NU, viața mea nu a început atunci când am devenit mamă. De fapt, atunci s-a cam sfârșit

Pentru unii oameni, viața începe la 20 de ani. Pentru alții, la 50 de ani. Unele femei susțin că renasc și își încep cu adevărat viața atunci când devin mame. În timp ce altele consideră că atunci li se sfârșește viața.

Știe cel mai bine acest lucru o mamă pentru care viața ei, așa cum o știa, s-a oprit în momentul în care a adus pe lume primul copil. Și nu îi este teamă să recunoască acest lucru „viața mea așa cum o știam a luat sfârșit atunci când am născut primul copil”.

Mama își începe mărturia menționând toate aspectele bune și mai puțin bune ale vieții ei de mamă. Practic, femeia nu s-a mai simțit liberă să facă ce dorea, când dorea, nu a putut ieși în oraș cu fetele, nu am mai putut lua cina cu prietenii, nu a mai putut nici măcar să stea liniștită fără ca gândurile intruzive să-și facă loc în mintea ei.

Nu putea decât să-și imagineze cum fiica ei se va răni sau va păți ceva rău, iar ea nu va fi acolo să o ajute.

„Depresia și anxietatea postnatală m-au paralizat de frică. Nu-mi puteam imagina nici măcar un drum simplu la magazinul din apropiere fără ca fiica mea să pățească ceva. Mă gândeam în permanență dacă mâncarea pe care i-o ofer, săăunul pe care îl folosesc, hainele cu care o îmbrac sunt sigure pentru fiica mea și nu îi provoacă rău.

Practic, viața mea așa cum o știam înainte s-a terminat, dar o nouă viață a început. Am renăscut sub o altă formă. Am învățat să mă bucur de fiecare lucru mărunt alături de fiica mea care privea uimită până și la camionul cu gunoi mirată cum golește tomberoanele din cartier”, mărturisește ea.

Când am am născut, nu m-am gândit că voi deveni și mamă de adult

„Viața pe care am început-o acum este mult mai importantă și mai prețioasă decât viața mea de dinainte”

Mama își amintește cum era viața înainte să vină pe lume fiica sa. Și realizează, pe măsură ce se destăinuie, că nu a avut doar o viață, ci mai multe. Își amintește de viața copilului precoce, adolescentului ciudat, studentului petrecăret.

Dar cu precădere își amintește de viața adultului fără griji care nu purta nobila titulatură de mamă și putea face ce vre,a când vrea, fără ca un ghemotoc să o oprească. Dar nici acea viață nu a fost lipsită de griji, pentru că femeia pierduse o sarcină cu gemeni și încă o sarcină după. Nedetectarea bătăilor inimii bebelușilor din pântec a fost cea mai cumplită vestă pe care a primit-o vreodată.

Aceasta a fost viața care a aparținut unei femei care nu și-a pierdut niciodată speranța, care a știut că la un moment dat va fi mamă, dar și care s-a cufundat de foarte multe ori în durere și suspin.

„Femeia de dinainte a pus o bază solidă în viața mamei în care m-am transformat și care a renăscut după ce a devenit mamă. Educația, cariera, provocările prin care am trecut totul m-au transformat în femeia care sunt astăzi, mama speriată că i s-ar putea întâmpla orice fiicei ei, dar cu speranța la un viitor mai bun.

Acum fetița mea, draga de ea, a împlinit doi ani. Este un îngeraș cu ochi albaștri și părul blond, tot ce mi-am putut dori vreodată. Îi place să se îmbrace în rochițe sofisticate, să se joace în parc, să găsească pietricele. Îi iubește pe mami, pe tati și cățelușul familiei. Eu sunt mândră pentru că îi voi fi alături prin toate viețile prin care va trece.

Voi vedea felul în care renaște după fiecare provocare. Poate că va fi tocilara clasei, poate că va fi clovnul clasei, poate va alege să fie o adolescentă rebelă sau o tânără liniștită. Este liberă să-și aleagă fiecare versiune pe care o va îmbrățișa vreodată”, concluzionează mama.

Într-adevăr, viața se termină atunci când ai un copil, viața așa cum o știai înainte, dar începe una nouă și mai frumoasă, plină de provocări, bucurii, tristețe, eșecuri care trebuie îmbrățișate așa cum vin…