Sharenting: noua tendință în parenting prin care Social Media devine o unealtă psihologică

Sharenting -o tendință controversată

Să distribui câteva poze cu momente fericite din viața familiei tale pe rețelele de socializare este un trend actual, care nu pare dăunător în nici un fel. Dar să dai informații zi de zi, moment de moment, despre tot ce se întâmplă în casa ta poate avea consecințe nebănuite, pe lângă faptul că devine plictisitor pentru persoanele care te urmăresc. Tot ceea ce distribui poate fi preluat și utilizat împotriva ta, întocmai cum avertizează justiția. Iar când sunt implicați copiii, părinții trebuie să se gândească de două ori înainte de a face orice postare.

Imaginați-vă numai cum poate fi folosită fotografia fetiței voastre de 10 ani de către unul dintre "vânătorii" de copii. Cercetările au demonstrat că milioane de poze inocente ale copiilor sfârșesc pe site-uri destinate pedofiliei și hebefiliei. Traficul de copii, pornografia infantilă și abuzul asupra copilului prin mijloace electronice s-au înmulțit vertiginos în ultimul timp, în corelație cu accesul liber la poze și date ale copiilor, încurajat chiar de practicile multor părinți. Autoritățile avertizează că cele mai multe materiale care duc la proliferarea pornografiei infantile provin de pe rețelele obișnuite, precum Facebook, Instagram, Twitter și Flickr. Un sondaj realizat de McAfee a demonstrat că peste două treimi dintre părinți conștientizează faptul că pozele copiilor lor ar putea ajunge pe mâini nepotrivite, dar mai mult de 40% se consideră îndreptățiți să posteze imagini fără consimțământul copiilor.

Pe termen lung, sharenting-ul poate afecta reputația copilului

Un alt pericol este dat de reputația online pe care părinții o creează copiilor, fără ca măcar să-i întrebe dacă sunt de acord. Chiar dacă sunt prea mici pentru a-și da seama ce se întâmplă, părinții le iau dreptul la o viață privată încă din cei mai fragezi ani. Poți posta o poză a copilului care ți se pare haioasă, iar aceasta să ajungă mai târziu sursă de jenă și supărare, când copilul devine adolescent, sau chiar de bullying din partea altor copii. Dacă lansezi critici asupra copilului în mediul online, îi creezi o imagine negativă la care au acces nu numai persoanele fizice, ci și orice instituție care se interesează de evoluția lui educațională.
Pericolele cresc, atunci când adaugi date despre școala în care învață copilul, ziua lui de naștere, prietenii și preferințele lui. Deși nu ai împărtăși niciodată aceste informații cu un străin de pe stradă, le faci accesibile online către oricine îți poate vedea postările.

Psihologia din spatele sharenting-ului

Un element este demn de remarcat: adesea, părinții nu își analizează în nici un fel intențiile din spatele postărilor cu propriii copii. Care este sensul pentru care o persoană dorește ca familia sa să pară mai fericită decât este în realitate? Sau copilul să pară mai competent ori mai arătos? Sunt mame-chiar și printre vedete- care modifică pozele celor mici pentru a-i face să fie mai frumoși, mai admirați, ba chiar sexualizează pozele propriilor fiice. Deși psihologii avertizează că sharenting-ul are efecte nocive asupra copiilor, părinții continuă să distribuie masiv informații pe internet, să transforme experiența de părinte într-o adevărată competiție pentru atenție. Sharenting-ul a fost criticat ca o formă de narcisism digital, dar implicațiile sale sunt mult mai numeroase. Folosind Social Media ca o adevărată unealtă psihologică, o mamă își poate impune un anumit statut, își poate atrage susținători sau poate obține satisfacție din aprecierile pe care le primește.

Părinții își creează prin sharenting o rețea de suport digitală

Poate că înainte funcționa proverbul „Este nevoie de un sat, ca să crească un copil.", pentru că oamenii aveau mai mult timp pentru interacțiuni directe și întâlniri față în față. O mamă putea beneficia de mai mult suport și de mai multe sfaturi spuse în timpul acestor întâlniri. Astăzi, locul satului a fost luat de comunitatea on-line pe care o mamă reușește s-o atragă în sprijinul ei. Așa se explică succesul pe care îl au grupurile parentale, în care fiecare mamă participantă are un loc al ei. Nu-i de mirare deci că multe mămici încearcă să-și facă loc în cadrul comunității online folosind sharenting-ul ca o poartă de intrare. Atunci când o mamă află că și alți părinți trec prin aceleași dificultăți ca și ea, se poate simți mai puțin izolată, chiar reconfortată. În felul acesta, sharenting-ul răspunde unor nevoi bazale, ca cea de afiliere sau cea de apreciere și recunoaștere din partea grupului. Totodată, rețelele sociale pot fi o sursă de informații utile pentru mame, în special pentru cele care au copii preșcolari.

Sharenting-ul este o sursă de satisfacție

Pentru că postările cu copii atrag în general atenția și sunt apreciate, părinții, în special mamele, au găsit în ele o sursă de satisfacție. După ce distribuie o poză, o postare sau conținut în propria poveste, fiecare părinte așteaptă-uneori de-a dreptul febril - să vadă câte aprecieri sau like-uri adună. Neuroștiințele au demonstrat că orice formă de apreciere activează regiuni ale recompensei din creier, pe aceeași cale pe care acționează, de exemplu drogurile, fumatul sau sexul. Chiar dacă intensitatea este mai mică decât în cazul unei aprecieri non-virtuale, numărul de like-uri pentru o postare funcționează ca un stimul suficient ca să motiveze sharenting-ul intens în cazul a numeroase mame. Interesant este faptul că atitudinea părinților poate fi modificată substanțial de aprecierile și comentariile pe care le primesc. Cercetătorii au arătat că proaspeții părinți care pun o poză cu copilul nou-născut și primesc atenție și apreciere au raportat un nivel mai crescut de satisfacție cu noul rol de părinte.

Sharenting ca modalitate de a dobândi un statut

Rolul virtual pe care și-l însușește o persoană a devenit aproape la fel de important ca cel din viața reală. Unele mămici devin adevărați lideri de grup și folosesc postările cu copiii și viața de familie ca instrumente de împărtășire a informațiilor, dar și de creștere a propriei influențe. Ca și în viața de zi cu zi, persoanele din grupuri postează ceea ce doresc să se știe despre ele, ceea ce vor ca ceilalți să creadă; nu este vorba de o falsificare, dar nici de o realitate 100%. Accentul pe care mamele îl pun pe competența lor parentală, pe calitatea pe care o imprimă în actul creșterii copilului, pe realizările de care sunt mândre creează o oarecare presiune de grup, care obligă orice părinte să se alinieze la standarde prestabilite. De multe ori informația distribuită este destul de săracă valoric, dar statutul pe care unele mame îl au în comunitățile de sharenting face ca ea să fie luată în serios. Din păcate, acest lucru generează o stare de confuzie, în care părinții, în loc să-și asculte intuiția sau să se documenteze mai bine, urmează anumite direcții subtil impuse, care nu sunt totdeauna cele mai bune sau cele mai folositoare.

Încă si mai periculos este faptul că multe mame se simt obligate să arate cât de buni părinți sunt și cum reușesc să facă față tuturor rolurilor care le sunt impuse. În noul „sat" digital, cine nu demonstrează că are calitățile potrivite, poate fi blamat sau exclus, ca și în viața reală. În această adevărată luptă de putere, copilul este cel care pierde; adesea, străduindu-se să se arate perfecte, mamele uită să mai fie autentice în legătura cu copiii lor. Ceea ce este sursă de mândrie pentru părinți, poate reprezenta o sursă de nemulțumire și conflict cu propriii copii. Poate fi citat cazul unei adolescente al cărui tată „mândru" a postat o poză de-a copilului pe Facebook, care a pus-o pe fată într-o situație stânjenitoare. Îngrijorată de comentariile pe care le-ar fi putut primi, aceasta s-a adresat administrației Facebook, atunci când tatăl nu a vrut să elimine poza. Dar nu a primit răspuns pozitiv, dimpotrivă, tatălui i s-a confirmat dreptul de a menține poza în circulație.

Sharenting-ul afectează comunicarea reală

Unul dintre efectele subtile ale sharenting-ului este că suprimă adesea comunicarea adevărată, înlocuind-o cu un flux de informații și de jumătăți de emoții. Mamele distribuie frecvent poze ca o modalitate de a ține rudele, apropiații și cunoscuții la curent cu evoluția familială, de a păstra conexiunea și relațiile. Chiar dacă poate fi văzut ca o modalitate de a ține legătura, similară scrisorilor sau vorbitului la telefon, în realitate șharenting-ul tinde să elimine anumite aspecte relaționale. Este adesea o formă de comunicare ca de la un rol la un rol, în loc să fie o împărtășire de nevoi și sentimente. Tocmai pentru că imaginea prezentată pe rețelele de socializare este incompletă și tributară necesităților noastre de apreciere și statut, comunicarea pe care o impune este și ia trunchiată și nu totalmente sinceră.

Psihologia pozitivă a sharenting-ului

Dincolo de aspectele sale mai puțin dezirabile, sharenting-ul poate fi un instrument util, într-o societate fragmentată, în care totul pare accelerat și inconsistent. Poate orienta social media către aspecte de valoare și competență, de solidaritate umană și transfer de informație. O comunitate solidă de parenting poate fi de un real folos pentru mulți părinți care se confruntă cu dificultăți în procesul de creștere a copilului. Pentru mamele care se simt izolate și singure, posibilitatea de a împărtăși gânduri, opinii, temeri și satisfacții este binevenită. Deși promovează frecvent imaginea unei familii perfecte și fericite, sharenting-ul poate fi la fel de bine folosit și pentru a difuza informații legate de provocările și insatisfacțiile cu care se confruntă o familie reală. În felul acesta, Social Media poate funcționa ca o unealtă împotriva clișeelor și stereotipurilor. Aprecierea pe care o obținem de la ceilalți, chiar dacă cu un anumit grad de iluzoriu, are și o valență terapeutică, permițându-ne să ne reconstruim imaginea și să vindecăm răni ale stimei de sine. De multe ori, conținutul distribuit în rețelele de sharenting este folositor sau, cel puțin, deconectant.

Oamenii au nevoie de umor, iar experiențele familiilor, prezentate cu șarm, pot fi un adevărat balsam pentru alți părinți care se confruntă cu aceleași probleme. Îi învață să relativizeze unele lucruri, le dau o viziune mai largă asupra vieții casnice. Este însă necesar să se promoveze un tip responsabil de sharenting, care să țină cont de toate elementele prezentate mai sus și să încerce să le elimine pe cele profund dăunătoare. Protecția copilului este cea care primează, iar principalii responsabili de acest aspect sunt părinții. Numai ei sunt în măsură să înțeleagă că orice instrument de acest gen are două tăișuri și, folosit fără atenție și conștientizare, poate ajunge să rănească cele mai prețioase ființe din viața noastră.

Surse: https://scroll.in; https://www.theguardian.com; https://www.telegraph.co.uk; https://en.wikipedia.org https://www.cbc.ca; https://www.huffingtonpost.ca; https://theconversation.com