Comportamentul urât al copiilor este numai vina părinților?

Cum pot influența părinții comportamentul urât al copiilor

O mamă s-a confesat „Scary Mommy” pentru a aduce în prim-plan anumite demersuri pe care le facem, în calitate de părinți, și care, fără să ne dăm seama, pot avea impact negativ asupra comportamentului copilului. Potrivit sursei citate, printre asemenea demersuri se regăsesc:

„Negociem tot timpul

Ori de câte ori copilul nostru își dorește ceva, începe și procesul de negociere. „O să-ți cumpăr... dacă te comporți...” este una dintre cele mai frecvente replici pe care le poți auzi la magazinele din America. Iar când copilul nu se comportă așa cum i-a cerut părintele său, adesea poți auzi această replică: „O să-ți mai dau o șansă”. Desigur, nu va fi o singură șansă, ci vor fi mai multe. 

În ceea ce mă privește, negocierea mea preferată se referă la: „Promit că voi face...mai târziu!” Negocierea poate fi binevenită însă, pentru a fi și eficientă, trebuie să stabilim anumite limite, care nu vor fi încălcate. Dacă nu ții cont de așa ceva, negocierea nu va mai avea nicio valoare.

Facem mereu ordine în camera copiilor noștri

Uneori, pur și simplu nu mai suportăm să vedem cum arată camera copiilor noștri. Practic, vedem că arată ca și cum acolo ar fi avut loc un bombardament. Haine murdare, prosoape ude, patul nefăcut- cearceafuri împrăștiate peste tot. În plus, vedem și murdăria de pe pereți. Este murdar și în mod cert situația se va agrava. Cu toate acestea, copilul nostru încă are voie să se implice în activitățile dorite și să se vadă cu prietenii. Încă are voie să se uite la televizor. Niciodată nu se apucă să facă ordine în camera lui când îi spunem, așa că facem noi în locul lui. Însă iată ce se întâmplă într-o astfel de situație: se obișnuiește cu ideea că întotdeauna cineva o să strângă după el. Rezultatul este acesta: un copil răsfățat și egoist.

Le ducem noi ghiozdanele

Într-adevăr, de multe ori ghiozdanul copiilor e greu. Toți știm asta. În plus, știm că are și multe lecții. Însă dacă alegem mereu să ducem noi în spate ghiozdanul copilului nostru, facem deja prea mult. De fapt, nici noi nu suntem cai de povară. Când realizăm acest demers, îl determinăm să se simtă extrem de confortabil. Și va ajunge să creadă că i se cuvine.

Îi întrebăm de fiecare dată ce vor să mănânce 

Nu îmi aduc aminte, în copilărie, ca mama să mă fi întrebat vreodată ce aș fi vrut să mănânc la cină. Tu îți amintești de așa ceva? Îți amintești ca mama ta să fi venit cu propunerea „Hei, ce ziceți, mâncăm acasă sau în oraș?” Ieșitul la masă în oraș era pentru ocaziile speciale. Îmi amintesc cum mâncam mai ales aceste patru feluri de mâncare: spaghete, carne de pui, carne de vită și carne de porc cu orez roșu, de care mă saturasem. Totul era gătit într-o oală mare, alături de bucăți mari de roșii și de fasole verde din conservă. Însă mâncam tot ceea ce mi se dădea. Fără să protestez.

Planurile lor sunt întotdeauna mai importante decât ale noastre

„Îmi pare rău, nu putem să venim și noi. Bobby are un meci”. Desigur, ne dorim să mergem la acel meci. Însă, uneori, putem să nu îl mai punem pe copil pe primul plan. Bobby se va descurca bine și când nu suntem noi acolo la unul dintre meciuri. În plus, poate să joace mai bine dacă nu aude din 5 în 5 secunde cum este aclamat din public. Vrei să auzi că micuțul tău a jucat mai bine? Pur și simplu încearcă să lipsești de la câteva meciuri.

Tot ce ne dorim este să fie fericiți

Nu este obligatoriu ca un copil să fie tot timpul fericit. Este în regulă dacă, uneori, nu obține ceea ce vrea, nu merge unde vrea sau nu face tot ceea ar vrea. Dacă trebuie să se implice în anumite activități casnice, să petreacă mai mult timp alături de familie sau să ne însoțească la cumpărături, așteaptă-te la ochi dați peste cap și la oftat. Nu ai de ce să te îngrijorezi întrucât, în fond, nu este vorba doar despre copilul tău și despre fericirea lui.

Nu ne punem de acord în privința copilului

Aceasta este una dintre cele mai frecvente greșeli ale părinților. De exemplu, copilul cere să rămână peste noapte la un prieten. Unul dintre părinți spune că nu este de acord. Atunci, se duce la celălalt părinte, care îi spune: „Sigur, de ce nu?” De ce se întâmplă așa? Pentru că pur și simplu nu ne coalizăm când vine vorba despre copil. Ar trebui să facem asta. Copiii nu se mai comportă la fel de urât și nu mai devin atât de răsfățați dacă părinții au același punct de vedere. Practic, putem lăsa dezacordurile pentru mai târziu. În caz contrar, copilul ajunge să creadă că părinții acționează unul împotriva celuilalt. 

Nu le dăm sarcini și responsabilități

Dacă un copil nu pune niciodată masa, dacă nu o debarasează, dacă nu pune vasele în mașina de spălat, dacă nu strânge frunzele moarte și nu scoate deloc câinele, atunci probabil ar trebui să contribuie la chirie.

Le găsim mereu scuze pentru comportamente și pentru rezultatele de la școală

Toți facem și greșeli. Un comportament urât este un comportament urât. „Este obosit și îi este foame” este o scuză total nepotrivită. De asemenea, să spunem „A avut antrenament până târziu și de aceea nu a reușit să-și finalizeze proiectul (dat cu o lună în urmă”) este la fel de dăunător. Trebuie să încetăm să găsim mereu scuze pentru comportamentul copilului sau pentru atitudinea sa față de muncă. Dacă nu intervine și disciplina, copiii devin răsfățați.

Ne certăm pentru ei cu profesorii și/sau cu antrenorii

Desigur, este important să fim de partea copiilor noștri, dar numai după ce aceștia s-au străduit să lupte pentru ei înșiși. De exemplu, dacă un cadru didactic îți spune despre copilul tău că nu mai este la fel de muncitor, ar trebui să îl crezi. De fapt, cadrele didactice vor numai binele copiilor, vor să se asigure că se descurcă. În plus, dacă încercăm să ne scuzăm copilul de fiecare dată când întârzie sau nu face tot ceea ce i se spune, acesta continuă să fie leneș. Ceea ce învață este să nu-și respecte profesorii sau antrenorii și nici munca acestora.  

Atenția este binevenită. Părinții implicați sunt minunați. Însă diferența o va face modul în care suntem atenți și implicați. De pildă, când le permitem copiilor să negocieze cu noi, greșim. Dacă le găsim mereu scuze pentru comportamentele urâte, greșim. Dacă îi facem să se simtă mereu confortabil, nu este bine pentru ei. Cu alte cuvinte, cu cât continuăm să le facem ordine în cameră, să ținem mereu cont de ceea ce vor să mănânce la cină și nu ne străduim să avem un punct de vedere comun cu partenerul de viață, cu atât nu facem altceva decât să ne transformăm copiii în niște răsfățați...”

Ce măsuri pot fi luate pentru a nu avea un copil răsfățat

Pentru a ține cât mai mult sub control comportamentele mai puțin dezirabile ale copilului și pentru a-l ajuta să devină cât mai independent și să deprindă abilități care îi vor fi oricând utile, străduiește-te să pui în aplicare și sfaturile de mai jos: 

Validează-i emoțiile, sentimentele, nu comportamentele

De exemplu, în cazul în care copilul tău lovește un alt copil, spune-i că este în regulă să fie supărat, însă amintește-i că nu trebuie să lovească. De fapt, trebuie să învețe că este normal să-și exprime sentimentele dar, totodată, trebuie să găsească și modalitățile prin care să le exprime pentru a nu le face rău celor din jur. 

Stabilește reguli

Chiar și în momentele în care te simți epuizată sau când ești foarte ocupată, nu renunța să fixezi reguli pe care toți cei de acasă, inclusiv copilul, să le respecte. Explică-i întotdeauna clar ce are de făcut și lasă-l să suporte și consecințele negative în situațiile în care nu ține cont de reguli. 

Fii fermă în privința respectării regulilor

Este normal ca un copil să fie dornic să testeze limitele pe măsură ce înaintează în vârstă și își dorește să fie tot mai independent. Cu toate acestea, dacă nu vrei să adere des la comportamente indezirabile și să creadă că poate face tot ceea ce vrea, este esențial să nu te abați niciodată de la ceea ce ai stabilit. Treptat, copilul se va obișnui să se raporteze la anumite reguli, așteptări sau cerințe și va deveni tot mai disciplinat.

Nu îi oferi prea multe explicații

Deși este indicat să vii cu explicații cât mai clare ca să știe ce are de făcut, ce se așteaptă de la el, un copil nu are nevoie să fie copleșit cu diverse detalii. Astfel, uneori, în special când este vorba despre copiii mai mari, detaliile respective se pot întoarce, la un moment dat, împotriva ta. Spre exemplu, dacă vrei să îl rogi să-și facă ordine în cameră înainte de cină, evită să-i spui: „Trebuie să faci curat și ordine în camera ta, ca să nu cumva să ajungi să nu-ți mai găsești lucrurile de care ai nevoie și apoi să plângi după ele”. În schimb, este mai bine să te rezumi la: „Se apropie ora mesei, du-te în camera ta să faci ordine”. Procedând așa, ai mai multe șanse să eviți argumente precum: „Chiar și dacă nu este ordine, pot să-mi găsesc oricând lucrurile!”

Învață-l să fie recunoscător

O modalitate la îndemână și eficientă totodată de a nu crește un copil răsfățat, care să se comporte urât și să creadă că totul i se cuvine, este să-l familiarizezi de la o vârstă fragedă cu recunoștința. Primul pas este să-l înveți să spună „mulțumesc”. De pildă, învață-l să realizeze acest demers chiar dacă nu i s-a împlinit o anumită dorință: „Știu că nu ai primit jucăria X, însă poți să le mulțumești copiilor că au venit la ziua ta și că ai primit multe cadouri”.

Oferă-i recompense numai când merită

Încă din primii ani de viață, un copil are nevoie să știe că nu poate primi mereu tot ceea ce vrea și că trebuie să depună eforturi pentru a-și îndeplini o dorință. De exemplu, dăruiește-i stickerele așteptate ca să-și completeze o colecție numai după ce și-a strâns jucăriile de mai multe ori. 

Crezi că ai crescut un copil extrem de răsfățat? Specialiștii indică semnele clare, dar și ce ai de făcut pentru a remedia situația