Cum vorbești cu copilul tău despre Dumnezeu dacă nu ești un părinte religios

„Cine este Dumnezeu ?”

Este una dintre cele mai frecvente întrebări pe care le poți primi din partea copilului tău. Poți începe discuția prin a-i spune doar atât: „Dumnezeu este peste tot. Dumnezeu este dragoste.” Continuă, de exemplu, prin a-i arăta diferite lucruri frumoase din natură (precum cerul senin, o floare frumos colorată, stelele de pe cer etc.) și întreabă-l: „Ce crezi despre stelele minunate/despre floarea aceasta frumoasă? Dumnezeu le-a făcut pe acestea.”

Odată ce l-ai familiarizat pe copil cu ideea că ființele, că fenomenele naturii sau plantele din jurul său sunt create de o forță divină, este momentul adecvat pentru a-i transmite următorul mesaj: „Despre Dumnezeu oamenii cred că reprezintă multe lucruri. Unii spun că este invizibil și că a făcut pământul și toate ființele. Alții cred că Dumnezeu se află într-o floare, într-o stea, în orice altceva pe care îl vedem. Se spune și că Dumnezeu stă în ceruri și de acolo se uită spre noi și ne veghează. Pentru alte persoane, Dumnezeu este precum un vis și își imaginează că arată în diverse feluri.”

Pentru copiii mai mari, poate fi adresată și următoarea întrebare: „Tu ce crezi că este Dumnezeu?” Odată ce a fost lansată, copilul va fi provocat să găsească răspunsuri variate, iar de la acestea se poate porni o nouă discuție menită să te ajute să-i dai răspunsuri care îi vor clarifica anumite aspecte ce țin de Dumnezeu.

„De unde venim, cine ne-a făcut?”

În cazul în care nu ești un părinte religios, răspunsuri pe care le-ai putea da copilului în legătură cu această întrebare ar putea fi:

• „Am fost făcuți de Natură. Aceasta este tot ceea ce vedem. Natura a făcut totul pe lume, inclusiv pe noi, oamenii. Dacă vrem să fim isteți vom învăța tot ce putem despre natură, iar odată ce învățăm despre aceasta putem spune că deținem informații, că am pătruns în lumea științei.”
• „Suntem copiii Universului. Universul ne-a făcut”- Această afirmație ar putea fi făcută, de exemplu, când îi arăți copilului cerul înstelat noaptea, arătându-i o anumită stea
• „Tot Universul- tot ceea ce vedem și ceea ce nu vedem- a apărut acum milioane de ani. Universul a fost mic la început, apoi a început să se extindă și continuă să facă la fel. Și azi oamenii de știință se întreabă cine ne-a făcut, de unde venim. O parte dintre ei cred că am fost făcuți de o forță care se numește Dumnezeu, alții cred că Natura este cea care a făcut lumea.”

„Ce este credința? Dar religia?”

Referitor la o definire a credinței, răspunsul nu este foarte complicat și ar putea consta în: „Credința înseamnă să ai încredere în ceva pe care nu îl poți vedea, care poate fi Dumnezeu sau orice altceva vrei tu să crezi.”

Ca să nu îi dai copilului o replică prea complicată în cazul în care te va întreba ce reprezintă religia, nu vei greși dacă, de pildă, i-ai da această explicație: „Religia înseamnă ce cred oamenii în legătură cu o forță mai mare decât ei. Religia este formată din mai multe opinii, din puncte de vedere care îi îndeamnă pe oameni să se comporte într-un anumit fel. Dacă anumite religii cred doar în Dumnezeu, altele se bazează pe credința în alte forțe, cum ar fi zeii de exemplu. Religia există demult de tot, unele religii au dispărut, iar altele nu au apărut de foarte mult timp.”

„Există religii bune și rele?”

În situația în care copilul îți adresează această întrebare în timp ce îi vorbești despre Dumnezeu, fie că ești un părinte religios, fie că nu, scopul tău trebuie să fie să îi cultivi toleranța, respectul față de celelalte religii. De exemplu, insistă asupra ideii că, dacă aude despre un copil cunoscut că acesta are o altă religie, nu înseamnă că va trebui să rupă legătura cu acesta sau să-l necăjească. Fiecare are dreptul să aibă religia pe care o dorește, iar noi trebuie să acceptăm acest fapt.

Ceea ce trebuie să înțeleagă este că fiecare dintre religii are particularitățile sale și că nu se poate afirma că o religie este mai bună sau mai puțin bună decât sunt altele: „Religia nu este bună sau rea, așa cum poate părea la un moment dat, când oamenii fac fapte bune sau rele în numele religiei lor. Dacă nu te porți frumos cu ceilalți doar pentru că au o altă religie decât tine sau din orice alt motiv, așa ceva nu este bine. Să le faci rău celorlalți este rău, indiferent dacă ești o persoană ce are o religie sau nu.”

Totodată, îl poți învăța pe copil despre diferite religii arătându-i cărți în care sunt prezentate acestea. Atrage-i atenția asupra tradițiilor, asupra obiceiurilor, insistând asupra ideii de respect pentru diversitatea opiniilor ce țin de religie.

Nu în ultimul rând, dacă ai un copil mai măricel, încheie discuția prin a motiva de ce veți mai sta pe vorbă pe acest subiect: „Vorbesc cu tine despre toate acestea pentru ca și tu să îți formezi o părere despre religie și pentru că aș vrea să-i apreciezi și să-i înțelegi pe oamenii diferiți  pe care îi vei întâlni în viață.”

„Pot vorbi despre religie la școală?”

Când primești o întrebare de acest tip, rezumă-te să vii cu o explicație precum: „Poți vorbi despre religie oriunde vrei. Dar ar trebui să știi că sunt oameni care cred atât de mult în religia lor încât spun despre celelalte că nu sunt bune- de aceea nu ai auzit vorbindu-se despre religie în locuri precum la școală sau în parc, întrucât oamenii își încurajează copiii să nu vorbească mult despre asta ca nu cumva să-i deranjeze pe ceilalți.”

„Ce este biserica?”

Nu este exclus să primești din partea copilului tău și o asemenea întrebare, mai ales dacă a auzit în jurul său vorbindu-se pe acest subiect. În cazul în care nu ești o persoană religioasă, răspunde-i în acest mod: „Biserica este locul în care oamenii se pot duce pentru a se gândi la cum se poartă sau cum s-au purtat față de ceilalți. Se gândesc dacă au fost buni sau răi cu ei și își amintesc cât de important este să fie mai buni. De asemenea, merg la biserică pentru a se gândi la lucrurile bune și frumoase pe care le au și să mulțumească pentru că le au.”

„Trebuie să cred în Dumnezeu ca să pot să fiu bun/ă?”

Nu este la îndemână să găsești un răspuns care să te ajute să te faci înțeleasă de către copil. Cu toate acestea, ai putea porni de la un răspuns precum: „Nu. Nu este neapărat nevoie să crezi în Dumnezeu ca să fii bun/ă. Să fii o pesoană bună înseamnă să fii blând/ă și să te porți cu cei din jur așa cum ți-ar plăcea să te trateze și ei pe tine.”

Pentru a dezvolta mai mult această idee, atrage-i atenția asupra a ceea ce înseamnă bunătatea, dându-i exemple din viața de zi cu zi. Mai mult decât atât, familiarizează-ți copilul cu ideea de empatie, care este de fapt indisolubil legată de ideea de bunătate.

Purtând cu copilul o discuție pornind de la asemenea întrebări, îl vei stimula să reflecteze, treptat, la următoarea idee: dacă ar vrea să se îndrepte spre o anumită religie, formându-și propriul său sistem de credințe. Poate va deveni o persoană mai religioasă decât ești tu sau nu. Indiferent de alegerea pe care o va face, vei fi împăcată cu gândul că i-ai oferit informații de bază de la care să pornească pentru a se informa mai mult, că i-ai dat libertatea de a-și croi singur drumul din acest punct de vedere.

Citește și: Copilul și religia: Dumnezeul meu s-ar putea să nu fie și al lui

Surse: berkeleysparentnetwork.com, focusonthefamily.com, medium.com, pbs.org, the-brights.net., scarymommy.com

Sursă poză principală: istockphoto.com