza oricărei conversații de acest gen.
Este important ca micuțul sau micuța să afle încă din primii ani de viață faptul că este adoptat/ă într-o atmosferă confortabilă, pentru a elimina potențialele manifestări de anxietate. Copilul va avea multe întrebări pe care vi le va pune, deci nu vă sfiiți să le dați răspunsurile.

Este posibil ca la o anumită vârstă copilul deja să aibă câteva opinii el însuși despre adopție sau să audă părerile colegilor despre acest concept. Rolul părintelui este de a-l asigura că adopția reprezintă întregirea familiei într-un mod cât se poate de frumos și natural și nimănui nu trebuie nu trebuie să îi fie rușine cu acest lucru. Pentru că fiecare copil are o poveste unică, indicată ar fi să îi împărtășiți tot ceea ce știți despre viața și familia lui de origine, dar și despre momentul în care ați ales să-i deveniți părinți, procesul greoi prin care ați trecut, toate piedicile care v-au pus puse, doar pentru a-l transforma într-un membru de onoare al familiei.

Folosiți pozele, videoclipurile și orice alt suport necesar pentru a-i exemplifica cât de mult v-ați străduit nu numai să obțineți titulatura nobilă de părinte adoptiv, ci și să îi câștigați iubirea și încrederea. Asigurați-l că în niciun moment și nicio circumstanță copilul nu va pierde dragostea părinților lui adoptivi, iar orice întrebare pe care o adresează va trebui să primească răspunsuri pertinente, empatice și care să îi creeze un sentiment de siguranță.

În cazul în care considerați că nu puteți face față unui asemenea moment crucial, puteți apela la un terapeut sau la un psiholog care să vă sfătuiască cum trebuie să aborzați această problemă. Nu în ultimul rând, este o idee excelentă să  conectați cu alte familii adoptive sau să vă înscrieți pe grupuri în social media pentru părinții adoptivi, astfel încât să aflați provocările prin care au fost nevoiți și alții să treacă.

Psihologia copilului adoptat

Cum îi spui copilului că este adoptat? Mic ghid adaptat vârstei

1-3 ani 

Copiii în vârstă de 1 până la 3 ani de abia încep să vorbească, să înțeleagă anumite cuvinte și sensul acestora, așadar părinții ar trebui să folosească un limbaj simplu și fraze precum „ești un dar special pentru noi” sau „ai venit în viața noastră într-un mod unic”. Ați putea alege chiar o carte adaptată vârstei care prezintă povestea unei familii adoptive.

3-5 ani 

Preșcolarii înțeleg mult mai multe lucruri decât copiii de vârstă foarte mică, de aceea ar trebui să le explicați ce înseamnă dragostea, cum se formează între persoane care nu au neapărat legătură de sânge, arătându-le poze și videoclipuri din primele zile petrecute în familia adoptivă.

6-9 ani

Școlăreii înțeleg mult mai bine acest concept al adopției, iar specialiștii sfătuiesc părinții să prezinte lucrurile într-o manieră cât mai pozitivă și să le permită să adreseze întrebări (pentru că vor avea multe întrebări) și să își exprime sentimentele.

10-12 ani 

La această vârstă, copiii sunt foarte interesați de părinții lor naturali. De aceea, ar trebui să fiți pregătit/ă pentru aceste situații și înainte de a da astfel de detalii, să fiți siguri că sunt pregătiți din punct de vedere emoțional.

13-18 ani

Adolescenții au foarte multe întrebări, au emoții complexe, dramatizează foarte mult și doresc de regulă să-și exploreze rădăcinile. Ajutați copiii ajunși la vârsta adolescenței să își formeze identitatea, răspundeți-le la toate întrebările despre părinții lor naturali și despre mediul din care provin.

Peste 18 ani

În acest caz, copiii adoptați ajunși la perioada maturității au tot dreptul să își caute părinții naturali. Sprijiniți-le demersurile și asigurați-i că oricând se pot întoarce în căminul în care au primit atât de multă dragoste și înțelegere.

Întrebări pe care le au părinții în legătură cu discuția purtată cu copilul adoptat

Dacă îi voi spune copilului meu că este adoptat, atunci va avea o stimă de sine mai scăzută?

Desigur că se poate întâmpla și acest lucru, dar dacă faptele sunt comunicate cu multă dragoste, înțelepciune și onestitate, copilul cu siguranță nu va trece prin sindromul copilului adoptat.

Cum pot să îmi dau seama dacă copilul este pregătit pentru această discuție?

În funcție de vârstă și de nivelul de maturitate atins, copiii dau anumite semne atunci când sunt pregătiți pentru o asemenea discuție. Spre exemplu, atunci când manifestă curiozitate în ceea ce privește povestea lor de viață, cum au venit pe lume, familia lor sau diferențele de înfățișare între ei și ceilalți membri, atunci este cert că sunt pregătiți să afle adevărul.

Am adoptat un copil. Dumnezeu m-a lăsat să îi cunosc mama, încă dinainte ca ea să se nască

Ce fac în cazul în care copilul meu devine depresiv?

Desigur că în acele momente critice, copilul trece printr-un carusel de emoții. Nu te aștepta să fie nici prea bucuros, dar nici prea mânios, ci poate șocat de vestea pe care trebuie să i-o dai. Cu multă sensibilitate și afecțiune, copilul va depăși mult mai ușor frustrările la aflarea acestei vești.

Ce se întâmplă dacă micuțul adoptat vrea să-și contacteze părinții naturali?

În cazul în care copilul manifestă dorința de a-și cunoaște rădăcinile și de a-și întâlni părinții naturali este bine să căutați sprijinul consilierilor sau personalului specializat în adopție pentru a-i asigura accesul acestei informații.

A afla că ești adoptat nu este tocmai cel mai bun sentiment din lume sau cea mai ușoară veste pe care o poți primi. Copiii adoptați suferă de-a lungul vieții de foarte multe complexe și au foarte între multe întrebări. Nu fiți frustrați dacă micuțul pe care l-ați crescut cu atâta efort și drag, pentru care v-ați luptat în instanță, își va dori la un moment dat să cunoască familia din care face parte.

Este un sentiment absolut normal și o curiozitate care trebuie satisfăcută. Abordând acest subiect cu multă gentilețe și iubire, veți constata că dragostea este reciprocă, atașamentul este mare, iar sentimentul de recunoștință va fi prezent la orice vârstă.