Cum trebuie să-i răspunzi copilului atunci când îți spune că nu-i place corpul lui

Încă de la cele mai fragede vârste. copiii încep să își manifeste admirația sau disprețul pentru propriul corp. Deși părinții își văd pruncii ca fiind cele mai frumoase făpturi, percepția copiilor este cu totul alta. Te invităm să citești mărturiile unui terapeut în tulburări alimentare, Kyla Fox și să descifrezi modul în care a reacționat când fetița ei i-a spus că nu îi place pilozitatea corpului ei. Poate pe viitor, informația îți va fi de folos!

Discuția în care fata își manifesta repulsia față de părul care creștea vizibil pe membrele ei a avut loc atunci când cea mică avea doar șase ani (la momentul actual are opt ani). Când s-a întors dintr-o tabără în care fusese plecată, micuța domnișoară a spus că urăște părul care îi crește pe corp și vrea să scape de el cât mai repede.

”Fetei nu îi plăcea părul care îi creștea pe corp, pe mâini și pe picioare și îmi cerea să fac ceva în legătură cu acest lucru”, ne mărturisește terapeuta.

Mama recunoaște că pilozitatea provine din genele soțului ei și s-a manifestat vizibil la cele două fetițe. Acestea au o podoabă capilară bogată și frumoasă, dar și un păr des care le acoperă membrele și care iese în evidență, comparativ cu celelalte fetițe de vârsta lor.

În ultimii 20 de ani, prin natura meseriei, terapeuta a oferit sprijin persoanelor care au dificultăți în a-și accepta propriul corp și propria înfățișare. Cu toată experiența profesională cu care se putea lăuda, atunci când a auzit acele cuvinte din gura fetiței, i-a înghețat sângele în vene. Mama pur și simplu s-a blocat și nu a găsit cuvintele potrivite pentru a alina nemulțumirea puiului ei.

Am decis să-mi accept corpul pentru copiii mei. Ei trebuie să învețe să se iubească așa cum sunt

La acel stadiu, în mintea femeii se desfășurau diferite scenarii. La început, și-a amintit cum reacționau părinții ei la nemulțumirile pe care ea le avea când era mică. Apoi și-a amintit de toate sfaturile pe care le oferea părinților care apelau la ajutorul ei în asemenea situații.

Primul scenariu care i-a venit în minte a fost cel al mamei agresive. Odată ce furia din sufletul mamei creștea, aceasta nu s-a putut abține să nu-și pună întrebări: ”Ori te-a jignit cineva? Au râs copiii de părul de pe mâinile și picioarele tale? Spune-mi cine a fost și o să îi dau eu o lecție”. Dar această abordare nu ar fi fost deloc corectă.

Apoi a trecut prin faza părintelui protector. Tot ce dorea să-i transmită fetei era ”Dar tu ești frumoasă și așa, părul de pe mâini și de pe picioare doar te pune în valoare. Când vei crește vei învăța să te iubești așa cum ești. Ignoră ceea ce îți spun cei din jur, tu ești foarte frumoasă. Mai mult ca sigur copiii ți-au spus aceste lucruri din cauză că sunt geloși pe tine”. Nici această abordare nu i-a plăcut terapeutei.

Părinții gestionează diferit situațiile în care copiii își expun mulțumirile față de anumite aspecte ale corpului lor. Există părinți care le răspund simplu ”Ei, și ce? Nu mai sunt copii cu păr ca tine? De ce te frămânți atât? Părul face parte din moștenirea ta genetică”.

Apoi sunt acei părinți care se prefac pur și simplu că nici nu au auzit nemulțumirile copilului și merg mai departe fără a le da un răspuns. Iar în a treia categorie îi putem încadra pe cei care fac tot posibilul să facă pe plac copilului.

”Atunci când te vei face mai mare o să îndepărtăm tot părul cu ceară sau cu lama, dar până atunci nu avem ce face. Poartă și tu pantaloni lungi și o bluză cu mânecă lungă pentru a nu mai deveni ținta glumelor copiilor”.

Rămâi calm și întreabă copilul ce îl/o deranjează cu adevărat

Primul lucru pe care trebuie să îl faci atunci când ești pus într-o asemenea situație este să formulezi o întrebare prin care să-i înțelegi propria opinie despre corpul lui, nu ceea ce cred alții. ”Ce părere ai tu despre părul care îți crește pe mâini și pe picioare? Te deranjează în vreun fel? Eu nu te am auzit niciodată să te plângi de el până acum”, au fost cuvintele mamei.

”În urma acestor întrebări am aflat atâtea de la fiica mea. Răspunsul ei a fost înduioșător. Mi-a mărturisit că se simte diferită de față de ceilalți copii și că nu știe dacă este ceva în neregulă cu ea sau nu. De ce ea are păr mult pe mâini și pe picioare și alți copii nu?”, explică Kyla.

5 moduri de a-l ajuta pe copilul tau sa isi construiasca stima de sine

Mama imediat și-a dat seama că fiica ei are nevoie de sprijinul și afecțiunea părintească. Nu era cazul să transforme situația într-o glumă sau să îi ignore frământările. Micuța avea nevoie de răspunsuri corecte, sincere și mama i le-a și oferit.

”A urmat o discuție lungă despre cum fiecare corp este diferit unic și special și despre faptul că era normal să se simtă așa. I-am promis că vom discuta deschis despre orice o frământă și nu vom închide aici subiectul pilozității”, mărturisește ea.

Uneori, grijile zilnice care ne copleșesc ne fac să uităm cât de multe știu copiii și cât de multă nevoie au de noi. Deși nu dispun de aceeași capacitate cognitivă ca noi adulții, înțeleg foarte bine atunci când le oferim explicații și răspunsuri într-un limbaj conform vârstei pe care o au și puterii lor de a înțelege.

Morala? Atunci când copiii nu se simt bine în pielea lor, trebuie să tratăm frământările lor sufletești cu respect și seriozitate. Este necesar să îi ascultăm și să discutăm deschis, oferindu-le răspunsuri cât mai pertinente și ușor de înțeles. Stai de vorbă cu copilul tău și înțelege-i neliniștea. Dezvoltă-i totodată iubirea de sine și asigură-l că are parte de toată dragostea și admirația familiei.