Informații despre empatie
Empatia reprezintă o abilitate complexă, aceea de a fi capabil să îți imaginezi cum se simte o altă persoană într-o anumită situație și să răspunzi corespunzător. Nu este ușor de format și presupune următoarele aspecte:
- Să ai un simț al conștiinței de sine și o abilitate de a distinge propriile sentimente de cele ale altora; să înțelegi că ești un individ distinct
- Să înțelegi că cei din jurul tău pot avea gânduri și sentimente diferite de ale tale
- Să fii capabil să recunoști sentimentele experimentate de majoritatea persoanelor, precum bucurie, surpriză, furie, dezamăgire, tristețe etc.
- Să fii capabil să privești o anumită situație și să îți imaginezi cum se simte persoana respectivă în acel moment (să privești dintr-o altă perspectivă)
- Să îți imaginezi ce răspuns ar putea fi potrivit sau ar putea consola într-o anumită situație de viață și să-ți poți regla propriile răspunsuri emoționale
Ce poți face ca părinte pentru a cultiva empatia la copilul tău
1. Să practici empatia cu copilul tău. Îți este teamă de acel câine? Chiar dacă pare un câine cuminte, adevărul este că latră destul de tare. Acest lucru te poate speria. Te voi ține de mână până când se va îndepărta.
2. Să discuți despre sentimentele celorlalți. Maria este tristă pentru că i-ai luat jucăria. Te rog să i-o dai înapoi și să alegi altă jucărie cu care să te joci.
3. Ajută-ți copilul să descopere ce anume are în comun cu celelalte persoane. Experimentele sugerează că cei mici au șanse mai mari să resimtă empatia pentru persoane care sunt familiare sau au lucruri în comun cu ele, chiar dacă este vorba despre experiențe neplăcute.
4. Sugerează modalități prin care demonstrezi empatie. Hai să îi cumpărăm lui Tudor o prăjitură. Sigur se va simți mai bine. Folosește-te de situațiile de zi cu zi pentru a modela sentimente empatice
5. Citește povești despre sentimente. Există o mulțime de cărți disponibile care îi ajută pe copii să înțeleagă lumea din jur. În urma unui studiu experimental mai mulți școlari au discutat despre conținutul emoțional al poveștilor citite și au demonstrat în timp o înțelegere emoțională crescută, precum și empatie.
6. Învață-ți copilul să se strâmbe. Arată-i cum să reproducă o expresie facială care să imite anumite trăiri. Experimentele au demonstrat că în acest mod sunt experimentate emoțiile concrete (apar chiar modificări la nivel cerebral, dar și în ritmul cardiac sau în temperatura corpului caracteristice acestora).
7. Fii un exemplu de urmat. Când tu ca părinte ai relații puternice, respectuoase și interacționezi cu ceilalți într-un mod binevoitor și plin de compasiune, copilul tău îți va prelua exemplul.
8. Folosește-te de mesaje care se referă la propria persoană. Acest tip de comunicare contribuie la modelarea conștiinței de sine. Nu îmi place când mă lovești. Mă doare. De altfel, studiile observaționale au evidențiat o legătură între stilul de parenting și metoda de auto-conștientizare.
9. Validează emoțiile dificile ale copilului. Uneori când cel mic/cea mică este supărat, nervos sau dezamăgit, încerci ca părinte să repari imediat situația. Îți dorești ca sentimentele negative să dispară deoarece vrei să îl protejezi de orice durere. Însă, aceste sentimente fac parte din viață și copilul trebuie să învețe să le facă față corespunzător. De fapt, dacă etichetezi și validezi sentimentele negative vei ajuta copilul să le gestioneze: Știu că ești foarte supărat că am închis televizorul. Te înțeleg. Îți place acea emisiune. Este în regulă să fii supărat. Când îți trece supărarea poți veni să te joci în bucătărie în timp ce îți pregătesc un sandviș. Acest tip de abordare ajută de asemenea copilul să empatizeze cu cei din jur care experimentează emoții dificile. Chiar studiile sugerează faptul că cei mici au șanse mai mari să manifeste empatie când propriile lor nevoi emoționale sunt întrunite acasă (Barnett 1987).
10. Apelează la jocul de rol. Discută cu copilul tău (dacă vârsta îi permite) despre sentimentele sale și despre empatie. De exemplu, câinele său din pluș susține că nu vrea să stea la rând alături de ponei. Îți poți întreba copilul: Cum crezi că se simte poneiul? Ce ar trebuie să îi spună câinelui?
11. Explică semnficația expresiei îmi pare rău. Insistăm adesea ca cei mici să spună că le pare rău ca o formă de a-și asuma responsabilitatea acțiunilor. Dar mulți copii nu înțeleg pe deplin semnificația acestor cuvinte. Chiar dacă acțiunea este una corectă în sine, nu ajută la învățarea empatiei. O abordare mai utilă este să îți ajuți copilul să se concentreze asupra sentimentelor celuilalt. Maria, privește-o pe Cristina! Este foarte tristă. Plânge. Își freacă mâna acolo unde ai împins-o. Hai să vedem dacă se simte bine. În acest mod ajuți copilul să creeze o coneziune între acțiune (împins) și răspuns (un prieten care este trist și plânge).
12. Fii răbdător. Dezvoltarea empatiei durează. Copilul tău cu siguranță nu va fi empatic la vârsta de 3 ani (există o mulțime de adolescenți și chiar adulți care nu au deprins această abilitate). De fapt, o parte importantă și de altfel normală a copilăriei constă în concentrarea asupra lucrurilor care le aparțin. Nu uita, tocmai pentru că este o abilitate complexă, va continua să se dezvolte pe durata întregii vieți a copilului.
12. Inspiră sentimente pozitive prin interacțiuni sociale plăcute și afecțiune fizică (cresc și nivelurile de oxitocină). Un nivel crescut de oxitocină ajută oamenii să decodeze mai bine semnificațiile expresiilor faciale. Oxitocina este eliberată de organism atunci când are loc o atingere fizică plăcută (precum îmbrățișări și masaj), dar și în cadrul unor interacțiuni sociale plăcute.
Citește și: 5 Activitati care sa iti invete copilul empatia
Surse:
www.zerotothree.org; www.parentingscience.com; www.positiveparentingsolutions.com
Urmareste-ne pe Google News
