Ioana este mamă unei fetițe de 11 ani. Ai spune că Ioana a trecut de etapa când copilul ei se mai teme de întuneric, fiica ei fiind deja aproape o domnișoară, care este conștientă că nu există monștri care pândesc de sub pat. ”Sofia nu adoarme fără lumina de veghe. A avut o perioadă de la 3 la 6 ani când se temea de întuneric, dar adormea fără lumina de veghe. Acum, de aproape 1 an, nu există seară să nu își aprindă lumina de veghe. Eram convinsă că nu vom ajunge iarăși la teama de întuneric, acum că a crescut mai mare. Are uneori seri când vrea să doarmă cu mine sau se strecoară la noi în pat”, povestește Ioana.
Oare ce se întâmplă în psihicul unui copil care se teme de întuneric? De unde apare această teamă, care este cât se poate de irațională, pentru că este clar că sub pat nu se ascunde nimic, în afara de pisica din casă sau de o cutie cu pantofi?
Cauzele care declanșează frica de întuneric (nictofobia) la copii
”Una dintre cauze se pare că se află chiar în genele noastre, înscrisă ca mecanism evoluţionist. Strămoşii noştri erau deseori atacaţi de prădători nocturni, iar frica îi ajuta să fie alerţi şi să se apere de aceştia. Alte cauze ale fricilor nocturne pot fi:
- anxietatea ca tulburare psiho-emoţională,
- depresia,
- stresul,
- diverse traume,
- dificultăţi de adaptare la o situaţie nouă,
- imagini sau sunete de peste zi care au produs teamă (film, desene animate, situaţii care au produs o sperietură),
- faptul de a asista la certuri în familie,
- încercarea de a construi din imaginaţie explicaţii pentru zgomote sau umbre nocturne, inexplicabile raţional.
Este important să înţelegem că pentru copii pot fi inexplicabile situaţii care pentru noi, ca adulţi, sunt perfect normale, numai ca urmare a experienţei”, explică Oana Vasiu, psiholog clinician, cu un master în psihoterapie analitică, pentru Adevărul.
Majoritatea experților sunt de acord că cea mai comună cauză a temerilor copiilor, de orice fel, dar mai ales de întuneric, este televizorul. Sunetele, imaginile, poveștile de la televizor sunt hiperstimulatoare pentru creierul curat și absorbant al copiilor. Ceea ce pentru un adult pare inofensiv, pentru un copil este un adevărat declanșator de anxietăți puternice. Fie că vede o știre violentă, o emisiune de desene animate sau chiar și o simplă reclamă, copilul, dar mai ales imaginația lui, poate transforma chiar și cel mai mic detaliu de acolo în monstru care pândește în întuneric. A doua cauză comună a fricii de întuneric este declanșată chiar de părinți, care aleg să citească povești copiilor care descriu diverse personaje negative sau amenință copiii cu ”omul negru” sau vrăjitoarea cea rea, atunci când aceștia au un comportament mai obraznic.
Când apare teama de întuneric
Copilul începe să aibă frici atunci când imaginația lui începe să se dezvolte. Mulți adulți se așteaptă ca un copil să nu aibă temeri, mai ales la vârstă mică, atunci când practic nu cunoaște lumea suficient ca să își creeze singur anxietăți. Însă frica este o parte normală a vieții, mai ales la copii, și apare atunci când copilul se ”lovește” de noutăți, lucruri necunoscute pe care nu le-a mai experimentat înainte.
“Teama de întuneric tinde să evolueze atunci când copiii sunt suficient de mari pentru un simț al imaginației ridicat. Adică în jurul vârstei de 2-3 ani, când sunt suficient de mari să aibă imaginație, dar nu suficient de maturi să distingă realitatea de fantezie”, spune Dr. Jenn Berman, terapeutul copiilor de vedete din Beverly Hills.
O imaginație bogată adăugată unei umbre din colțul camerei, atașată unei minți tinere, care nu are alte preocupări, va transforma umbra din colțul camerei în monstrul cu zece capete. ”Sunt puține distracții care țin mintea unui copil ocupată pe timp de noapte. Așa că imaginația lui se dezlănțuie și ca rezultat, un copil care pare neînfricat pe timp de zi, devine vulnerabil pe timp de noapte”, spune Dr. Mary Dobbins, medic pediatru și psihiatru.
Simptome
- frică inexplicabilă
- dificultăţi de respiraţie
- ameţeală
- tremor
- transpiraţie abundentă
- ritm cardiac accelerat
- dureri în piept
- evitarea întunericului
- insomnii
- cearcăne
- lipsa poftei de mâncare
Sfaturi pentru părinți
Cel mai bun lucru pe care îl pot face părinții pentru a ajuta un copil care se teme de întuneric este să comunice cu el și să empatizeze cu teama lui. Expresii precum ”Nu trebuie să îți fie frică, este o prostie” sau ”nu mai exagera, nu e nimic sub pat” nu își au locul dacă vrem ca cel mic să scape de astfel de frici.
”Dacă știi să comunici cu copilul încă de la primele semne de frică, acesta poate să înțeleagă mai ușor explicațiile tale raționale. Trebuie să fii neapărat respectuos, să nu îi spui că frica lui este prostească, pentru că nu numai că nu îl ajută să îndepărteze frica, ci va începe să aibă și sentimente de rușine și de vinovăție”, subliniază Dr. Jenn Berman.
Iată ce poți face să îți ajuți copilul să scape de frica de întuneric:
- Păstrează-ți calmul. Vorbește cu copilul cu voce liniștită, relaxată și blândă când îi explici ce este teama de întuneric și străduiește-te să nu exagerezi lucrurile, ca să nu faci totul și mai terifiant pentru cel mic. Oferă-i copilul sentimentul de siguranță și de curaj, că se va putea confrunta cu această teamă singur;
- Dă un nume fricii sale. Mai precis, explică-i ce este această teamă, de unde apare și cum se manifestă la nivel fizic în creierul lui. Există o mulțime de filmulețe pe YouTube care explică vizual pentru copii ce înseamnă frica, și de ce ajungem să ne fie teamă de întuneric. Statisticile arată că teama de necunoscut este cea care, de fapt, ne dă bătăi de cap. Dacă știm de ce și cu ce ne confruntăm, atunci frica se reduce substanțial.
- Nu te frustra. Asigură-ți copilul că teama sa de întuneric este nromală, dar nu te frustra doar pentru că tu știi că nu există motive raționale pentru teama lui. Poate că monștrii nu sunt reali, dar frica lui este cât se poate de tangibilă pentru el.
- Nu îl respinge ... niciodată. Poate că teama lui poate părea de neînțeles și absurdă pentru noi, însă pentru el, fiind reală, are nevoie de siguranța oferită de dragostea părinților. Așa că atunci când spune că îi este teamă în toiul nopții, chiar dacă peste zi a spus că a înțeles că frica lui nu este justificată, fii alături de el și oferă-i siguranța de care are nevoie, prin empatie și iubire.
- Nu îi permite să doarmă cu tine sau cu frații lui când îi este teamă. El trebuie să se obișnuiască să se lupte cu frica lui, dar cu susținerea ta. Așa că, dacă vine să doarmă cu tine în toiul nopții, ia-l în brațe, asigură-l că îl iubești, dar muta-l la el în pat și stai cu el până ce adoarme. Astfel, noapte după noapte, va vedea că nu este nimic care să îi facă rău în camera lui. Trebuie să îi oferi uneltele să lupte singur cu propriile lui frici.
- Crește-i stima de sine. Acesta este un sfat general valabil, nu numai pentru a contracara o frică. Un copil cu o stimă de sine puternică va știi nu numai cum să își gestioneze temerile, dar și cum să le înțeleagă și să le îndepărteze. Ajută copilul să ia decizii cu privire la teama lui. De exemplu, poți să îi spui că poți să verifici camera din 2 în 2 ore, sau din 10 în 10 minute, dar să îi lași copilului puterea de decizie. Stima de sine a copilului se dezvoltă din libertatea de a lua decizii cu privire la propria lui viață.
- Folosește un obiect de confort. Un pluș sau o păturică pufoasă ar putea să aducă un confort emoțional copilului. ”Miruna are un ursuleț de pluș pe care îl cheamă Miury. În fiecare seară eu sunt vocea ursulețului, care îi spune că este alături de ea și că îi va face somnul lin. Avem în fiecare seară o conversație de liniștire care o calmează pe Miruna. Și funcționează. Nu i-a fost niciodată teama de întuneric sau de a dormi singură.”, povestește Andreea, mama Mirunei, o fetiță de 4 ani.
- Nu intra în jocul fricii. Nu îi spune copilului ”Stai să văd dacă e vreun monstru sub pat” sau ”dacă ești cuminte monstrul o să plece”. Îi sugerezi ideea că monștrii chiar ar putea să existe. Copilul trebuie să înțeleagă că în șifonier sunt haine, nu monștrii, iar sub pat sunt doar cutii de pantofi.
- Evită expunerea la ecrane înainte de somn. Ecranele luminoase ale televizorului, telefonului, tabletei agită creierul, iar un creier agitat, care mai este și obosit, va transforma fricile în anxietăți puternice, mai ales la un copil mic.
- Nu ignora schimbările dramatice. Fricile extreme și inexplicabile ale copiilor pot avea cauze precum evenimente majore care i-au schimbat viața: divorțul părinților, un deces în familie sau a unul animal drag, chiar și nașterea unui frate. Prin urmare, tratează cauza, pentru a vindeca teama de întuneric a celui mic.
- Solicită ajutor. Dacă copilul ajunge să nu se mai odihnească noaptea, să își piardă pofat de mâncare, să plângă incontrolabil din cauza fricii de întuneric, atunci este timpul să apelezi la ajutorul unui specialist.
”Dacă situaţia care cauzează frica de întuneric ne depăşeşte posibilităţile de gestionare, este important să cerem sprijin de specialitate. Putem apela, în funcţie de specificul situaţiei, la medicul de familie, la pediatru, la psihiatru sau la psiholog. În cazul copiilor, dacă nu există o situaţie care să necesite tratament de specialitate, este important să le tratăm cu seriozitate fricile, oferind posibilitatea celor mici de a vorbi despre ceea ce simt. Crearea unui mediu care să liniştească copilul poate fi utilă, oferindu-i sprijin, atenţie, calm, căldură emoţională şi acceptare a stărilor sale. Pentru orice situaţie în care simţim că avem nevoie sprijin, putem apela oricând la consiliere de specialitate, chiar şi numai pentru a determina dacă este cazul să începem sau nu un tratament”, spune Oana Vasiu, psiholog clinician.
Surse: WebMd, ParentingScience.com, Adevărul, Healthline.com, Parents.com
Surse foto: iStock.com
Urmareste-ne pe Google News
