„Mă simt pierdută în propria viață și mă gândesc că aș fi fost mai fericită dacă nu aș fi avut copii”

În timp ce unii oameni nu se simt cu adevărat împliniți dacă nu aduc pe lume copii, alții regretă decizia de a deveni părinți. Puțini sunt cei care recunosc că nu sunt făcuți pentru a fi părinți public, dar sub anonimat o mamă a patru copii a mărturisit lumii întregi că nu puține au fost momentele în care s-a simțit pierdută în rolul de părinte cu atâtea responsabilități pe umeri…

Un sondaj de opinie făcut în luna noiembrie 1975 cu un an înainte ca protagonista poveștii noastre de viață să se nască a ajuns la concluzia șocantă că 70% dintre părinți susțin că nu se merită să faci copii și că și-ar fi dorit să nu-și fi adus niciodată pe lume pruncii. 23 de ani mai târziu, mama a găsit acest articol important dintr-un ziar vechi întâmplător, lucru care a revoltat-o, fiind mămică a doi copilași drăgălași și cu alți doi gemeni în burtică. Fiind crescută în religia mormonă, femeia considerat dintotdeauna că este menirea ei să aducă pe pământ copii, scopul ei devin pentru care a fost adusă pe această lume.

„Eram extrem de mândră de faptul că duceam mai departe cuvântul Domnului și mă bucuram de fiecare moment al creșterii copiilor. Atunci când am găsit acel articol din ziar scris cu un an înainte să mă nasc eu, am fost cuprinsă de un sentiment de revoltă. Am trimis și eu o scrisoare pe același subiect redactorei Anne Landers, adresându-i reproșuri atât ei, cât și cititorilor pentru egoismul de care au dat dovadă atunci când au declarat că își doresc să nu își fi adus niciodată pe lume copiii.

Îmi aminteam de momentele perfecte în care o mamă își ține bebelușul adormit în brațe, răsuflarea lui dulce cu miros de lapte, chipul lui inocent care îți întregea existența doar atunci când îi vedeai fericirea pe chip. Chiar am plâns atunci când am trimis acea scrisoare și m-am răsculat împotriva fiecărei mămici care a regretat că a născut. 12 ani mai târziu după foarte multe zile exasperante, extenuante, în calitate de mămică singură și unicul adult care aducea venituri în familie pentru patru adolescenți, m-am trezit scriind pe Google „îmi doresc să nu fi făcut niciodată copii”, mărturisește mama.

„Când ai copii nu ai pauze, nu ai cum să renunți, nu ai vacanțe, ai un sentiment de vină constantă și extenuare permanentă”

Mamă povestește cum, în pragul divorțului, exasperată de grija purtată copiilor și de responsabilitățile la locul de muncă, căutarea ei pe Google nu a fost altceva decât o metodă de a găsi alte mărturii ale unor mame care treceau prin aceleași greutăți ca și ea.

„Fără doar și poate Google, acest glob de cristal magic care are răspunsuri la toate întrebările m-a ajutat să găsesc mărturiile altor femei care îmi împărtășeu sentimentele. Așadar existau mii de mărturii ale femeilor din întreaga lume care aveau grijă de copii, munceau, erau mame singure sau nu, care trăiau cu un sentiment constant de vină pentru că regretau statutul de părinte. Am găsit mărturii ale unor femei care s-au măritat prea tinere, care au avut prea mulți copii, care s-au concentrat numai pe credințele religioase și acum trebuiau să facă față unui viitor incert cu o educație elementară.

Mi-am dat seama că după divorț fericirea îmi este afectată, sunt copleșită de toate rolurile pe care trebuie să le interpretez cu mult simț de răspundere. Am realizat, totodată, că sunt foarte norocoasă pentru că am o carieră de succes, lucrez de acasă, am un business care merge foarte bine și cu toate acestea nu sunt mama la care visam să fiu atunci când am născut copiii.

Credeam că voi fi mama care dă multe petreceri în pijamale, credeam că micuții mei mă vor împlini ca femeie și ca om, în schimb mă simt complet pierdută și simt pe umerii mei greutatea întregii lumi, mai ales a grijii constante pentru cei patru copii pe care îi am. Știu că sună egoist din partea mea, dar sunt convinsă că la fel ca mine, sunt cel puțin un milion de mame care mă înțeleg la acest moment. Mi-aș dori măcar câteva minute doar pentru mine în fiecare zi.

Mi-am petrecut 15 ani din viață trăind CU și doar PENTRU copiii mei și mi-am dat seama că a fi părinte înseamnă sacrificiu, și nu împlinire. Nu există pauze, nu ai cum să renunți la rolul de părinte, nu ai vacanțe și ai o vină constantă când te gândești la cum ar fi fost viața ta fără copii. Te simți adesea epuizată și este un lucru pe care vreau să îl împărtășesc cu foarte multe femei care încă nu au devenit părinți. Ele trebuie să se gândească foarte bine la rolul pe care îl vor avea după ce vor da naștere copiilor.

Sper să apar în căutările femeilor care caută pe Google „voi regreta dacă nu voi avea copii?” sau „voi regreta dacă voi face copii”? Nu știu dacă m-aș simți altfel cu un partener devotat lângă mine, cu sprijin în partea familiei, cu o persoană care să mă ajute cu toate cheltuielile, pentru că am citit și am auzit despre foarte multe cupluri care nu reușesc pe termen lung să rămână împreună după ce apar copiii”, destăinuie mama.

„Copiii mei mi-au distrus cariera”. Părinții spun de ce regretă că au făcut un copil

„Viața ta nu este lipsită de sens, ci doar te simți pierdută acum”

Femeia continuă în a sfătui celălalte reprezentante al sexului frumos care doresc să devină mame să ia foarte bine toate aspectele maternității. Pentru că în momentul în care devin mame, întregul statut feminin se schimbă. Copilul devine o prioritate, un job full time, iar grija constantă le consumă foarte mult timp și răbdare. Pe de altă parte, mama mărturisește că își iubește foarte mult copiii și nu are niciun fel de resentimente față de aceștia, ci este recunoscătoare că ii are în viața ei.

Din păcate, în ziua de astăzi femeile sunt responsabile pentru toate, pentru echilibrul dinntre carieră și viață de familie, sunt responsabile pentru rolul de femeie de carieră, soție, fiică, mamă, în care trebuie să aibă grijă atât de copii, cât și de ele însele. Nu de puține ori femeile simt nevoia să își verse nemulțumirile destăinuindu-se partenerului sau unei bune prietene.

Femeia care a avut curajul să recunoască faptul că se simte pierdută în rolul de mamă singură a patru adolescenți a mărturisit prietenului ei, care nu a avut niciodată copii, exasperarea pe care o simte în fiecare zi, adusă de responsabilitățile care îi cad pe umeri.

Iar răspunsului lui a fost cu adevărat surprinzător: „viața ta nu este lipsită de sens, ci doar te simți pierdută acum. Viața mea, în schimb, fără copii, deși am încercat să îi dau un sens planificând tot felul de excursii și activități cu prietenii, pare mult mai lipsită de sens decât a ta, pentru că tot ceea ce am făcut este deja dat uitării. Atunci când ai copii, ai cu cine să îți împărtășești bucuriile și necazurile, iar ei devin martorii amintirilor vieții pe care le duc mai departe, de aceea viața ta este mai plină de semnificații decât crezi”.

Am fost o mamă adolescentă și regret asta. Am trei copii acum, dar îmi doresc să nu fi avut niciunul

Într-un final, mama ajunge la concluzia că lipsa opțiunilor este cea pe care o regretă acum, și nu faptul că și-a adus pe lume copiii. Desigur că și-a pierdut libertatea în momentul în care a născut toți cei patru copii, dar aceștia au devenit cei mai buni prieteni ai ei, cele mai importante ființe cărora le-a acordat totul.

La un moment dat, chiar a primit o întrebare printr-un sondaj de opinie telefonic: „dacă ai putea să o iei de la capăt acum, ai mai face copii?” Dintre părinții aleși aleatoriu, printre care și protagonista poveștii noastre de viață, 90% au declarat că da ar lua-o de la capăt și copiii merită tot efortul, în timp ce mama are un răspuns foarte interesant la această întrebare: „doar gândul de a mă întoarce înapoi în timp îmi provoacă supărare și resentimente.

Așa că iau viața așa cum este, cu tot haosul ei și prefer să accept toate responsabilitățile, toate greutățile, dar și toate bucuriile pe care ți le aduc copiii. Oare ar fi fost mai distractiv să sau mai liniștitor să merg timp de nouă luni într-o mănăstire tibetană pentru a-mi regăsi pacea? Nu voi ști niciodată pentru că există în viața mea patru copii care chiar acum mă așteaptă să îi duc la cursurile de înot…”

Fără dar și poate viața, alături de copii și dedicată acestora poate avea suișuri și coborâșuri. Cu bune și cu rele, rolul de părinte trebuie îmbrățișată așa cum se cuvine, acceptat, eliminând așteptările mărețe ale unui viitor lipsit de griji sau regretele unui trecut în care deciziile ar fi fost luate cu maturitatea de acum.