Ce sunt tantrumurile, cum se manifestă și când să ne îngrijorăm

Ce înseamnă tantrum?

Un tantrum se referă la un grup de comportamente dezagreabile și la izbucniri emoționale, ce reprezintă expresia frustrărilor unui copil, a limitelor sale și a furiei, apărute ca răspuns la nevoi care nu i-au fost satisfăcute sau la dorințe care nu i-au fost realizate. Acestea sunt mai des întâlnite la copiii de peste 18 luni, dar nu este exclus să se manifeste și mai devreme, exprimându-se sub mai multe forme, precum: crize de plâns, țipete, agitație sau furie care este dificil de controlat.

Tantrum psihologie

Fie că sunt moderate, fie că sunt severe, tantrumurile sunt dovada faptului că un copil se confruntă cu emoții pe care nu și le poate gestiona, pe care nu le poate tolera. Furia este principala emoție care, în opinia psihologilor, este responsabilă în declanșarea unui tantrum, alături de ea intervenind frustarea, anxietatea, dar și sentimentul, pe măsură ce un copil înaintează în vârstă, că în mod deliberat a fost privat de ceva ce își dorește sau de care are nevoie la un moment dat.

Tantrumurile, care uneori pot să se manifeste prin agresivitate față de cei din jur (exprimată, de exemplu, prin lovit, mușcat, ciupit, lovitul de obiecte etc.), au loc mai ales în intervalul de vârstă 1-4 ani, în contextul în care coincid cu creșterea nevoiei de independență a copilului, de autonomie (în raport cu mediul înconjurător și cu ceea ce poate oferi acesta), părinții considerându-le adevărate provocări, foarte dificil de depășit. De cealaltă parte însă, copilul nu posedă încă acele abilități de limbaj care să-i permită să comunice ușor cu cei din preajma sa, astfel încât dorințele și nevoile sale să poată fi receptate rapid și corect de către cei apropiați. Când nu se întâmplă așa, vor interveni furia și frustrarea, care pot fi deosebit de copleșitoare pentru copil, favorizând tantrumurile.

Pentru a înțelege mai bine de ce apar tantrumurile copiilor, este necesar să se ia în considerare factorii care le pot favoriza. Printre cei mai cunoscuți dintre aceștia se numără:

• Copilul nu beneficiază de suficientă predictibilitate (de exemplu, părinții îl implică în diverse activități sau iau decizii care îl afectează fără să îș pregătească în prealabil)- În aceste condiții, nu va ști ce așteptări să aibă
• Lipsa unor abilități de limbaj care să-i asigure o comunicare facilă cu cei din jur (ca să-și poată exprima nevoile și dorințele)
• Oboseala
• Foamea
• Nu există o rutină stabilă în privința asigurării nevoilor de bază a copilului (de pildă, nu beneficiază de o rutină înainte de culcare)
• Copilul este nevoit să vină în contact cu un mediu care îi este străin (spre exemplu, mersul în vizită, mersul la medic, mersul la grădiniță etc.)
• Gelozia pe un frate/o soră mai mic/mai mică
• Primirea de sarcini/implicarea în activitități care depășesc abilitățile, nivelul de autonomie al copilului
• Competiția cu alți copii (pentru accesul la leagănul din parc, pentru a avea parte de anumite jucării etc.)
• Copilul este martor la momente tensionate între părinți 

Psihologii atrag atenția asupra următorului aspect: părinții sunt cei care au un rol de bază în prevenirea apariției unui tantrum la copii, fiind cei care pot identifica posibilii factori ce stimulează asemenea manifestări și, mai mult decât atât, pot testa modalitățile în care mediul poate fi transformat, adaptat, astfel încât să se reducă incidența acestora. Din acest punct de vedere, ar trebui să se ia diferite măsuri utile în prevenția și diminuarea intensității crizelor de tantrum, ca de exemplu:

• Evitarea situațiilor ce pot declanșa tantrumurile (de exemplu, îi poți oferi copilului o gustare înainte să mergeți la o programare la medic la ora prânzului, astfel încât să nu îi fie prea foame și să devină furios)
• Pe cât posibil, copilul va fi îndepărtat de locul/situația care a alimentat tantrumul
• Fixează o rutină cât mai predictibilă și mai consistentă pentru ca micuțul să se simtă cât mai în siguranță
• Comunică mereu cu copilul și avertizează-l asupra schimbărilor intervenite în rutina sa 
• Activitățile în care va fi implicat un copil trebuie să fie cât mai adecvate stadiului dezvoltării tale și te vei strădui să-i explici regulile înainte să faceți un anumit demers
• Formulează așteptări/cerințe cât mai ușor de înțeles de copil 
• Limitează accesul la diverse tentații (stimulii perturbatori) ce ar putea declanșa un tantrum (de pildă, vei ascunde bomboanele preferate pentru ca acestea să nu poată fi găsite cu ușurință)
• Dă-i copilului senzația că deține și el controlul (spre exemplu, îi vei face două propuneri legate de cum să se îmbrace, de ce să mănânce etc.), dându-i posibilitatea să facă alegeri
• Distrage atenția copilului înainte ca un tantrum să „escaladeze” 
• Ignoră manifestările ce însoțesc tantrumul, dar arată-i că-i ești alături, că se poate baza pe tine și, mai ales, ai grijă să fie permanent în siguranță
• După încheierea momentului de criză, implică-ți micuțul într-o activitate sau stimulează adoptarea unui comportament dezirabil
• În funcție de vârsta copilului, arată-i că își poate exprima frustrarea, nemulțumirea, furia, nu numai prin lovit, țipat etc. (de exemplu, poate desena pentru a arăta cum se simte în acel moment, puteți sta de vorbă despre ce simte) și încearcă să-i dai detalii despre cum se resimt diferite emoții (în cazul în care ar vrea să lovească, îl poți învăța să spună: „Sunt supărat, lovitura doare”) 
• Fii un model pentru copil și arată-i cum te comporți tu, cum reacționezi în situații critice, tensionate

Tantrumurile, deși sunt deosebit de neplăcute de cele mai multe ori, fac parte și ele din procesul de dezvoltare a copilului, fiindu-le necesare pentru a-și exprima dorințele, nevoile, frustrările în lipsa posibilității de a le comunica ajutându-se de limbajul expresiv. Ține întotdeauna minte faptul că este necesar să accepți că nu poți să controlezi direct emoțiile și comportamentele micuțului. Ceea ce poți face este să ai grijă de siguranța sa și să-i ghidezi comportamentele astfel încât tantrumurile să devină tot mai puțin frecvente.

Cu toate acestea, există situații în care tantrumurile copilului tău trebuie să te pună în gardă și să te determini să iei cât mai repede legătura cu medicul pediatru, care, la rândul său, te poate îndruma către un psiholog sau către un medic psihiatru. Iată ce a ar trebui să te îngrijoreze:

• Durata tantrumului- Dacă depășește 25 de minute, gândește-te că poate fi vorba de o problemă serioasă (spre exemplu, copilul poate suferi de o tulburare de spectru autist)
• Frecvența- De exemplu, este un motiv de îngrijorare dacă un copil are în jur de 10-20 de tantrumuri pe lună sau dacă acestea ajung să survină de mai multe ori pe zi
• Ajunge să-și facă singur rău- De pildă, copilul poate începe să se zgârie, să se lovească de diferite suprafețe din casă etc.
• Copilul nu se poate calma singur sub nicio formă, fiind necesar de fiecare dată să-i promiți ceva sau să-l duci în alt loc pentru a se liniști
• În cea mai mare parte a crizei de tantrum, copilul este agresiv cu persoanele și cu obiectele din preajma sa
• Copilul este afectat de tantrumuri în mod frecvent, chiar dacă are vârsta mai mare de 5 ani

Tantrumuri la copii: explicații științifice

Oamenii de știință vin cu următoarea precizare: tantrumurile reprezintă de fapt un răspuns fiziologic complex ce ține de sistemul de detectare al amenințărilor, al pericolului. Medicul R.Douglas Fields, specialist în neuroștiință, precizează că în apariția unui tantrum sunt implicate două părți ale creierului: amigdala (este responsabilă mai ales de procesarea emoțiilor precum teama sau furia) și hipotalamusul (care controlează procese esențiale din organism, cum ar fi reglarea temperaturii sau ritmul cardiac). 

În urma expunerii la stres, organismul copilului va trece prin procesul de „luptă sau fugi”, pe care nu îl poate controla la fel de bine precum un adult. Odată ce este stresat, copilul va avea manifestări precum intensificarea ritmului cardiac, mușchi tensionați și palme care transpiră. Amigdala din creierul său a detectat o amenințare, iar hipotalamusul transmite mesajul că aceasta trebuie combătută. 

Dar spre deosebire de adulți, copilul nu deține aceeași capacitate de autocontrol în situațiile stresante, în contextul în care o parte a creierului (cortextul prefrontal) nu este încă pe deplin dezvoltată. Din acest punct de vedere, specialiștii în neurologie și în psihiatrie compară un tantrum cu o oală cu apă care fierbe. Cortextul prefrontal este „capacul”. Întrucât acesta nu este încă dezvoltat complet, intensitatea emoțiilor, a trăirilor din timpul unui tantrum va fi înaltă, așa că stările, sentimentele ce vor surveni vor fi mai puternice decât „capacul”. În acest mod se va ajunge la manifestarea comportamentelor reunite sub numele de tantrumuri.

Poți să oprești un tantrum la copii?

Primul aspect pe care trebuie să-l știe orice părinte preocupat în stoparea tantrumurilor copilului său este acesta: în lipsa unui cortex prefrontal dezvoltat complet, furia nu poate fi controlată. Medicul R.Douglas Fields precizează: nu este cazul să insiști ca un copil să-și oprească furia resimțită la un moment dat. Ceea ce trebuie făcut este să aștepți ca acesta să înceapă să se calmeze și după aceea să găsești soluții la problemă (tantrumul). Un demers necesar acestui scop este asigurarea unui mediu cât mai calm, cât mai sigur, care îi va alimenta sentimentul de siguranță, binevenit pentru a-l liniști.

Pentru a gestiona cât mai bine o situație marcată de un tantrum, ține cont și de sfaturile de mai jos:

• Străduiește-te să rămâi cât mai calmă, să-ți controlezi tu însăți emoțiile pentru a putea să-l calmezi și pe copilul tău- În schimb, dacă te va vedea furioasă, tensionată, comportamentele sale se pot agrava
• În cazul în care știi că tantrumul apare din nevoia de a-ți distrage ție atenția, ignoră-l cât mai mult- Nu va fi ușor să realizezi acest demers, mai ales dacă vă aflați în public, dar va fi o modalitate de a contribui la reducerea duratei crizei de furie a copilului
• Dacă furia este atât de puternică încât nu poate fi sub nicio formă stăpânită, strânge-l în brațe și spune-i că ești alături de el, că îl iubești, dar că nu îi vei da ceea ce își dorește- În situația în care această abordare nu va funcționa, gândește-te la o perioadă de „time-out”, ce reprezintă un răgaz acordat pentru a se calma
• Nu țipa la copil și nu te certa cu el- Întrucât este atât de copleșit în emoții variate, puternice, nu numai că nu vei avea niciun succes ridicând tonul, dar poți să înrăutățești mai mult situația
• La finalul tantrumului, nu vei începe să-i reproșezi că te-a supărat- Cu cât vei insista mai mult asupra a ceea ce s-a întâmplat, copilul va fi mai tentat să repete și pe viitor comportamentele indezirabile. Mult mai bine va fi să-i vorbești cu blândețe sau să-l îmbrățișezi și să vă desprindeți, pe cât posibil, de contextul care a generat/a alimentat tantrumul

Tantrum în somn

Uneori, se poate întâmpla să fii martoră la o situație deosebit de neplăcută: copilul să se trezească în toiul nopții furios, plângând insistent. Dacă te-ai asigurat că nu este vorba despre un coșmar sau de o teroare nocturnă, atunci ești pusă în fața unui tantrum. 

Printre cele mai cunoscute cauze responsabile de un tantrum în timpul somnului copilului se numără:

• Creșterea nivelului de independență- Pe măsură ce un copil înaintează în vârstă, va descoperi că și el are capacitatea să decidă ce va face. Spre exemplu, poate fi refuzul de a dormi la o anumită oră sau în camera sa, preferând să doarmă cu tine. Astfel, nu este exclus „să profite” de liniștea din timpul nopții și să simtă nevoia să-și exprime furia, frustrările de dinainte de culcare printr-un tantrum pe parcursul somnului
• Este copleșit de griji, de temeri- În special copiii care au adesea coșmaruri sau care se tem de diferiți „monștri”, nu se vor simți deloc în largul lor în întuneric și de aceea pot începe să plângă insistent noaptea
• Nu se simte bine, îi este foame, sete, are dureri provocate de erupția dentară sau nu este suficient de obosit- Oricare dintre aceste motive pot declanșa și ele tantrumuri în timpul somnului de noapte

În același timp, studiile au arătat că există și alte motive ce pot favoriza tantrumurile din timpul somnului copilului. Spre exemplu, un studiu a evidențiat următorul aspect: privarea de somn, lipsa unei rutine consiste de dinainte de culcare, diferențele de abordare ale părinților în privința punerii în aplicare a acestei rutine, izolarea, lipsa timpului de calitate petrecut cu părinții sau o mare schimbare survenită în familie (de exemplu, venirea pe lume a unui frățior/a unei surioare) pot crește riscul de apariție a unui tantrum chiar și noaptea. 

Crize de tantrum noaptea 

Ca să reușești să previi, pe cât posibil, ca un tantrum să tulbure liniștea casei în mijlocul nopții, este esențial să stabilești o rutină consistentă de dinainte de culcare. Datorită acesteia, copilul trebuie să învețe să se calmeze și singur (de exemplu, apelând la un obiect de confort) și să se familiarizeze cu o rutină ce-i va permite să aibă un program de somn cât mai bine pus la punct. Este necesar să fii cât mai fermă, inclusiv în momentele în care copilul va manifesta rezistență, arătându-i totodată că îi ești alături. De pildă, îl vei pune în pătuț și vei sta cu el până când adoarme. 

Un tantrum de noapte poate fi evitat dacă vei urma și acești pași:

• Lasă-l să facă diverse alegeri- Spre exemplu, alegerea pijamalei în care va dormi, a cărții pe care o veți citi, a păturii cu care se va înveli, a jucăriei pe care o va lua în pat sunt demersuri care îl vor ajuta pe copil să simtă că deține și el controlul, simțindu-se mai în siguranță 
• Străduiește-te să se simtă cât mai în siguranță- În special copiii care au adesea coșmaruri se vor simți mai în largul lor la culcare dacă au în preajma lor „un spray de alungat monștrii”, „o poțiune a curajului” sau un „spray al curajului”
• Asigură-te că, înainte de a se băga în pat, nevoile de bază ale copilului au fost satisfăcute- De pildă, ai grijă ca micuțul să fi fost la baie, că i-ai citit ce te-a rugat, că nu îi este sete, că în pat își va găsi jucăria preferată
• Se va evita timpul petrecut în fața ecranelor în preajma orei de culcare- Copilul va fi mai calm și va avea parte de un somn mai profund dacă nu a venit în contact cu vreun ecran cu 1-2 ore înainte de culcare
• Dacă vei considera că este necesar, modifică programul de somn de peste zi- Spre exemplu, un somn de după-amiază mai scurt și programat cât mai devreme va fi binevenit pentru a nu interfera cu capacitatea copilului de a adormi noaptea. Dacă îi va fi greu să adoarmă, copilul va deveni frustrat și nu este de mirare să fii pusă în fața unui tantrum chiar în timpul nopții!

Tantrum la bebeluși

Tantrumurile ce apar înainte de vârsta de 1 an sunt, de cele mai multe ori, manifestarea unui disconfort resimțit de bebeluș precum foamea, oboseala, suprastimularea. Frustrarea este cea care generează un tantrum, rezultând din imposibilitatea bebelușului de a exprima ceea ce simte, în condițiile în care nu a învățat încă să se exprime.

Din fericire, poți să-ți dai seama că este posibil să treacă printr-un tantrum după manifestări precum: încordarea mânuțelor și piciorușelor, arcuirea spatelui. De îndată ce le sesizezi, poți începe să-i faci un masaj sau să-i distragi atenția (de exemplu, îi poți cânta ceva).

În vederea prevenirii tantrumurilor unui bebeluș, ia în calcul și acești pași:

• Stabilește-i o rutină cât mai predictibilă (pentru a se simți mereu în siguranță)
• Încearcă să fii cât mai calmă (vorbește pe un ton blând, dar ferm, mângâie-l etc.)- Cu cât vei fi mai tensionată, cu atât îi vei transmite starea ta și bebelușului

Nu uita că este cazul să ai așteptări, în legătură cu bebelușul, în conformitate cu stadiul dezvoltării sale și că are nevoie să îl înveți tu cum să se liniștească și singur. În același timp, încearcă să nu te simți vinovată și să-ți aduci reproșuri ori de câte ori are tantrumuri, ci gândește-te că și acestea fac parte din procesul său de dezvoltare, iar răbdarea și faptul că îți pasă de nevoile sale vă vor ajuta să depășiți și momentele mai dificile. 

Tantrum copii 1 an și jumătate

Crizele de tantrum apărute în jurul vârstei de 18 luni sunt determinate adesea de faptul că acum copilul crede că toate sunt ale lui, pentru el nu există încă în vocabular cuvintele „al tău”, „ale tale”. Tocmai de aceea nu știe încă să împartă, să-și aștepte rândul și nici nu înțelege de ce modul în care se comportă îi poate supăra pe ceilalți. Pentru a-l familiariza cu toate acestea, poți să începi să-i arăți, în modalități cât mai simple, cum să împartă cu cei din jur. Spre exemplu, îl vei obișnui să-și aștepte rândul la leagănele din parc sau să-i lase și altui copil una dintre jucăriile sale. 

Înainte de orice, trebuie să vezi care sunt cauzele responsabile pentru izbucnirea unui tantrum. Numai așa vei putea să gestionezi eficient momentul critic și să vezi ce ai putea face, pe viitor, ca situația să nu se mai repete. Ori de câte ori micuțul tău va trece prin așa ceva, ai în minte faptul că nu va fi cazul să-l cerți și să fii furioasă. În schimb, ar trebui să procedezi după cum urmează:

• Încearcă să-l calmezi cât mai repede- Spre exemplu, îl vei mângâia, îl vei lua în brațe, îl vei lua în poală, te vei plimba prin casă cu el în brațe etc.I mportant este să te simtă cât mai aproape, să simtă că se poate baza oricând pe tine!
• Implică-l doar în activități potrivite stadiului său de dezvoltare- Dacă nu vei proceda în acest fel, copilul va acumula mai ușor frustrări și de aici și până la un tantrum nu este drum lung
• Vino în întâmpinarea nevoilor sale de bază- De pildă, evită să ajungă în situația de a fi suprastimulat adesea (asigură-i un mediu cât mai liniștit, în care să se simtă în siguranță), încearcă să ții cont de programul său de masă pentru a nu ajunge să-i fie foame și ai grijă să doarmă suficient. Cu cât va avea mai bine acoperite asemenea nevoi, cu atât va fi mai puțin predispus la tantrumuri, atât pe timpul zilei, cât și noaptea
• Creează-i rutine predictibile- Stabilitatea, siguranța, sunt factori deosebit de importanți în asigurarea calmului, a unei stări de bine, care îl pot ține pe copil mai departe de un tantrum
• Înlesnește-i tranzițiile- Tantrumurile pot surveni și la trecerea bruscă de la o activitate la alta. De aceea, pe cât posibil, acordă-i răgazul să desfășoare o anumită activitate și avertizează-l când urmează să aibă loc o schimbare
• Oferă-i posibilitatea de a alege- De exemplu, dacă va avea un tantrum în timp ce vă aflați în mașină, spune-i cu blândețe: „Vrei să îți mut scăunelul ca să mă vezi mai bine?” sau „Vrei să îți dau lăptic/ceai/ etc.?”. Dându-i posibilitatea să aleagă, îl vei lăsa să creadă că deține și el controlul

În același timp, pentru a nu te trezi în situația de a te confrunta cu crize de tantrum când te aștepți mai puțin, fii cât mai pregătită. De pildă, ca să nu ai parte de așa ceva când te afli la cumpărături, poți să procedezi astfel: vei încerca să reduci, pe cât posibil, timpul petrecut în magazin și vei sta permanent de vorbă cu copilul, spunându-i de ce ai nevoie și implicându-l în alegerea produsului. 

Tantrumuri la 2 ani

Psihologii avertizează părinții asupra următorului lucru: tantrumurile la 2 ani se pot manifesta mai frecvent decât la alte vârste. Pentru a putea să depășești cu bine asemenea perioade tensionate, realizează și demersuri precum:

• Lasă-ți copilul să facă și el alegeri- Așa cum s-a menționat anterior, alegerile îi vor da posibilitate copilului să simtă că deține controlul și nu îi va alimenta diferite frustrări
• Distrage-i atenția- Una dintre modalitățile de a preveni agravarea unui tantrum este să-l distragi pe copil de la o anumită situație. Spre exemplu, îl vei stimula să se uite după altceva dacă vă aflați într-un magazin sau îi vei atrage atenția asupra unui lucru inedit din natură
• Restabilește-i echilibrul emoțional și învață-l să se calmeze- Primul gest pe care ar trebui să-l faci este să-l îmbrățișezi, iar după aceea să-i faci o demonstrație legată de cum să respire mai profund. Ulterior, îl vei asigura că îl înțelegi („Știu cum e să...”, „Te înțeleg...”, Știu). Manifestându-ți empatia, nu numai că îi vei permite să-și valideze stările, sentimentele, dar îi vei arăta și că se poate baza oricând pe tine
• Rămâi calmă, dar fermă- Consistența din comportamentul tău îi va demonstra unui copil de 2 ani că tantrumurile sale nu ți-au câștigat atenția și că este necesar să respecte anumite reguli. Spre exemplu, cu o voce blândă, îi vei spune: „Știu că ești supărat/ă. Îmi pare rău, dar nu vei putea mânca bomboane înainte de masă”
• Oferă-i ce vrea, dar în termenii tăi- Iată un exemplu în acest sens: dacă începe să plângă întrucât vrea neapărat să toarne el sucul în pahar, nu îi smulge cutia/sticla din mână, ci o vei prinde și tu și împreună veți turna sucul în pahar/în cană. Va fi o soluție bună să-i arăți că se poate baza pe tine, dar și că ții cont de dorințele sale

Pentru a mai reduce din tantrumuri la vârsta de 2 ani, nu scăpa din vedere nici următorul fapt: întrucât tantrumurile se declanșează mai ales când copilul își dorește ceva, când are nevoie de ceva, dar nu se poate exprima, ajutându-l să învețe cât mai multe cuvinte noi va fi de mare folos. Treptat, trebuie să ajungă să înțeleagă faptul că sentimentele se exprimă prin cuvinte, nu aruncând lucruri, țipând sau distrugând.

Crize de nervi la copii de 2 ani

Ca să ajungi să înțelegi mai bine mecanismele ce stau adesea la baza crizelor de nervi ale copilului de 2 ani, ține cont de următoarele aspecte:

• Copilul a devenit mai conștient de sine, începând să înțeleagă faptul că este o entitate separată de părinții săi și de alte persoane din jurul său
• Este tot mai dornic să-și manifeste independența
• Nu a deprins încă autocontrolul și abia a început să se familiarizeze cu demersuri precum: a împărți cu ceilalți, a aștepta, a-și aștepta rândul
• Se află la început de drum în ceea ce privește dezvoltarea empatiei
• Gesturile de agresivitate (precum lovitul, mușcatul etc.) sunt într-o perioadă de vârf când un copil a ajuns în jurul vârstei de 2 ani- Acesta se confruntă adesea cu emoții puternice dar, în ciuda progreselor înregistrate în planul limbajului, îi lipsește capacitatea deplină pentru a se exprima

Toate aceste particularități specifice vârstei, alături de capacitatea limitată de a înțelege ce înseamnă „gratificarea întârziată” (dacă un copil  de 2 ani nu are parte de ceea ce își dorește chiar în momentul respectiv, lumea parcă s-ar sfârși pentru el), favorizează inclusiv izbucnirea crizelor de nervi. Poți să gestionezi asemenea clipe grele dacă vei lua în seamă și sfaturile de mai jos:

• Încearcă să identifici motivele care au declanșat criza- În acest sens, ar trebui să-ți răspunzi la întrebări precum: „Unde se întâmplă de obicei aceste crize?”, „Oare nu cumva mediul în care s-a aflat copilul i-a provocat criza (de pildă, prea mult zgomot, prea multă agitație etc.)?”, „Nu cumva a fost obosit, nu cumva se apropia ora de culcare?”, „Ce s-a întâmplat chiar înainte de apariția crizei?”, „În ultimul timp, ce fel de schimbări au intervenit în familia noastră?” (în special schimbările majore îi pot tulbura pe cei mici și îi vor face mai vulnerabili în fața stărilor de anxietate)
• Ajută-ți copilul să-și înțeleagă emoțiile, comportamentul- Spre exemplu, dacă ai un copil care se confruntă cu crize de nervi în special în timpul tranzițiilor dintre activități, i-ai putea spune: „Este greu pentru tine să te oprești din joacă pentru a merge în mașină. De ce nu îți iei o carte să te uiți pe ea pe drum? Ce zici dacă am urmări mașinile de culoare albastră? Ce ți-ar plăcea mai mult să faci cât suntem pe drum?” În timp, copilul va reuși să deprindă strategii care să-l ajute să treacă peste situații dificile 
• Păstrează-ți calmul- Dacă vei reuși, îl vei determina și pe copilul tău să depășească mai rapid criza
• Validează-i sentimentele- Pentru a-l calma, va fi o idee inspirată ca, din când în când, să-i transmiți că înțelegi prin ce trece: „Văd că ești nervos pentru că...”. Important este să vadă că se poate baza oricând pe tine!
• Apelează la cuvinte și la gesturi pentru a te face înțeleasă- Dacă în situația în care în timpul unei crize de nervi copilul începe să te lovească sau să arunce cu obiecte aflate la îndemână, procedează în felul următor: îi vei spune „Nu lovim, loviturile dor”, iar în același timp îi vei lua mânuța și o vei trage deoparte
• Încearcă să-i distragi atenția- Surprinzându-l cu un gest al tău îl poți ajuta să se calmeze cu mai multă ușurință. Spre exemplu, strânge-l în brațe cu putere sau propune-i să vă jucați: „Hei, cine se joacă cu mine cu...?”
• Invită-ți copilul la un „time out”- O soluție pentru a gestiona cât mai eficient crizele de nervi ale copilului de 2 ani ar fi să creezi un „colț de liniștire”, în care să se regăsească lucruri îndrăgite de el. Ajuns acolo, se va putea calma încet-încet. Ideal va fi să creați acest spațiu împreună pentru ca micuțul să se simtă cât mai în largul său și să accepte să-l utilizeze când va fi necesar

Tantrumuri la 3 ani

Experții în psihologia infantilă sunt de părere că, odată ce un copil ajunge în jurul vârstei de 3 ani, este deja „profesionist” în tantrumuri, întrucât a devenit tot mai independent și începe să fie tot mai dornic să-și exprime punctul de vedere. Tantrumurile pot surveni când te-ai aștepta mai puțin și pot fi de mai multe feluri:

• De furie
• În scopul de a atrage atenția
• De frustrare
• De oboseală
• De evitare (Când copilul dorește să evite demersuri precum mersul la culcare, mâncatul de legume etc.)

Cel mai important lucru de care trebuie să te asiguri este că micuțul tău se află în siguranță, cu precădere în cazurile în care ești martora unui tantrum provocat de furie. De aceea, îl vei îndepărta cât de repede posibil de acele obiecte care l-ar putea pune în pericol. Abia după aceea vei putea să pui în aplicare măsuri cum ar fi:

• Păstrează-ți calmul, dar fii cât mai fermă
• Distrage atenția copilului pentru a preveni agravarea tantrumului
• Familiarizează-l cu cât mai multe cuvinte pentru a putea să-și exprime mai bine nevoile și dorințele
• Apelează la time-out (Dar nu până când nu te vei asigura că locul destinat time-out-ului este pe deplin sigur), timp de 2-5 minute, ca să detensionezi situația
• Fii consistentă în privința reacțiilor tale când copilul are tantrumuri (Poate fi o soluție pentru a-l determina să nu mai aleagă să-ți atragă atenția prin intermediul lor)
• Fii tu însăți un model pentru copil- Cu cât te va vedea că ești mai furioasă și mai violentă în anumite momente, cu atât va tinde să te imite și el. Dimpotrivă, dacă o să vadă că rămâi calmă, că vorbești frumos chiar și când te-a supărat cineva, o să tindă să te imite la un moment dat 

Nu uita că, de obicei, tantrumurile la 3 ani încep să se reducă, manifestându-se tot mai rar, în contextul în care copilul va progresa tot mai mult, intrând într-o nouă etapă a procesului său de dezvoltare. Spre exemplu, va avea achiziții importante în planul limbajului, va progresa din punct de vedere cognitiv, emoțional, se va integra în colectivități, se va adapta în grupuri de copii de vârstă apropiată, se va atașa și de alte persoane decât cele din familie și își va face prieteni. Toate aceste progrese vor fi benefice pentru că va dobândi, alături de noi abilități de comunicare, importante abilități de relaționare, ceea ce îl va ajuta să nu mai acumuleze frustrări și anxietate din cauza faptului că nu își poate exprima nevoile și dorințele. 

Tantrumuri la 4 ani

Odată ce un copil ajunge la această vârstă, tantrumurile nu vor înceta, dar puteți să treceți mai ușor peste ele dacă:

• Vei încerca să-l antrenezi într-o discuție în care să-i explici faptul că el este stăpânul emoțiilor sale, că nu acestea îl conduc pe el și că le poate controla
• Îl vei ajuta să-și recunoască propriile limite- Spre exemplu, încurajează-l să-și răspundă la întrebări precum: „Oare e prea mult acum pentru mine să mă descurc cu...”, „Ce mă deranjează mai mult...?”
• Îți vei exprima clar așteptările (De pildă, dacă veți merge într-o vizită îi vei spune: „Mă aștept să fii politicos, să stai la masă să mănânci etc...)
• Îi vei arăta că sunt numeroase moduri în care-și poate exprima emoțiile, nu numai prin țipete, plâns, lovit etc.- De exemplu, poți să-l rogi, când este supărat, să deseneze ceva pentru a arăta cum se simte. Sau poți să-i spui pur și simplu: „Cum arată furia/supărarea ta?”
• Vei fi fermă și îi vei spune de la început care sunt regulile pe care trebuie să le urmeze, explicându-i că nu te va convinge de ceva apelând la demersuri precum urlete, lovituri, cuvinte urâte etc.
• Asigură-l că îi ești alături- În afara faptului că este necesar să-i validezi emoțiile („Știu ce simți”, „Ești supărat pentru că...), păstrează-ți calmul și insistă asupra faptului că nu îl lași singur (De exemplu, precizează: „Sunt aici. Sunt gata să stăm de vorbă când te liniștești” )

Tantrumuri la 5 ani

Referitor la tantrumurile ce survin la acest nivel de vârstă a copilului, ar trebui să nu ignori următoarele aspecte:

• Survin mai ales dacă este speriat sau stresat- Cea mai simplă soluție este să stai de vorbă cu copilul și să vezi ce l-ar putea stresa atât de mult încât să se exterioreze prin comportamente specifice unui tantrum
• Dacă un copil nu se mai simte conectat cu unul dintre părinți, este foarte posibil să aibă un tantrum- În acest sens, nu este recomandat ca un copil să fie lăsat singur într-o cameră/într-un spațiu dacă are un moment de furie, de plâns insistent sau dacă devine agresiv, cu atât mai mult cu cât locul respectiv îi este străin. Pentru ca situația să poată reveni cât mai curând la normal, este nevoie să simtă susținerea părintelui respectiv, întrucât îi va da un sentiment de siguranță
• Validează-i întotdeauna stările- În loc să-ți cerți copilul sau să-l ameninți, mult mai bine va fi să-i arăți că înțelegi ce simte. De exemplu, i-ai putea spune: „Știu că vrei să o vezi acum cu bunica și că trebuie să aștepți să se trezească. Îmi pare rău, dragul meu/draga mea!”
• Demonstrează-i permanent că se poate baza pe tine- De pildă, în momentele în care sesizezi că micuțul a ajuns la un apogeu al emoțiilor/stărilor ce caracterizează tantrumul, pur și simplu îl vei strânge în brațe și îi vei repeta: „Sunt aici. Ești în siguranță”. Se va calma mai ușor, iar legătura dintre voi va deveni mai puternică

Accese de furie la copiii de 5 ani

În jurul vârstei de 5 ani, nevoia de independență a copilului devine tot mai mare, acesta ținând să-și exprime tot mai mult preferințele. Totodată, va fi dornic să testeze limitele adulților din preajma sa, de aceea una dintre primele reguli de care ar trebui să țină seama părinții care au copii ajunși la această vârstă este următoarea: să se stabilească limite, să exprime cât mai clar așteptările. Procedându-se așa, copilul va beneficia de acea predictibilitate care îl va determina să se simtă în siguranță și să fie mai puțin predispus frustărilor sau chiar acceselor de furie. De altfel, în legătură cu acestea din urmă, psihologii avertizează că este important să se pună în practică următoarele sfaturi:

• Copilul trebuie să învețe să-și controleze furia
• Este necesar să știe că, odată ce o regulă este încălcată, vor exista consecințe

În privința controlului furiei, demonstrează-i micuțului că există diverse modalități în care poate scăpa de ea, fără a recurge la gesturi agresive precum lovit, împins etc..Spre exemplu, pune-i la dispoziție câteva perne, într-un anumit loc din casă, pe care să le poată lovi când se simte furios.

O altă modalitate de a-l ajuta să învețe să-și gestioneze furia este să stați de vorbă și să vezi ce îți va spune în legătură cu ceea ce simte. De pildă, dacă a devenit furios din cauza unei persoane, a unei situații, în ce momente a apărut furia etc. Ascultându-l îi vei da ocazia să simtă că se poate baza pe tine și va începe să înțeleagă ce se întâmplă cu el. Profită de faptul că, la vârsta de 5 ani, copilul obișnuiește să pună întrebări și să primească explicații, chiar dacă îi poate fi greu să înțeleagă anumite reguli. 

Referitor la încălcarea regulilor, prezintă-i consecințele logic și cât mai clar, cum ar fi: „Dacă te vei juca fotbal prin casă, mingea va ajunge în magazie.”

Pentru a diminua cât mai mult posibilitatea de a fi pusă în fața acceselor de furie ale copilului, ia și următoarele măsuri:

• Oferă-i posibilitatea de a face alegeri- Prin această abordare îl vei determina să se simtă mai independent, fără a mai simți presiunea regulilor care adesea conduce la frustrări. De pildă, alege două variante, ambele convenabile: „Poți să-ți termini desenul cu mine, când îmi voi încheia programul de la serviciu sau poți să-l termini singur și să-mi arăți după aceea ce culori ai ales.”
• Analizează situațiile și vezi dacă este sau nu cazul să-ți impui punctul de vedere- Înainte de a te înfuria și tu și de a încerca să insiști ca micuțul tău să facă doar cum vrei tu, gândește-te dacă merită într-adevăr să intrați în conflict și să-i alimentezi o criză de furie. Astfel, nu este nevoie să insiști să-și ia la grădiniță rochia cu buline mărunte dacă dorește colanții cu dungi. Poți face un compromis, din când în când, pentru a menține o atmosferă cât mai calmă
• Ține cont de abilitățile pe care le are copilul tău- Dacă vrei să îi ceri unui copil de 5 ani să-și facă patul sau să-și împăturească lucrurile, asigură-te mai întâi că l-ai instruit în acest sens, că deține acele abilități care să-i permită să realizeze aceste sarcini. Este esențial să ții seama de acest aspect întrucât, de multe ori, accesele de furie ale unui copil pot izbucni din frustrare, din neputință, din confuzie și din starea de anxietate care îl cuprinde când se vede în situația de a nu reuși să facă anumite lucruri

Nu în ultimul rând, indiferent de cât de puternice sunt tantrumurile, accesele de furie ale copilului tău, nu îi permite să fie agresiv cu tine. Este indicat să-l asiguri de faptul că îl înțelegi, că îi ești alături, dar că nu îl lași să te rănească. Spre exemplu, vino cu un avertisment de tipul: „Știu că ești furios/furioasă, dar unghiile tale nu trebuie să mă zgârie pe mine.”

Surse: arcadiamedical.ro, ahaparenting.com, babycenter.com, cadence-education.com, childmind.org, fatherly.com, focusonthefamilycom, healthline.com, kidshealth.org, madeformums.com, nytimes.com, nhs.uk, parentingforbrain.com, pubmed.ncbi.nlm.nih.gov, rainsingchilndren.net.au, solutiontalk.ie, verywellfamily.com, zerotothree.org, webmd.com

Sursă poză principală: istockphoto.com