Ce i-am răspuns unei rude atunci când a zis că fiica mea este supraponderală

„Ar trebui să alergi ca verii tăi!”, „Ai putea să mănânci mai puține prăjituri”, „Uau! Poate că ar trebui să o iei mai ușor cu dulciurile alea” sau, la polul opus: „Ce slab este (copilul)”, „Dă-i să mănânce ceva, că i se lipește stomacul de spate”.

Greutatea este un subiect care generează multă tensiune în societatea noastră și mi-aș dori să nu fie așa. Da, obezitatea infantilă este în creștere, iar Academia Americană de Pediatrie tocmai a stabilit noi linii directoare privind obezitatea, dorind ca pediatrii să înceapă să promoveze „un stil de viață sănătos” pentru a înăbuși obezitatea din fașă, înainte ca sănătatea celor mici să sufere consecințe pe termen lung din cauza greutății. Dar asta rămâne între părinte, copil și medic. Comentariile secundare din partea membrilor familiei îi fac pe copii să se închidă în ei, să fie mai puțin dispuși să își miște corpul și mai predispuși să mănânce ca și cum consumul de alimente ar fi rușinos. Iar tachinarea copiilor în legătură cu greutatea lor îi determină să se îngrașe și mai mult.

Un lucru este cert. Indiferent de greutatea copilului, cei din jur tot vor avea ceva de spus!

Primul meu născut a fost un bebeluș plinuț. La fel și al doilea. Amândoi sunt bine acum, perfect sănătoși, au o greutate normală din punct de vedere medical. Și totuși a fost un moment dificil când o prietenă a cărei fiică se lupta cu o tulburare de alimentație i-a cerut copilului meu să-și spună greutatea cu voce tare, apoi i-a spus copilului ei, din nou în fața amândurora: „Vezi, ai putea să te îngrași și tu 20 de kilograme și tot arăți bine”. A vrut să fie amabilă, dar a reușit să facă de rușine doi adolescenți deodată. (Regula de aur: Nu compara niciodată copiii între ei).

Dar prietenii mei care au copii supraponderali o duc mai rău. Nu se termină comentariile celor din jur despre cum ar trebui să facă mai multă mișcare și să mănânce mai puțin. Să vă spun ceva: Copiii sunt deja foarte conștienți dacă sunt mai plinuți decât colegii și verii lor! Ei au ochi și sunt suficient de isteți pentru a surprinde adulții care se uită la ei cu orice urmă de dezaprobare.

Cum ar trebui să răspundeți unei rude care face comentarii despre greutatea copiilor voștri?

Ce poți să-i spui unei rude când îi iese ceva stupid din gură despre felul în care arată copilul tău? Să fie ceva atât de simplu precum: „Te rog să nu faci remarci despre corpul copilului meu?”.

„O frază ca aceasta este un început, dar dacă copilul tău te aude spunând asta, ar putea lăsa impresia că nu se poate vorbi despre felul în care arată sau că este o rușine să arate așa cum arată”, spune Virginia Sole-Smith, autoarea cărții „Fat Talk: Parenting in the Age of Diet Culture”.

Nu îți face griji cu privire la faptul că trebuie să îi spuni ceva „corect” rudei insensibile. Singura persoană de care trebuie să îți pese în această situație este copilul tău, așa că asigură-te că ceea ce te aude spunând ca răspuns este la obiect. Vrei ca al tău copil să te audă că pledezi pentru el. Eu aș merge cu ceva de genul: „Noi suntem mulțumiți de felul în care arată și nu avem niciun motiv să ne facem griji cu privire la alimentația lor”. Acest lucru îi demonstrează copilului tău că nu ai o problemă cu felul în care arată. Problema este bunica sau oricine altcineva face un comentariu.

Ce poți să-i spui copilului tău care tocmai a fost făcut de rușine pentru faptul că este supraponderal? Nu, nu poți șterge totul cu buretele. Dar mai târziu, în particular, îți poți ajuta copilul să proceseze ceea ce i s-a spus.

Recunoaște ce s-a întâmplat. Spune ceva de genul: „Îmi pare rău că ai auzit-o pe bunica făcând acele comentarii. Ea a crescut crezând că trupurile subțiri sunt mai sănătoase, deoarece cultura noastră promovează atât de tare acest mesaj”. Nu o demoniza pe bunica, dar ajută-ți copilul să înțeleagă imaginea de ansamblu și contextul mai amplu.