Totul despre herpes

Ce este?

Herpesul constituie o infectie cauzata de un virus herpex simplex; formele orale sunt caracterizate de ulceratii in jurul gurii (in special) sau al fetei, iar formele genitale afecteaza organele genitale, fesele sau zona anala (aceste forme sunt incadrate drept BTS- boala cu transmitere sexuala). Poate aparea insa oriunde pe corp, inclusiv pe ochi, piele etc. si poate fi periculos pentru nou-nascuti sau persoanele imunocompromise. Din punct de vedere al clasificarii, sunt cunoscute doua tipuri- tipul 1 ce cauzeaza cel mai adesea ulceratiile bucale si tipul 2 care determina ulceratiile genitale. Virusul se raspandeste prin contact direct si, foarte important de retinut, unele persoane sunt asimptomatice (nu au simptome), in timp ce altele prezinta simptome in zona in care virusul a patruns in organism (ulceratii care devin vezicule, conferind senzatie de mancarime si durere iar apoi dispar). De asemenea, multe persoane se confrunta cu episoade de mai multe ori pe an, insa pe masura trecerii timpului, scade frecventa de aparitie (si medicamentele joaca un rol in acest sens).

Doamna doctor Carmen Dorobat, medic primar boli infectioase si manager al Spitalului Clinic de Boli Infectioase "Sfanta Parascheva" Iasi:

"Herpesul este o boala cutanata acuta caracterizata printr-o eruptie de vezicule mici, transparente, adesea grupate pe un fond rosiatic, si inconjurate de o areola rosie. Herpesul este produs de un virus din familia Herpesviridae: - herpex simplex virus (hsv) sau - Herpesvirus hominis (HVH). Herpesul este localizat indeosebi pe fata, in jurul gurii si nasului (buton de febra), dar si la nivel genital. Poate recidiva in aceeasi regiune.

Tipuri:
- herpes gestationis, la femeia gravida
- herpes simplex, subtipurile 1 si 2, manifestate prin aparitia de vezicule grupate pe piele (tipul 1) sau la nivelul organelor genitale (herpex progenitalis sau tipul 2), uneori insotite de febra
- herpes zoster,agentul varicelei si al zonei zoster.
- virusul Epstein-Barr - agentul mononucleozei infectioase
- virusul citomegalic - afectiune prezenta in special la imunodeprimati."

Simptome si factori de risc

Dupa cum am mentionat, infectia se manifesta la nivelul pielii sau al mucoaselor: fetei si gurii (orofacial; poate aparea si pe limba sau buze), organele genitale (genital; apare pe penis, vagin, fese sau anus) sau mainilor (panaritiu herpetic). Sicoza herpectica este o infectie recurenta sau initiala care apare in primul rand la nivelul foliculilor pilari. Eczema herpetica este observata la pacientii cu dermatita atopica si se prolifereaza in zonele eczematoase. Keratoconjunctivita herpetica apare in general ca o umflatura a conjunctivei si a pleoapelor, insotita de leziuni mici albe cu senzatie de mancarime pe suprafata corneei.

Cazurile mai grave sunt considerate cele ce implica ochii (keratita herpetica) sau cele in care herpesul invadeaza sistemul nervos central deteriorand creierul (encefalita herpetica). Persoanele cu sistem imunitar imatur sau suprimat, cum sunt: nou-nascutii, cei care sufera un transplant sau cei cu SIDA sunt predispusi complicatiilor grave expuse anterior, dar si contractarii mai usoare. De asemenea, infectia cu herpes simplex este adesea asociata cu prezenta deficitelor cognitive sau a tulburararii bipolare/ boala lui Alzheimer, desi are un aport semnificativ si ereditatea.

Iata si simptomele ce pot fi resimtite concret: inainte de aparitia veziculelor, pielea confera senzatie de mancarime sau arsura timp de aproximativ 1 zi; apoi apar una sau mai multe vezicule care se sparg si supureaza formand o crusta inainte de vindecare. Prima data cand apar, vor fi prezente un interval de 2-20 zile dupa ce o persoana a intrat in contact cu una infectata, persistand 7-10 zile (la forma orala poate dura 2-3 saptamani, iar cea genitala 2-6 saptamani la primul episod). Pot aparea si: simptome similare similare gripei (febra, dureri musculare, noduli limfatici inflamati la nivelul gatului sau inghinal), probleme cu urinarea (sau senzatie de arsura la urinare in special la femei), la forma oculara apar probleme cu vederea (durere, fotosensibilitate, scurgere oculara si senzatie de nisip in ochi; poate fi afectat ochiul-vedere incetosata si chiar pierderea vederii).

In orice caz, virusul nu este niciodata eliminata din corp de sistemul imunitar; dupa infectia primara intra in nervii de la locul acesteia, migreaza la celulele din corpul celular al neuronului si devine latent in ganglion. Ca urmare a infectiei primare, corpul produce anticorpi la tipul de virus implicat, prevenind o infectare subsecventa in alt loc. (seroconversie)-nu apare in alt loc in general. Exista totusi si cativa factori declansatori cum sunt: stresul, boala, febra, expunerea la soare, menstruatia si interventia chirurgicala.

Multe persoane infectate cu tipul 2 nu prezinta simptome (nu au vazut/simtit nimic) sau au herpes subclinic. Virusul se raspandeste prin contact cu pielea purtatorului (care poate fi si asimptomatic; se denumeste in acest caz proliferare virala asimptomatica) prin sarut, atingerea pielii, impartirea diverselor obiecte (balsam de buze, lama de ras sau tacamuri) sau prin contact intim (sunt predispuse femeile care au parteneri multipli, au inceput viata sexuala devreme, s-au confruntat cu o alta BTS, au sistem imunitar slabit). Mamele pot transmite virusul copilului in timpul sarcinii, iar daca acesta se naste in timpul primului episod de herpes, poate suferi probleme serioase.

Doamna doctor Carmen Dorobat, medic primar boli infectioase si manager al Spitalului Clinic de Boli Infectioase "Sfanta Parascheva" Iasi:

"HSV-1 se transmite prin saliva. Sarutul, folosirea acelorasi ustensile pentru alimentatie, schimbul de obiecte personale, sexul oral facut de o persoana care are HSV-1 sunt modalitati de transmitere ale acestui tip de herpes simplex. HSV-2 poate fi raspandit prin activitatea sexuala. Pana de curand, oamenii de stiinta considerau ca HSV-1 nu este o infectie care poate fi contactata pe cale sexuala, dar de curand s-a confirmat ca ambele tipuri pot fi transmise prin intermediul contactelor sexuale genitale sau orale.

Cercetatorii estimeaza ca HSV-1 este responsabil in proportie mai mare de 50% de aparitia cazurilor de herpes genital. Pentru ca o persoana sa fie infectata cu HSV-1 sau HSV-2, virusurile trebuie sa ajunga in organism prin fisuri ale pielii sau mucoasei cum ar fi cele prezente in interiorul cavitatii bucale sau a zonei genitale. Pe langa lichidul din vezicule, fiecare tip de virus se poate raspandi prin intermediul fluidelor corporale cum ar fi saliva, sperma si secretiile de la nivelul tractului genital feminin.

Ambele virusuri herpetice pot provoca infectii genitale distincte din punct de vedere clinic si ambele pot fi contagioase chiar daca persoana infectata nu are simptome vizibile acute sau vezicule. O mama poate transmite infectia copilului in timpul nasterii vaginale mai ales daca sunt prezente leziunile herpetice in jurul vaginului in momentul nasterii."

Diagnostic

Medicul specialist caruia va puteti adresa este de obicei dermatologul care, prin examinare vizuala, poate oferi un diagnostic pozitiv. In cazul in care exista incertitudine in acest sens, pot fi preluate mostre de la o ulceratie si analizate la microscop; daca acestea nu sunt prezente, se poate apela la alte teste medicale cum sunt cele sanguine ce pot indentifica virusul.

Tratament si prognostic

Retineti ca herpesul nu este curabil, insa ulceratiile dispar adesea si in lipsa unui tratament specific. Multe persoane apeleaza la tratament pentru ca acesta amelioreaza simptomele si scurteaza episoadele de aparitie. Medicii recomanda de obicei medicatie antivirala sub forma de crema sau unguent topic (Aciclovir, Penciclovir si Docozanol) sau cu anestezice topice (prilocaina, lidocaina, benzocaina sau tetracaina) care pot ameliora senzatia de arsura, macarime sau furnicatura; medicatia orala sau intravenoasa (Aciclovir, Famciclovir si Valaciclovir) poate scurta un episod herpetic, dar si frecventa de aparitie sau severitatea. Aceste medicamente pot reduce sansele ca persoanele infectate sa raspandeasca virusul. Pentru ameliorarea durerii si a temperaturii crescute se recomanda analgezice cum sunt ibuprofen si paracetamol. In cazul prezentei unor leziuni bucale, poate fi utila aplicarea unor comprese reci/calde; in cazul celor genitale este indicata lenjeria de bumbac si evitarea hainelor stamte (restrictioneaza circulatia aerului, respectiv incetinesc vindecarea), dar si anuntarea partenerilor/persoanelor apropiate.

Primul episod este de obicei cel mai sever (insa nu e o regula); la unii apare o singura data in viata, in timp ce la altii de mai multe ori (recurenta) de obicei in primul an de infectie. Cu timpul, tind sa devina mai putin frecvente si mai usoare datorita anticorpilor; exista si situatii in care apare autoinocularea (virusul este transmis dintr-o zona in alta la aceeasi persoana), fiind vorba in special de momentul infectiei primare (incarcatura virala ridicata), de aceea se recomanda spalarea mainilor dupa atingerea ulceratiei si utilizarea unor betisoare de bumbac igienice pentru aplicarea medicatiei (si nu a degetelor). In cazuri rare (sistemul imunitar este grav comprmis) virusul poate determina encefalita (infectia creierului), necesitand terapie intravenoasa.

Doamna doctor Carmen Dorobat, medic primar boli infectioase si manager al Spitalului Clinic de Boli Infectioase "Sfanta Parascheva" Iasi:

"Putem spune ca virusurile apartinand acestei familii se caracterizeaza prin faptul ca pot ramane cantonate in organism si actioneaza in anumite conditii de scadere a capacitatii de aparare a organismului. Herpesul nu poate fi vindecat, de aceea obiectivul principal al tratamentului consta in diminuarea frecventei aparitiei simptomelor. Leziunile herpetice dispar de la sine dupa aproximativ 2 saptamani.

Utilizarea medicamentelor antivirale poate scurta perioada de manifestare a simptomelor si poate reduce disconfortul, in timp ce viteza de recuperare va fi mai mare. In plus, aceste medicamente pot diminua posibilitatile de raspandire ale virusului. Principalele medicamente antivirale utilizate pentru tratamentul herpesului simplex sunt acyclovir si ganciclovir, dar exista si medicamente topice pentru herpesul oral, care pot fi utilizate la recomandarea medicului."

La nou-nascuti si copii

Forma neonatala apare prin transmitere verticala de la mama la nou-nascut; in timpul imunodeficientei herpesul poate cauza leziuni neobisnuite pe piele, cele mai elocvente fiind aparitia unor eroziuni lineare curate in pliurile pielii, cu aspectul unei taieturi de cutit. Riscul de transmitere este cel mai ridicat daca mama se infecteaza in apropierea momentului nasterii (30-60%) deoarece nu exista timp suficient pentru a crea si transfera anticorpii materni catre copil. Riscul este de 3% daca este vorba de o recurenta si de 1-3% daca femeia este seropozitiva pentru ambele tipuri (se reduce la jumatate daca este doar la un tip) si mai putin de 1% daca este asimptomatica. Se recomanda ca mamele seronegative sa se protejeze in timpul sarcinii de contact cu un partener seropozitiv (mai ales in ultimul trimestru), iar celor seropozitive sa evite proceduri care pot traumatiza copilul in timpul nasterii (electrozi fetali, forceps, vacuum) iar daca sunt prezente leziuni sa opteze pentru nastere cezariana (pentru a reduce expunerea copilului la secretiile infectate din canalul vaginal). Utilizarea de tratament antiviral (din saptamana 36 gestationala) limiteaza recurenta si transmiterea in timpul nasterii, reducand necesitatea cezarienei; Aciclovir este luat in considerare cel mai adesea drept terapie supresoare herpetica in timpul ultimelor luni de sarcina (celelalte doua prezinta mai putina siguranta).

Doamna doctor Carmen Dorobat, medic primar boli infectioase si manager al Spitalului Clinic de Boli Infectioase "Sfanta Parascheva" Iasi:

"Femeile insarcinate infectate cu HSV-1 sau HSV-2 au un risc mai mare de avort spontan, nastere prematura, intarzierea cresterii fetale si pot transmite infectia cu herpes copilului, in timpul nasterii vaginale. Infectia cu herpes la nou-nascut poate pune in pericol viata acestuia sau poate cauza dizabilitati. Pentru a se evita infectarea copilului este recomandata nasterea prin cezariana. Nou nascutii care au contactat herpes in timpul nasterii vaginale de la mama pot dezvolta meningita, infectie a sangelui cu herpes, infectie cronica a pielii si chiar le poate fi pusa in pericol viata.

Potrivit pediatrilor, prima forma de herpes la copiii intre 6 luni si 5 ani este gingivostomatita herpetica acuta, in care veziculele isi fac aparitia pe mucoasa bucala.
Herpesul este un virus foarte contagios si se transmite cu usurinta de la un copil la altul prin intrarea in contact cu saliva sau sangele unei persoane infectate. De exemplu, daca cel mic foloseste vesela sau tacamurile la comun cu o persoana care are herpes, imparte acadeaua sau baga in gura o jucarie care a atins saliva unui copil infectat, virusul se transmite la copilul tau.
Odata virusul intrat in organism, el ramane in celule toata viata, in stare latenta, fara alte manifestari. El apare intr-un loc similar eruptiei precedente si se reactiveaza in anumite conditii:
- scade imunitatea organismului
- stari febrile
- stres"

Complicatii

Doamna doctor Carmen Dorobat, medic primar boli infectioase si manager al Spitalului Clinic de Boli Infectioase "Sfanta Parascheva" Iasi:

"Herpesul poate fi transmis dintr-o zona in alta in cazul aceleiasi persoane (autoinoculare). De exemplu, atingerea unui herpes de la nivelul gurii poate cauza aparitia de leziuni herpetice la nivelul degetului. Autoinocularea apare cel mai frecvent in momentul infectiei primare, atunci cand incarcatura virala este ridicata.

Anticorpii care se formeaza dupa infectia primara au rol in prevenirea autoinocularii in timpul recurentelor. O complicatie grava este herpesul ocular care se caracterizeaza prin leziuni si dureri severe care apar in zona ochiului. Herpesul ocular este cauzat mai ales de autoinoculare si daca nu este tratat, pot sa apara leziuni grave si chiar orbire.

Rareori, herpes simplex poate infecta chiar si creierul, cauzand encefalita. Aceasta infectie necesita spitalizare si tratament cu medicamente antivirale administrate pe cale intravenoasa.

La persoanele care au sistemul imunitar suprimat exista posibilitatea sa apara simptome severe ale infectiei cu herpes simplex, mai ales in cazul celor care urmeaza chimioterapie pentru tratarea cancerului, utilizeaza pe termen lung doze mari de corticosteroizi, sufera de HIV/SIDA sau folosesc medicamente care suprima sistemul imunitar in mod intentionat."

Multumim doamnei doctor Carmen Dorobat pentru ajutorul acordat in realizarea articolului.

Citeste si:

Herpesul in timpul sarcinii 

Infectii in timpul sarcinii care pot afecta bebelusul 

Analize in sarcina: rezultate care NU trebuie sa te ingrijoreze 

Bolile cu transmitere sexuala in timpul sarcinii 

Analize medicale in sarcina: calendarul complet 

Surse:

www.sfatulmedicului.ro; http://en.wikipedia.org; www.nlm.nih.gov; www.aad.org; www.medicinenet.com