Empatia
Face parte dintre abilitățile emoționale pe care trebuie să le ai ca să fii o mamă bună în primul rând din următorul motiv: influențează stilul de parenting și relația pe care o ai cu copilul. Astfel, în lipsa empatiei, nu reușești să te pui în locul copilului, nu îl înțelegi deloc sau nu îl înțelegi suficient și, în aceste condiții, există riscul să ai o atitudine agresivă, să fii mânioasă și să nu răspunzi adecvat nevoilor sale. Odată ce se întâmplă așa, relația cu el poate avea de suferit.
În al doilea rând, empatia are impact asupra modului în care se formează atașamentul părinte-copil. De exemplu, un copil crescut de părinți empatici își dezvoltă un atașament sănătos, știind că este înțeles, susținut și iubit necondiționat. În același timp, se simte permanent în siguranță și are parte de beneficii precum:
- Se bucură de o mai bună stabilitate emoțională;
- Este mai puțin predispus la anxietate sau depresie;
- Dobândește stimă de sine;
- Este mai fericit;
- Are mai multe șanse să aibă rezultate bune la învățătură;
- Nu este tentat să adopte comportamente violente, antisociale;
- Învață să fie mai atent și mai sensibil la nevoile celor din jur.
Nu în ultimul rând, dacă ești empatică îți stimulezi copilul să fie mai dornic să comunicați. Văzând că îl asculți și că îl înțelegi, este mai dispus să-ți spună ce are pe suflet și, mai mult decât atât, devine mai deschis la sugestiile tale.
Ca să creezi un mediu care să-l ajute pe copil să devină empatic, ține seama și de următoarele sfaturi:
- Străduiește-te ca discuțiile despre trăiri, despre sentimente, să fie parte a rutinei zilnice;
- Nu uita să-ți întrebi mereu copilul cum se simte sau ce părere are despre anumite lucruri din jurul său;
- Uitați-vă în cărți, la diferite emisiuni sau la desene animate care conțin scene în care este vizibilă empatia;
- Întreabă-l cum ar proceda în locul unei persoane într-o anumită situație;
- Implică-l în diverse activități care îl învață cum îi poate ajuta pe cei aflați în dificultate: de exemplu, ajutați o persoană vârstnică să își ducă acasă cumpărăturile, donați diverse obiecte, faceți voluntariat etc.
Autocompasiunea
Dacă și tu îți spui adesea „nu am răgazul necesar să mă gândesc la mine. Știu că ar trebui, dar simt că nu aș mai fi o mamă bună dacă mi-aș acorda mai mult timp”, înseamnă că mai ai de lucru în ceea ce privește autocompasiunea. Această abilitate emoțională se referă la faptul că este important să fii blândă cu tine chiar și în cazul în care lucrurile nu ies așa cum ți-ai dori.
Anumiți părinți consideră că a se gândi și la ei înșiși este dovada egoismului și a lenei. De aceea, intervine și teama că poți să cazi în „capcana” autocompătimirii sau că micuțul tău nu va mai putea fi motivat și disciplinat.
Oamenii de știință au ajuns la concluzia că autocompasiunea unui părinte are efecte pozitive și asupra copilului său. Spre exemplu, un studiu a adus în prim-plan următorul fapt: adolescenții cu părinți care practicau autocompasiunea erau mai puțin anxioși sau depresivi decât cei ai căror părinți nu aveau o astfel de atitudine. Explicația psihologilor este aceasta: autocompasiunea părintelui devine un model pentru copilul său.
În același timp, autocompasiunea este utilă și din acest punct de vedere: îți permite să nu te mai simți vinovată ori de câte ori ești copleșită de trăiri intense. Odată ce le conștientizezi, îți este mai la îndemână să le poți gestiona și în preajma copilului tău.
Un „exercițiu” care te poate ajuta să-ți dezvolți autocompasiunea constă în:
Ia o pauză și notează ceea ce simți
Străduiește-te să vezi când ești prea dură cu tine însăți. De pildă, îți poți reproșa că ești o mamă rea când îți pierzi cumpătul în momentele în care copilul tău are un tantrum sau când acesta este nepoliticos față de tine. Cel mai bine este să te întrebi: „Simt asta de fiecare dată sau doar acum, pentru că sunt supărată?”, „I-aș vorbi așa unui prieten?” etc.
Reamintește-ți faptul că a crește un copil nu este un demers la îndemâna oricui
Ține cont că oricine poate avea momente grele, că poate greși, dar că esențial este să înveți de fiecare dată din greșeli. Chiar dacă faci tot ceea ce poți pentru copilul tău, trebuie să recunoști că pot interveni lucruri care nu depind de tine și care îți dau planurile peste cap. Totodată, este firesc să crezi că anumite situații te „depășesc” și că ai nevoie de ajutor.
Adresează-ți o vorbă bună
Ceea ce trebuie să faci este să te tratezi la fel cum procedezi și cu alte persoane la care ții. Iată ce ai putea să îți spui:
- „Mă străduiesc mereu și învăț lucruri noi”;
- „Și alți părinți consideră că este greu să...nu sunt singura în această situație”;
- „Este în regulă dacă nu reușesc acum. O să încerc altă dată”;
- „Am trecut printr-o încercare grea, trebuie să-mi fac puțin timp să am grijă și de mine.”
Să iei o pauză ca să reflectezi
Când ești părinte, poți simți de multe ori că nici nu apuci să te eliberezi de o treabă și trebuie să fii gata pentru alta. Aceste trăiri sunt copleșitoare, te pot epuiza și te pot determina să te implici în continuare în demersuri inutile sau nocive. În schimb, este indicat să ai momente în care să iei o pauză și să te gândești strict la ce se întâmplă într-un anumit context. Practic, abilitatea de a lua o pauză pentru a reflecta te poate face o mamă bună pentru că îți permite să acționezi mai adecvat într-o situație.
Pentru a fi mai motivată să procedezi așa, ține minte că observarea mai atentă a lucrurilor din jurul tău te încurajează să vii cu îmbunătățiri. Așa ai mai mult acces la resursele tale, la „punctele tari” și eviți situații care ți-ar putea deteriora și relația cu copilul. Iată cum poți proceda pentru a lua o pauză ca să reflectezi:
- În loc să vorbești, respiră: este esențial să procedezi astfel cu precădere în momentele de criză, când primul impuls este să adresezi vorbe grele, să fii furioasă. Concentrându-te asupra respirației, îți dai seama că este cazul să lași laoparte gândurile negative și să cauți o soluție benefică;
- Respiră adânc timp de 3 secunde: ca să te asiguri că impulsurile și gândurile distructive nu revin și nu îți strică planurile;
- Respiră în timp ce numeri până la 100: așa îi dai creierului răgazul de a încetini și de a găsi alte soluții, care oferă noi perspective;
- Gândește-te iar la ceea ce te frământă: fiind mai calmă, începi să simți că deții un anumit control asupra situației. Din acest motiv, ești mai puțin expusă frustrărilor și furiei care te-ar putea determina să faci un pas greșit.
Să te calmezi singură
Ai mare nevoie de o astfel de abilitate pentru a nu te lăsa dominată de emoțiile negative și de a declanșa tensiuni inutile între tine și copil. Ca să faci stresului din viața de mamă, îți prinde bine să-ți faci o „listă” cu activități care îți schimbă dispoziția, ajutându-te să te relaxezi. Pentru mai multă inspirație, urmărește și propunerile de mai jos:
- O baie caldă, cu uleiuri esențiale calmante;
- Să savurezi un ceai;
- Să asculți muzica preferată;
- Să citești;
- Să faci mișcare;
- Să cânți la un instrument;
- Să stai întinsă pe iarbă și să privești alunecarea norilor;
- Să stai pe balcon și să te uiți la cerul înstelat;
- Să vizionezi un film etc.
Altă modalitate de a-ți induce o stare de calm este să vorbești cu tine însăți. Printre lucrurile pe care poți să ți le spui se regăsesc:
- „Este doar o stare neplăcută, o să treacă”;
- „Știi că ești o persoană bună”;
- „Nu ai avut nicio intenție rea”;
- „Ai făcut tot ce ai putut, nu e vina ta că lucrurile nu au mers”;
- „Trebuie să mai ai puțină răbdare. Va fi mai bine”;
- „Trebuie să mă gândesc ce aș putea învăța din această experiență”.
Să recunoști că ai nevoie de ajutor
Psihologii atrag atenția asupra următorului lucru: în general, mamelor le este greu să recunoască faptul că au nevoie de ajutor. Pe de o parte, se tem că așa demonstrează că au eșuat din anumite puncte de vedere. Pe de altă parte, își fac griji că este nevoie să facă anumite schimbări în viața lor și că acestea le vor crea probleme celor dragi. Nu în ultimul rând, se tem că nu dispun de energia necesară pentru a face față la schimbările ce urmează să intervină.
Cu toate acestea, abilitatea de a recunoaște că ai nevoie de ajutor și de a-l cere te ajută să fii o mamă mai bună. Potrivit „CDC” SUA, de sănătatea psihică a părinților depinde și cea a copilului. Mai mult, când părinții se bucură de o bună sănătate mentală, copiii au mai multe șanse să dobândească achizițiile fundamentale în dezvoltarea cognitivă, emoțională și să deprindă abilități sociale ce le vor fi utile pe parcursul întregii vieți.
Cu alte cuvinte, dacă sesizezi că ești epuizată de mai mult timp, că ai dificultăți de concentrare, că nu te mai poți odihni noaptea și că nu mai poți să-ți îndeplinești sarcinile zilnice la fel ca de obicei, înseamnă că ai nevoie de ajutor. Înainte de orice, nu te feri să apelezi la sprijinul celor apropiați: familie și prieteni. De asemenea, ia în calcul și faptul că te poți adresa unui terapeut, care să te îndrume spre o formă de terapie care să te ajute să îți redobândești echilibrul și starea de bine.
Surse foto: istockphoto.com
Surse articol: apa.org, greatergood.berkeley.edu, cdc.gov, mashable.com, montessoridowntown.com, psychcentral.com, raisigchildren.net.au, thegreenparent.co.uk, thriveglobal.com, verywellmind.org, welldoing.org