Când nu mai este contagios herpesul

Informații importante despre herpes

Infecția cu herpes poate să se datoreze fie tulpinii virale 1, fie tulpinii virale 2; HSV 1 este în principal transmis prin contact oral-oral și cauzează infecție în sau în jurul gurii (poate fi însă transmis în zona genitală prin contact oro-genital). HSV 2 este aproape exclusiv transmis pe cale sexuală, cauzând infecție în zona genitală sau anală. Ambele tulpini sunt în general asimptomatice, dar pot cauza simptome ușoare sau vezicule/ulcerații dureroase la locul infecției. Ambele tipuri pot face să apară vezicule pe și în jurul vulvei, vaginului, cervixului, anusului, penisului, scrotului, fundului, coapselor, buzelor, gurii, gâtului și rareori ochilor. Deoarece virusul moare rapid în afare corpului nu poți lua herpes prin îmbrățișare, ținut de mână, tuse, strănut sau stat pe scaunul toaletei.

Tipul de herpes HSV 1

Este o infecție extrem de contagioasă, comună și endemică la nivel mondial. Majoritatea infecțiilor apar în copilărie și persistă întreaga viață; se manifestă la nivel oral (orolabial, orale-labiale sau orale-faciale), însă o parte din ele sunt herpesuri genitale (în zona genitală sau anală). Din punct de vedere statistic, 3.7 miliarde de persoane cu vârsta sub 50 ani (67% din populație) este infectată, cea mai mare prevalență fiind în Africa (87%). În ceea ce privește infecția localizată genital, 140 milioane de persoane 15-49 ani se regăseau estimativ la nivel mondial în 2012.

Semne și simptome – infecția cu herpes oral este în general asimptomatică, iar majoritatea persoanelor nici nu știu că sunt infectate.  Simptomele pentru herpesul oral includ vezicule dureroase sau ulcerații deschise în sau în jurul gurii. Cele de pe buze sunt denumite leziuni herpetice și apare o senzație de furnicături, mâncărimi sau arsuri în jurul gurii, înainte de apariția veziculelor. După infecția inițială, acestea pot apărea periodic, recurența variind de la o persoană la alta. Herpesul genital poate fi asimptomatic sau cu simptome ușoare care trec nedepistate; uneori apar vezicule sau ulcerații genitale sau anale. După un episod inițial, care poate fi grav, simptomele pot reveni, însă nu frecvent.

Mod de transmitere – se transmite în principal prin contact oral, prin contact cu tulpina virală HSV-1 din vezicule, salivă și suprafețe din sau în jurul gurii. Poate fi transmis în zona genitală prin contact oral-genital ce cauzează herpes genital. Transmiterea se face pe cale orală sau prin suprafețe de piele cu aspect normal, fără simptome, însă cel mai mare risc de transmitere este atunci când veziculele sunt active. Dacă o persoană are o infecție cu herpes oral sunt șanse mici să fie infectată și în zona genitală. Rar se poate transmite infecția genitală la momentul nașterii.

Complicații – în cazul persoanelor imunocompromise, precum cele cu infecție în formă gravă, pot apărea simptome mai grave și recurențe mai frecvente. Rareori infecția poate conduce la complicații mai grave precum encefalită sau keratită (infecție a ochilor). Herpesul neonatal poate apărea la un bebeluș expus la virusul din canalul vaginal în timpul nașterii; este o problemă rară, estimată la 10 din 100 000 nașteri, dar poate conduce la dizabilități neurologice prelungite sau chiar deces. Cel mai mare risc pentru această formă este când mama contactează infecția prima dată spre finalul sarcinii. Femeile care au herpes genital înainte de sarcină sunt expuse unui risc mai mic de a-l transmite bebelușilor.

Prevenție – cel mai ridicat grad de contagiozitate îl are HSV-1 în timpul unui episod de simptome orale, dar poate fi transmis și când nu există simptome fizice sau vizibile. Cei care cunosc prezența simptomelor active trebuie să evite contactul oral cu alte persoane și folosirea în comun a obiectelor care au intrat în contact cu salivă. Nu este indicat sexul oral (se poate transmite la organele genitale) și niciun fel de activitate sexuală. Persoanele care au deja infecția sunt la rândul lor expuse contactării formei de tip 2. Folosirea corectă și constantă a prezervativului poate preveni răspândirea herpesului; de reținut că poate doar reduce riscul, însă herpesul genital poate apărea în zone neacoperite. Gravidele cu herpes genital trebuie să își informeze medicul; prevenirea unei noi infecții genitale este deosebit de importantă pentru femeile aflate în ultima parte din sarcină, perioadă în care riscul este cel mai ridicat. În ceea ce privește metode de prevenție, se studiază eficacitatea vaccinurilor.

Tipul de herpes HSV 2

Este o infecție la fel de răspândită, fiind aproape exclusiv transmisă prin contact sexual și cauzând herpes genital (principala cauză). Durează întreaga viață și nu este curabil. La nivel mondial se estimează 417 milioane de persone în 2012 infectate, cea mai mare prevalență fiind în Africa (31.5%). Riscul crește odată cu vârsta, însă cea mai mare pondere de infecții apar în rândul adolescenților. Mai multe femei sunt infectate decât bărbați, respectiv 267 milioane în 2012 (transmiterea este mai eficientă de la bărbați la femei).

Semne și simptome – nu are de obicei simptome sau simptome ușoare, care nu sunt observate. Majoritatea persoanelor infectate nu sunt conștiente că au infecția. Aproximativ 10-20% dintre cei infectați au primit un diagnostic de herpes genital. Când simptomele apar, este vorba de una/mai multe vezicule genitale sau anale sau ulcerații. În plus, pot apărea și febră, dureri corporale și noduli limfatici măriți. După infecția inițială, simptomele recurente sunt comune, dar de obicei mai puțin grave. Frecvența episoadelor tinde să scadă în timp; se pot experimenta senzații de furnicături ușoare sau durere în picioare, șolduri și coapse înainte de ulcerațiile genitale.

Mod de transmitere – se transmite în principal prin sex, contact cu suprafețele genitale, piele, vezicule sau fluidele corporale sale unei persoane infectate. Se poate transmite de la pielea din zona genitală/anală care pare normală și adesea în absența simptomelor. Rareori se transmite de la mamă la bebeluș în timpul nașterii.

Complicații - tulpina HSV 2 și HIV se pare că se influențează reciproc. Infecția cu herpes crește riscul de a contacta o nouă infecție HIV de aproximativ 3 ori; în plus, cei care au ambele infecții au șanse mai mari de a trnasmite HIV. Apare în procent de 60-90% la persoanele infectate cu HIV. La acestea și alte persoane imunocompromise are o prezentare mai gravă și cu recurențe mai dese. La cei cu formă avansată de boală poate cauza complicații rare precum esofagită, meningoencefalită, pneumonie, necroză retiniană sau infecție diseminată. La nou-născuți apare rar, estimându-se 10 din 100 000 nașteri la nivel global, dar poate conduce la dizabilități persistente sau deces. Riscul este mai mare când o mamă contactează infecția pentru prima dată spre finalul sarcinii; femeile care aveau herpes înainte de sarcină sunt expuse unui risc mai mic de a trnasmite bebelușilor.

Prevenție – persoanele cu infecție genitală nu trebuie să aibă activitate sexuală. Este cel mai contagios într-un episod de acutizare al  veziculelor, dar poate fi trnamsis și în lipsa simptomelor. Folosirea corectă și constantă a prezervativelor poate reduce riscul de răspândire a herpesului, însă oferă doar protecție parțială (virusul se poate afla în zone care nu sunt acoperite. Circumcizia la bărbați le poate oferi protecție pe întreaga viață împotriva HSV 2, în plus față de HIV și HPV. Gravidele cu simptome de herpes genital trebuie să discute cu medicul, în special dacă îl contactează în partea de final a sarcinii. Eficacitatea vaccinurilor și microbicidelor topice este încă studiată.

Deși poți răspândi mereu virusul, cel mai ridicat nivel de contagiozitate există când sunt prezente vezicule. În general o leziune herpetică este contagioasă aproximativ 15 zile.

Citește și: Totul despre herpes