"Aproape mi-am pierdut viața la naștere. De două ori. Uite ce aș fi vrut să știu atunci..."

Problemele care pot apărea în perioada postpartum imediat după naștere și care amenință viața mamei nu sunt atât de rar întâlnite precum am putea crede. Este și cazul unei mame pe nume Lisa McCarty care își povestește experiența traumatică după cele două nașteri în care a sângerat până la punctul de a fi la un pas să își piardă viața.

După ce a adus pe lume primul copilaș, mama a suferit de hemoragie postpartum și odată ce a rămas însărcinată cu cel de-al doilea bebeluș, a dezvoltat adevărate coșmaruri crezând că i se va întâmpla iar. La o săptămână după ce a născut a doua oară, temerile i s-au adeverit și în urma unui simptom care îi părea cunoscut, o durere ascuțită în abdomen, a fost diagnosticată cu placentă reținută, care, în 10% din cazuri este responsabilă pentru decesul mamei. Principala cauză pentru decesul mămicilor care aduc pe lume copii la nivel global, placenta reținută, ia peste 70. 000 de vieți anual.

Doctorul a eliminat placenta rămasă bucățică cu bucățică, întocmai ca piesele unui puzzle

„În timpul nașterii primului copil, medicul s-a chinuit mai bine de 45 de minute în încercarea de a elimina placenta lipită de peretele uterin. Pentru că totul dura foarte mult și eu pierdeam prea mult sânge, am fost chiuretată de urgență și m-am întors în camera de spital tremurând din cauza adrenalinei, a medicamentelor de durere și a șocului din cauza pierderii unui volum atât de mare de sânge, avându-l pe soțul meu și primul copil alături.

Atunci pot spune că abia dacă am supraviețuit. Când am rămas însărcinată cu cel de-al doilea copil, doctorii m-au asigurat că nu trebuie să îmi fie teamă că voi avea aceleași complicații ca la prima naștere. Deși aveam încredere în ceea ce îmi spuneau medicii, mi-am ascultat și intuiția care nu a dat greș. În plus, făcusem deja numeroase cercetări și știam că în cazul în care suferi la prima naștere de placentă reținută, șansele sunt incredibil de mari să te confrunți cu aceasta problemă și la a doua sarcină”, mărturisește mama.

Lisa povestește cum teama pe care o avea în suflet s-a manifestat prin atacuri de panică, prin coșmaruri în care își pierdea viața din cauza sângerării. Deși a făcut terapie pentru a scăpa de această frică, gândurile intruzive nu i-au dat pace.

Atunci când și-a adus pe lume cel de-al doilea copil, placenta a rămas din nou lipită de peretele uterin, iar doctorul a avut nevoie de și mai mult timp să elimine țesutul și părți din placentă, exact ca și cum ai scoate niște piese de puzzle, una câte una.

Placenta: un organ de importanță vitală

„Sunteți foarte norocoasă că încă sunteți în viață”

După ce medicul a considerat că a scos întreaga placentă, mama a cerut o ecografie pentru a-i confirma temerile că mai existau rămășițe în interiorul uterului. În urma ecografiei, medicul a confirmat că totul pare în regulă, dar Lisa nu se putea opri din tremurat și nu își putea stăpâni gândurile negative.

La o săptămână după naștere a avut din nou un coșmar legat de temerea ei cea mai mare, aceea de a sângera până la deces. După o durere abdominală acută, a sunat la cabinetul medicului unde i-a răspuns o asistentă și i-a spus că ar putea fi vorba de retenția vezicii, dar a insistat să facă din nou ecografie.

În urma ecografiei, specialistul i-a spus „Mai aveți țesut rămas din placentă în uter”. Abia atunci teroarea a început din noupentru mamă. Expertul i-a dat mai multe opțiuni din care trebuia să aleagă: fie ingera un medicament care ar fi determinat corpul să elimine singur placenta, fie ar fi trecut din nou prin operațiunea de dilatare și chiuretaj. Lisa a ales să fie din nou chiuretată și, deși era asigurată de către asistente că va fi o operație de rutină, mama nu era atât de convinsă de succesul intervenției.

Câteva ore după ce s-a trezit din operație și anestezia și-a pierdut efectul, Lisa a acuzat dureri groaznice. Ulterior i-au fost administrate medicamente calmante, a putut să adoarmă din nou și să se odihnească. Când s-a trezit a doua oară, medicul care a operat-o era prezent în salonul în care Lisa se recupera, spunându-i că a avut din nou hemoragie și a trebuit să insereze un balon în uter pentru a opri sângerarea. „Sunteți foarte norocoasă că încă sunteți în viață”, a afirmat medicul.

„Am început să plâng. Instinctul meu nu a dat greș nici de data aceasta. Indiferent cât de experimentat sau de documentat este un medic, nimeni nu îmi cunoaște propriul corp mai bine decât mine. Soțul meu mi-a spus că a fost cât pe ce să mă piardă din nou. 24 de ore mai târziu, medicul a eliminat dispozitivul pe care îl aveam în uter, abia după ce mi-am dat acordul și am semnat hârtiile pentru o operație de histerectomie totală care mi-ar fi salvat viața.

Ulterior, am mai stat în spital două zile și am putut merge din nou doar folosind un cadru. Când am ajuns în sfârșit la baie de una singură am plâns pe toaletă știind că am început să mă vindec. Dacă nu mi-aș fi ascultat instinctul și nu aș fi insistat să merg la o a doua ecografie, cu siguranță mi-aș fi pierdut viața. Acum spun cât mai multor oameni povestea mea de viață, astfel încât și alte mămici să știe la ce să te aștepte în cazul în care sunt puse în situația mea”, mărturisește mama.

Când se oprește sângerarea după naștere

Cele mai importante simptome și pericole de care viitoarele mamei trebuie să afle în legătură cu sângerarea postpartum sau placenta reținută

În cazul în care au anumite temeri sau dureri fizice în timpul sarcinii, este bine ca mamele să se adreseze medicului.
În cazul în care nu se simt bine, dar nici nu sângerează, trebuie să își înștiințeze medicul. Fiecare mamă își cunoaște cel mai bine trupul.

Dacă medicul specialist nu poate îndepărta singur placenta, cereți o ecografie sau chiar mai multe cu imagini de calitate, pentru a vedea dacă mai există rămășițe ale acesteia pe peretele uterin.
Dacă simțiți dureri imediat după naștere, adresați-vă medicului, iar același sfat este valabil și dacă aveți o temperatură corporală crescută.

Placenta reținută poate degenera într-o altă afecțiune numită sepsis, care este de cele mai multe ori fatală. Dacă vă simțiți amețită și ați avut hemoragie după naștere, acesta este primul semn al anemiei și trebuie să îi spuneți medicului.

Practic, povestea Lisei ne arată că cel mai bun medic în această viață este doar cel pus în situația de a depăși anumite obstacole. Fiecare persoană își cunoaște corpul și intuiția este de regulă primul și cel mai important semnal pe care corpul ni-l dă că ceva este în neregulă.

Pe premiza mai bine să prevenim decât să tratăm, în cazul în care nu se poate nu este posibilă prevenția, trebuie insistat asupra analizelor, rezultatelor imagistice și în general fiecare pacient trebuie să depună eforturi uriașe pentru a obține un diagnostic corect, un tratament corespunzător și pentru a evita situațiile care pun viața în pericol.