Am trei copii şi m-au scos din minți tantrumurile lor, dar tot mă amuz când văd alți copii că fac scandal în public

Copiii fac tantrumuri mai des decât ne-am imagina. Chiar și cei mai cuminți dintre copilași plâng, se tăvălesc pe jos, țipă în magazine, la cumpărături, în vacanțe, în parcuri sau în alte contexte sociale.

O mamă a trei copii recunoaște că ori de câte ori vede un astfel de tantrum în public râde, chiar dacă protagonist nu este unul din copiii ei.

Femeia susține că nu știe cum să oprească sau să prevină asemenea ieșiri ale copiilor și se simte rușinată ori de câte ori pățește acest lucru în public. Dar atunci când vine vorba de copiii altor persoane, lucrurile se schimbă.

Accesele de furie publice îi provoacă un sentiment de mulțumire, de confort pentru faptul că nu este singura persoană care se confruntă cu așa ceva.

„Râd pentru că îmi dau seama că nu sunt singura mamă ai căror copii se tăvălesc pe jos”

„Zilele trecute urcam pe scările rulante într-un centru comercial, când am auzit plânsul unui copil de mână cu mama sa, înfuriată până peste măsură.

Vorbeam la telefon cu mama în acel moment, care m-a întrebat: „ori face vreunul din nepoții mei un tantrum”? Atunci am chicotit și am spus: „din fericire fiul altcuiva țipă și plânge la acest moment”. Am ascultat-o pe femeia înfuriată dând o lecție fiul ei preadolescent care și-a dorit ceva și nu a primit.

Și mi-am dat seama că toți copiii sunt la fel. Vor anumite lucruri și nu știu să se descurce, dar nici să se descarce atunci când părinții spun „nu”. Mama se străduia de răsputeri să rămână calmă într-un cadru public, dar atunci când fiul ei a început să strige puternic, a izbucnit.

Atunci s-a întors către el și i-a spus: „ți-am zis că plânsul tău nu mă va face să îți iau acel lucru”, își începe femeia mărturisirea.

Această dădacă lucrează cu copiii de 18 ani și ne împărtășește cele mai eficiente 3 metode de a calma tantrumurile

„Cerul e albastru, dar eu vreau să fie verde, de aceea plâng până nu mai pot”

Copiii au motive diferite pentru care plâng. Accesele de furie uneori sunt justificate prin refuzul părinților de a le cumpăra un anumit lucru sau de a le face pe plac, alteori nu.

„Uneori copiii spun „Cerul e albastru, dar vreau să fiu verde, de aceea plâng până nu mai pot”, spune mama. „De cele mai multe ori, părinții nu pot rezolva problema cu care se confruntă copiii, ci pot doar să fie alături de ei și să încerce să fie empatici.

Dar cât ai empatie să arăți unui copil care se tăvălește pe podea sau țipă într-un loc public? În ciuda tuturor videoclipurilor experților în parenting pe care le urmăresc, nu pot niciodată să le urmez planurile pentru ameliora situația.

Indiferent de câte ori privesc aceste videoclipuri, mă întorc la vechile mele obiceiuri atunci când copiii mei încep să plângă sau să țipe. Atunci când simți că toți ochii sunt ațintiți către tine, iar ceilalți părinți râd, speri la puțină bunătate și solidaritate din partea lor.

Dar de cele mai multe ori, nu ai parte, pentru că ceilalți părinți râd doar pentru că ai lor copii nu plâng”, concluzionează femeia.

Așadar, cum reacționăm la tantumurile copiilor ai noștri sau ai altor părinți atunci când suntem martorii acestor scene?