Am 37 de ani și tocmai am pierdut a doua sarcină. Nu știu ce sa fac cu toată durerea pe care o simt acum...

La vârsta de doar 37 de ani o femeie a trecut prin două experiențe traumatizante, două pierderi de sarcină, una mai dureroasă decât cealaltă. Din fericire, la vârsta de 34 de ani a reușit să țină o sarcină și să se bucure ulterior de băiețelul ei, dar mama cu greu poate face față întrebărilor cunoscuților, bucuriei celorlalte prietene ale ei însărcinate și cu siguranță nu poate uita clipele dureroase prin care a trecut.

„Prietena mea nu avea de unde să știe că am pierdut o sarcină cu un an înainte să-l nasc pe el și una chiar cu două luni înainte să merg la aniversarea ei…”

„Acum câteva săptămâni am fost invitați la o petrecere aniversară, unde eu și soțul meu am mers pentru a o celebra pe prietena noastră în vârstă de 28 de ani, tânără, frumoasă și… foarte însărcinată. Avea o strălucire specifică sarcinii impresionantă și am felicitat-o, doar că m-am blocat la întrebarea „cum a fost primul tău trimestru de sarcină, cum te-ai simțit?”

Bineînțeles că prietena mea mă întreba despre primul trimestru al sarcinii cu băiețelul meu, neștiind despre celelalte două pierderi pe care le-am suferit. „La care sarcină te referi?”, acesta a fost singurul lucru pe care l-am putut spune rememorând toate ecografiile temerile, durerea și suferința. În câteva secunde mi-am revenit și mi-am cerut scuze prefăcându-mă că am un telefon urgent de dat. Desigur că se referea la sarcina cu băiatul meu care acum are doi ani și jumătate.

Prietena mea nu avea de unde să știe că am pierdut o sarcină cu un an înainte să-l nasc pe el și una chiar cu două luni înainte să merg la aniversarea ei. Așa că răspunsul meu a fost simplu, am preferat să-i spun că m-am simțit îngrozitor în primul trimestru de sarcină”, povestește femeia.

Ce răspunzi când ești întrebată dacă vrei copii și tu deja ai pierdut o sarcină?

„Am născut băiețelul la vârsta de 34 de ani spre surprinderea tuturor, ce ușor e să judeci...”

Mama își amintește cum toți colegii ei de muncă au fost surprinși la aflarea veștii că este însărcinată, mai ales că avea vârsta de 34 de ani.

„Ce târziu faceți voi copii, cei din generația asta” a fost răspunsul unei colege de serviciu pe care și acum regretă că nu l-a contracarat într-un fel, că nu și-a apărat alegerile făcute.
„I-aș fi spus că am pierdut o sarcină cu mult timp înainte de a naște băiețelul și că nu are de unde să știe prin ce durere am trecut eu așa că să-și țină opiniile pentru ea, dar nu am putut…”, mărturisește mama.

Am mai pierdut două sarcini, dar nu se compară cu ce simt acum

„Prima mea sarcină a avut ca rezultat un avort la care nu mă așteptam”

„Atunci când am rămas însărcinată pentru prima oară, la ecografia de 12 săptămâni doctorul mi-a spus că inima bebelușului meu nu mai bătea. Un lucru surprinzător la care nu m-aș fi așteptat niciodată, o durere imensă pe care nici acum nu o pot exprima în cuvinte. Când am rămas însărcinată cu fiul meu, la un an după acest avort, am trăit mereu cu teama că voi pierde și acest copil. Așa că la fiecare programare la medic, la fiecare ecografie întrebam dorctorul dacă este totul în regulă și când l-am adus pe lume, am simțit cu adevărat cât de norocoasă sunt.

Problema este că la ultima sarcină, chiar acum câteva luni, m-a acaparat din nou teama că aș putea pierde copilul, dar am fost sigură că voi putea duce totul până la capăt cu brio, la fel cum s-a întâmplat la sarcina cu fiul meu. Fiindcă avem deja o vârstă înaintată pentru a deveni mamă, m-am temut că îmi voi pierde copilul, ceea ce s-a și întâmplat. La vârsta de doar opt săptămâni, atunci când am mers la ecografie, medicul mi-a spus că fătul este mult prea mic și inimioara lui mult prea slabă pentru a supraviețui, deci trebuia să fac față din nou inevitabilului.

Am mai făcut o ecografie de sarcină pentru a vedea dacă s-au îmbunătățit lucrurile, dar din păcate, nicio schimbare în bine. Șapte zile mai târziu, la următoarea ecografie am aflat că inimioara lui însetase să bată”, își amintește femeia îndurerată.

„Nu am fost pregătită pentru pierderea încă unei sarcini”

Din păcate, mama mărturisește că oricât de mult s-ar fi așteptat la acest rezultat, inevitabil durerea a fost și mai mare la cea de-a doua pierdere a copilașului ei. Analizând statisticile conform cărora femeile cu vârste cuprinse între 35 și 40 de ani au o șansă cu 20% mai mare de a pierde copilul, mama trebuia să fie pregătită pentru orice, dar din păcate nimic nu îi poate șterge din minte memoria ecografiei la care medicul nu i-a dat nici o șansă de supraviețuire fătului și nici pierderea planurilor pe care și le făcea pentru întregirea familiei.

„În ciuda faptului că știam care sunt statisticile pentru o sarcină la o vârstă așa înaintată și mă așteptam oarecum să pierd copilul, nu am încetat niciodată să îmi fac planuri de viitor. Din păcate, a trebuit să anulez renovarea casei pentru că plănuiam să modific o cameră pentru bebe, nu mai pot să mai mănânc sushi, iar expresia „vârstă maternă înaintată” îmi răsună și acum în minte ca un verdict ce mi-a fost pus pe baza siplului fapt că nu am rămas însărcinată la vârsta de 20 de ani.

Așa că acum simt o durere imensă pentru realitatea crudă a limitărilor pe care mi le impune vârsta. Îmi este teamă că voi fi nevoită să fac față unei alte pierderi de sarcină, deși nu m-am hotărât dacă voi mai încerca să mai am vreun copil, nu știu dacă voi încerca să mai rămân însărcinată. Sunt convinsă că băiețelul meu ar fi un frate mai mare minunat .doar că nu sunt pregătită să fac față unei alte pierderi”, mărturisește suspinând femeia.

Fără doar și poate, unele povești de viață sunt atât de traumatizante și dureroase, încât cu greu pot fi înțelese de cei din jur și vindecate vreodată, iar pierderea uneia sau mai multor sarcini reprezintă un subiect atât de delicat și de sensibil, încât mamei i-a trebuit mult curaj să își deschidă sufletul în fața noastră.