Comportamentul antisocial la copil: cum îl recunoști și ce trebuie să faci

Majoritatea copiilor care suferă de un comportament antisocial devin foarte rapid violenți; orice lucru banal îi nemulțumește. De asemenea, micuții care suferă de această tulburare de comportament au tendința să mintă mult mai des și să exagereze în orice privință. Totodată, copiii cu comportament antisocial au tendința de a abuza emoțional alți copii, de a vorbi urât și de a nu le păsa de consecințele comportamentului lor.

Află tot ce trebuie să știi despre comportamentul antisocial la copii - cum îl recunoști și ce trebuie să faci!

Semne că cel mic are un comportament antisocial

Comportamentul antisocial poate fi prezent la copii de la vârsta de 3 sau 4 ani și în timpul adolescenței. O persoană poate avea comportamente antisociale care implică acțiuni ostile sau agresive față de membrii familiei, profesori, colegi sau alți adulți, sau poate manifesta comportamente agresive mai subtile, cum ar fi nerespectarea regulilor, minciuna, furtul sau distrugerea proprietății.

În general, comportamentul antisocial se caracterizează prin:

• agresivitate:
• ostilitate față de autoritate (părinte, profesor etc.);
• înșelăciune;
• sfidare.

Aceste probleme de comportament apar de obicei în copilăria timpurie și în timpul adolescenței și sunt mai frecvente la băieți. Nu există date actuale care să dezvăluie numărul de copii antisociali, dar cercetările anterioare plasează numărul acestora între 4 și 6 milioane.

Cum recunoști tulburarea de personalitate socială la copii

Așa cum am precizat anterior, comportamentul antisocial poate fi identificat la copii cu vârsta de 3 sau 4 ani și poate duce la ceva mai grav, dacă nu este tratat înainte de vârsta de 9 ani sau de clasa a treia. Iată cum recunosti tulburarea de personalitate socială la copii:

• comportament violent față de animale și oameni;
• minciuna și furtul;
• răzvrătire și încălcarea regulilor;
• vandalism și alte distrugeri ale proprietății;
• delincvență cronică.

Copiii de vârstă preșcolară și școlară care manifestă agresivitate pot prezenta, de asemenea, următoarele caracteristici:

• gândire imatură;
• egocentrism;
• eșecul de a internaliza regulile;
• impulsivitate;
• conflicte psihice severe;
• deficiențe de limbaj.

Cercetările arată că un comportament antisocial în copilărie este asociat cu o rată mai mare de abuz de alcool și droguri în adolescență. Acest lucru se datorează influențelor genetice și de mediu comune. Formele severe de comportament antisocial pot duce la tulburare de conduită sau la un diagnostic de tulburare de opoziție provocatoare. Copiii antisociali pot, de asemenea, să abandoneze școala și să aibă probleme în menținerea unui loc de muncă și a unor relații sănătoase.

Comportamentul ar putea duce, de asemenea, la tulburare de personalitate antisocială la vârsta adultă. Adulții care trăiesc cu tulburare de personalitate antisocială prezintă adesea un comportament antisocial și alte simptome ale tulburării de conduită înainte de vârsta de 15 ani. Unele semne ale tulburării de personalitate antisocială includ:

• lipsa conștiinței și a empatiei;
• disprețul și abuzul față de autoritate și față de drepturile oamenilor;
• agresivitate și tendințe violente;
• aroganță;
• manipulare;
• lipsa de remușcări.

Factori de risc pentru comportamentul antisocial la copii

Factorii de risc pentru comportamentul antisocial includ:

• mediul școlar sau preșcolar;
• genetica și istoricul familial;
• anturajul;
• practici parentale slabe și negative;
• violența în familie, părinți alcoolici, o familie dezbinată.

Hiperactivitatea și problemele neurologice pot provoca, de asemenea, un comportament antisocial. S-a constatat că tinerii cu tulburare de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD) prezintă un risc mai mare de a dezvolta un comportament antisocial.

Ce trebuie să faci dacă cel mic are un comportament antisocial

Intervenția timpurie este esențială pentru a preveni comportamentul antisocial. Academia Americană de Pediatrie oferă părinților strategii de disciplină pozitivă pentru a-i ajuta pe copii să învețe comportamente acceptabile pe măsură ce cresc.

Tratamentul ar trebui să se concentreze pe fiecare copil în parte și să abordeze nevoile sociale, emoționale, academice și fizice ale acestuia. O comunicare adecvată între părinți, profesori, consilieri și psihologi în cadrul școlii este necesară pentru un tratament de succes. Următoarele forme de tratament pot fi de ajutor:

• consiliere familială;
• terapie pentru adolescenți și terapie de familie;
• formarea abilităților sociale;
• formarea abilităților de rezolvare a problemelor;
• terapie cognitiv-comportamentală;
• terapie comportamentală și intervenție comportamentală în familie;
• evaluare cuprinzătoare și programe educaționale individualizate pentru copiii cu tulburări de învățare sau ADHD care coexistă în același timp cu acestea.

Relațiile cu colegii și cu familia influențează puternic comportamentul unui copil. Părinții pot oferi căldură, afecțiune și sprijin emoțional copiilor lor și le pot oferi un sentiment de control personal și autonomie în loc să fie prea restrictivi și exigenți. Cercetările au constatat că afecțiunea și căldura, disciplina rezonabilă și un stil parental autoritar au rezultate pozitive pentru copii. Acest lucru îi poate ajuta să creeze relații pozitive și să îmbunătățească performanțele școlare.

În concluzie, deși este tipic pentru copii să se răzvrătească și să manifeste tendințe antisociale, acest lucru poate semnala o problemă de fond la unii copii, în special atunci când comportamentele problematice persistă. Cu cât comportamentele antisociale sunt lăsate netratate mai mult timp, cu atât sunt mai greu de gestionat. Abordarea timpurie a comportamentelor poate ajuta la prevenirea evoluției acestora în condiții mai grave!