„Nu e ușor să fiu părintele nepoatei mele adolescente. Toleranța mea nu mai e ca pe vremuri și am descoperit că îmi sare țandăra destul de des, nemulțumită fiind de al său comportament. Sau cel puțin, asta se întâmpla înainte”, spune bunica fetei.
Femeia dezvăluie că depune mult efort ca să-și crească nepoata și să o ajute să devină un adult responsabil și echilibrat. Cam tot ce-și dorește orice părinte, până la urmă.
Din acest motiv a început să o critice foarte aspru, iar relația celor două a început să fie din ce în ce mai tensionată.
„O criticam tocmai pentru că o iubesc atât de mult și îmi doresc să aibă o viață frumoasă. Îmi doresc să fiu un părinte cât mai bun pentru ea.
Însă nu am procedat bine. Cu cât îi atrăgeam atenția mai des, cu atât mă asculta mai puțin. Nu ajungeam nicăieri. În plus, ratam lucrurile importante, care chiar contează, cele pe care le făcea așa cum trebuie”, mai povestește bunica fetei.
Când ne uităm doar la lucrurile care nu funcționează, pierdem din vedere orice aspect pozitiv, sau avem impresia că acestea nu există. Dar nu este deloc așa. Asta și-a dat seama și bunica.
„Mi-am dat seama că nu e bine să acționez impulsiv atunci când nu îmi convine ceva. Prefer să-mi iau un moment de respiro înainte să spun anumite cuvinte pe care le-aș regreta mai târziu. Apoi m-am gândit cu ce aș putea să le înlocuiesc și am găsit un răspuns: cu întrebări.
De pildă, în loc să îi reproșez că nu își face niciodată curat în cameră, aleg să o întreb „Cum pot să te ajut?” și am observat că face o mare diferență în atitudinea sa. Dintr-o dată, nu mai este tensionată sau în defensivă.
Ca părinți, avem datoria de a ne ghida copiii, dar o putem face cu mai multă blândețe. Eu aleg să mă concentrez pe victoriile mici de fiecare zi”, a mai spus autoarea, la final.
Tu ce părere ai, ești de acord cu ea?
Surse foto: Pexels
Surse articol: insider.com
Urmareste-ne pe Google News
