Ce este depresia zâmbitoare?
Depresia zâmbitoare este un termen ce se referă la faptul că o persoană este dominată de o depresie în interiorul său, dar din exterior pare mulțumită, fericită. Practic, impresia este că acea persoană se simte bine, dar în realitate ea suferă.
Medicii spun că depresia zâmbitoare, la copii și nu numai, este de fapt o depresie majoră, dominată de manifestări atipice. Ea este resimțită la interior, dar din exterior nu este vizibilă. În aceste condiții, nu este exclus ca persoana afectată să aibă momente în care să fie binedispusă după evenimente pozitive, creându-se impresia că „este bine”.
Una dintre deosebirile majore între depresia zâmbitoare și celelalte forme ale depresiei este: în general, depresia este asociată cu stări de tristețe profundă, cu letargie, cu disperare, cu dorința permanentă de izolare. În schimb, în cazul depresiei zâmbitoare, o anumită persoană pare că este „în regulă”, că are suficientă energie și că se implică în activități variate.
Cum poate fi recunoscută depresia zâmbitoare la copii sau la adolescenți
În special adolescenții obișnuiesc să se străduiască să afișeze mereu un zâmbet, să pară fericiți, încercând să-și ascundă adevărata stare, să nu fie descoperiți. De asemenea, ei pot avea oricare dintre următoarele manifestări, specifice unei depresii:
- Stări de tristețe
- Sentimentul că nu sunt valoroși
- Anxietate
- Deznădejde
- Fluctuații ale dispoziției
- Dificultăți în concentrare
- Dificultăți în luarea deciziilor
- Gânduri de suicid
În ciuda încercărilor de a ascunde ceea ce simt, părinții pot identifica și alte manifestări îngrijorătoare, precum:
- Schimbări semnificative în apetit sau în greutatea corporală
- Prea mult sau prea puțin somn
- Diverse dureri (inclusiv dureri de cap)
- Iritabilitate
- Neliniște
- Reacții extreme când adolescenții simt că sunt criticați sau respinși
Oricare dintre manifestările enumerate nu se manifestă deloc sau aproape deloc în public, așa că un copil sau un adolescent cu depresie zâmbitoare pare vesel, optimist, plin de energie, foarte activ. Spre exemplu, adolescenții nu renunță să pară zâmbitori și binedispuși, din motive precum:
- Consideră că exprimarea suferințelor poate părea un semn de slăbiciune
- Nu vor să împovăreze pe nimeni cu suferințele lor
- Nu vor să recunoască faptul că, în realitate, au o problemă și că au nevoie de ajutor
Adesea, nu se simt capabili să vorbească despre suferințele lor, cu atât mai mult cu cât în familie li s-a spus că trebuie să găsească mereu resurse pentru a merge mai departe, că sunt alte persoane care au probleme mai grave și cu toate acestea se descurcă. Acest fenomen este vizibil în special în cazul băieților, dacă li s-a insuflat că exprimarea trăirilor, a suferințelor este un semn de slăbiciune.
De asemenea, cei care sunt mai expuși riscului de a se confrunta cu depresia zâmbitoare sunt copiii/adolescenții perfecționiști, ce se tem să nu fie umiliți, să cunoască eșecul. Au adesea așteptări mari de la ei înșiși sau vor să vină în întâmpinarea așteptărilor celorlalți, să pară într-adevăr că sunt persoane puternice, apte să treacă peste orice.
Din ce cauze poate apărea depresia zâmbitoare
Printre cauzele considerate responsabile pentru această formă a depresiei se regăsesc:
- Trecerea printr-un moment dificil- Anumite momente mai grele, marcate de schimbări majore (cum ar fi, de exemplu, divorțul părinților, pierderea cuiva drag etc.), pot crește riscul de apariție a depresiei zâmbitoare
- Teama de a nu fi judecat- O parte dintre copiii sau adolescenții ce ajung să se confrunte cu depresia zâmbitoare sunt cei care se tem să-și exterioreze trăirile, sentimentele. De pildă, în unele familii copiii aud adesea că exprimarea unor manifestări este o dovadă a încercării de „a atrage atenția”. În plus, dacă li se spune că nu se „străduiesc” suficient sau că ar putea să se străduiască mai mult, vor ezita să dezvăluie ceea ce simt. Totodată, se pot teme de faptul că ar putea fi judecați pentru că au probleme
- Prea multe așteptări sau așteptările nerealiste- Acestea îi afectează mai ales pe copiii/adolescenții perfecționiști, care nu numai că își construiesc așteptări prea mari de la ei înșiși, dar sunt afectați și de cele venite din partea celor din jur. În aceste condiții, își doresc să-și ascundă trăirile pentru a nu dezamăgi, pentru a nu fi criticați
- Influența Social Media- Riscul de a se dezvolta o depresie zâmbitoare este mai ridicat în rândul copiilor/adolescenților care petrec mult timp pe Social Media. Astfel, aceștia văd adesea alți copii/adolescenți, mereu zâmbitori, care se dezvăluie în cele mai bune „ipostaze” ale lor. Având în față asemenea imagini, au impresia că așa trebuie să fie și ei pentru a primi „aprobarea” și simpatia celor din preajma lor și ajung să-și ascundă adevăratele stări și trăiri
Depresia zâmbitoare și riscul de suicid
Cel mai mare pericol generat de această formă a depresiei este riscul de suicid. Pentru că au tendința de a ascunde ceea ce simt, de a se feri de ceilalți, copiii/adolescenții afectați de ea cred că este totul în regulă cu ei. Mai mult decât atât, ajungând să se izoleze pentru a se ascunde, nu vor avea persoane în preajmă care să-și poată da seama prin ce trec, iar problemele se pot agrava.
Unul dintre demersurile cele mai la îndemână pentru a se diminua riscul de suicid ce însoțește depresia zâmbitoare este să se stea cât mai mult de vorbă cu persoana afectată. Aceasta trebuie să vadă că este ascultată, că punctul ei de vedere contează și că are pe cine să se bazeze în orice moment. Discuțiile trebuie să se bazeze pe împărtășirea emoțiilor, pe transmiterea mesajului că se bucură de susținere.
Alt motiv care te poate determina să te îngrijorezi mai mult de riscul de suicid este acesta: spre deosebire de alte tipuri ale depresiei, care sunt dominate de stări de letargie, de pierderea masivă a energiei, în cadrul celei zâmbitoare nivelul de energie nu este de obicei afectat. Din acest motiv, persoana respectivă este mai predispusă la a-și construi planuri mai consistente legate de a-și face rău singură sau chiar de a-și lua viața.
Diagnosticarea și tratamentul depresiei zâmbitoare
Întrucât semnele depresiei zâmbitoare sunt adesea subtile, va fi esențial să comunici în mod constant cu copilul tău. Conectarea, discuțiile frecvente și faptul că îi vei transmite că îl asculți și că îl susții îl vor stimula să fie mai sincer și să aibă mai mult curaj să spună ceea ce simte, ceea ce îl supără. De asemenea, copilul are nevoie să simtă că nu îi ceri să fie perfect, că îl iubești așa cum este și că se poate baza pe tine.
În vederea stabilirii unui diagnostic, va fi necesară o vizită la un psiholog. Acesta va pune întrebări legate de stilul de viață, de schimbările petrecute în ultimul timp, de manifestările pe care copilul/adolescentul le are. După evaluarea efectuată, se poate recomanda și un consult la un medic psihiatru. Cu ajutorul său, pot fi deprinse strategii pentru a trece peste anumite stări/situații ce amplifică depresia zâmbitoare și, dacă se consideră că este neapărat necesar, poate fi prescris un tratament.
Cea mai utilizată modalitate de a trata o depresie zâmbitoare este cu ajutorul psihoterapiei. Aceasta poate fi:
- Terapia cognitiv-comportamentală- Presupune investigarea gândurilor, sentimentelor și comportamentelor oferindu-se alternative
- Terapia dialectic-comportamentală- A fost dezvoltată inițial pentru persoanele cu tentativă de suicid, dar se folosește atât pentru dependențe, cât și pentru tulburări alimentare și pentru depresie. Este utilizată adesea și pentru adolescenții cu probleme emoționale. Etapele de tratament utilizate în cadrul acestei forme de terapie sunt: dobândirea controlului asupra comportamentelor distructive; tratarea suferințelor emoționale; pacientul învață să accepte viața așa cum este, cu lucruri pozitive și cu lucruri negative, învață să-i accepte pe ceilalți, să-și construiască respectul de sine și diverse relații sociale. În funcție de complexitatea situației, primele rezultate consistente se vor vedea cam la 1 an de la debutul ședințelor de terapie
Nu în ultimul rând, în vederea ameliorării depresiei zâmbitoare la copii/adolescenți, medicul psiholog/medicul psihiatru poate să insiste asupra deprinderii unor tehnici de management al stresului (de exemplu, modalități de relaxare a minții- exteriorizarea sentimentelor, scrisul, practicarea unui hobby; mijloace de relaxare a corpului- exerciții fizice, exerciții de respirație etc.), pe realizarea unor schimbări în rutinele de zi cu zi. Acestea sunt de ajutor întrucât stresul cronic sau incapacitatea de a gestiona stresul cresc riscul de apariție a depresiei.
Surse: choosingtherapy.com, dbtromania.ro, healthline.com, medicalnewstoday.com, newportacademy.com, sfatulmedicului.ro
Sursă poză principală: istockphoto.com
Surse foto: istockphoto.com
Urmareste-ne pe Google News
