Studiu: Obezitatea face victime în rândul copiilor!

Mai mult decât atât, 40% dintre copiii cu vârste cuprinse între 0-6 ani sunt obezi, ceea ce ridică un semnal de alarmă în rândul părinţilor. Medicii susţin că principalele cauze ale obezităţii infantile provin din modificările care au avut loc de-a lungul ultimului deceniu în stilul de viaţă al copiilor, dar şi în alimentaţia acestora.

Care sunt cauzele obezităţii infantile?

Obezitatea reprezintă o afecţiune medicală ce constă în acumularea excesului de grăsime în organism, dezvoltându-se progresiv şi ducând, în timp, la declanşarea bolilor cardiovasculare. O persoană atinge stadiul de obezitate atunci când greutatea sa depăşeşte cu cel puţin 20% greutatea iniţială.

În 2017, obezitatea face ravagii în rândul copiilor, iar medicii consideră că principala vină o poartă părinţii, deoarece aceştia nu ar acorda suficientă atenţie alimentaţiei, sau obiceiurilor zilnice ale copiilor, precum somnul. Specialiştii atrag atenţia părinţilor asupra saltelelor pentru pătuţuri, susţinând faptul că acestea sunt cele care pot provoca mult disconfort copiilor. Recomandarea lor este folosirea unor saltele pentru pătuţ precum cele de la ilBambino.ro, acestea fiind confecţionate din fibră de cocos.

Numeroase studii au arătat că obezitatea infantilă este cauzată de o multitudine de factori, precum: lipsa somnului şi a odihnei, alimentaţia nesănătoasă şi deficitară, stilul de viaţă haotic, lipsa activităţii fizice, influenţă nocivă a tehnologiei şi a dispozitivelor de ultimă oră, schimbarea bruscă a temperaturii, dar şi cauze ce ţin de genetică, cum ar fi vârsta şi sexul.

Cum putem împiedică apariţia obezităţii la copii?

Pentru a evita apariţia obezităţii la copii cu vârste de până la 6 ani, părinţii trebuie să prevină această problemă încă din primii ani de viaţă.

• Un program de somn odihnitor. În primii ani de viaţă, copiii au nevoie de foarte multă odihnă pentru a creşte sănătos. S-a demonstrat că somnul insuficient împiedică producţia normală de hormoni ce reglează apetitul, declanşând în schimb, o producţie ridicată de grelină, acel hormon asociat senzaţiei de foame. Cu alte cuvinte, un program haotic de somn duce la consumul ridicat de alimente bogate în calorii, pentru a compensa lipsa somnului şi a regla nivelul de energie. Se întâmplă adesea ca bebeluşii să nu doarmă cât trebuie, trezindu-se de multe ori în timpul nopţii, deoarece se confruntă cu: dureri cauzate de dezvoltarea danturii, spasme abdominale provocate de apariţia colicilor, dar şi cu lipsa de confort.

Cei mici au nevoie de condiţii optime de somn, astfel că părinţii trebuie să acorde o atenţie specială alegerii pătuţului şi saltelei de pătuţ. Pătuţul trebuie să fie fabricat dintr-un material care să nu prezinte un pericol pentru cel mic şi să fie suficient de înalt, pentru a-i oferi siguranţă şi protecţie. Totodată, este recomandat ca salteaua pătuţului să menţină un echilibru termic al copilului şi să aibă o textură rigidă, dar în acelaşi timp flexibilă, pentru a-i susţine în mod corect coloana. Cele mai bune saltele pentru copii sunt cele confecţionate din fibre naturale de cocos, înfăşurate în huse matlasate din bumbac, care au proprietăţi antialergice. Acestea sunt extrem de practice, comode, şi cel mai important, benefice pentru sănătatea copilului. De asemenea, un trend nou este acela de a-l lăsa pe cel mic să doarmă în cărucior. Aici, părinţii trebuie să se asigure că folosesc cărucioare confortabile pentru copii, astfel încât orele de odihnă să stimuleze un ritm de viaţă sănătos.

• O alimentaţie echilibrată şi sănătoasă. Pe măsură ce copilul creşte, alimentaţia acestuia trebuie diversificată, astfel încât organismul să poată sustrage necesarul de proteine, minerale, săruri pentru a se putea dezvolta în mod natural. Dacă până în doi ani, cel mic este hrănit cu alimente bogate în calorii şi proteine, iar vitaminele şi lipidele lipsesc cu desăvârşire, creşterea în greutate va fi accelerată, iar în scurt timp copilul va prezenta semne de obezitate. De aceea, este recomandat ca în primii doi ani de viaţă, acesta să consume preponderent lipide, nu proteine. După ce depăşeşte pragul de doi ani, organismul suferă transformări, iar hrana trebuie să fie schimbată.

De acum înainte, alimentaţia celui mic trebuie să fie bogată în proteine şi glucide şi săracă în lipide. Din nefericire, realitatea ne înfăţişează o situaţie complet inversată: copiii mici consumă alimente bogate în proteine, iar cei mari mănâncă prea gras şi prea dulce. Aici intervine lipsa de responsabilitate a părinţilor, care le cumpără deseori preparate fast-food, sucuri acidulate, dulciuri şi chipsuri, fără a se gândi la consecinţe. Mai mult decât atât, unii părinţi sunt excesiv de protectori, oferindu-le copiilor cantităţi enorme de mâncare, crezând că astfel ei vor creşte repede şi vor fi sănătoşi. Nimic mai greşit! Din contra, acest tip de comportament parental duce rapid la creşterea în greutate a copilului şi, în final, la obezitate.

• Un program zilnic de activităţi fizice. În ziua de azi, majoritatea părinţilor sunt extrem de ocupaţi şi nu petrec suficient timp alături de copii, pe care îi lasă ore în şir în faţa televizorului, a laptopului, sau cu tableta în mână. Studiile arată că tehnologia are o influenţă nefastă asupra copiilor, favorizând alimentaţia compulsivă. În plus, repetate zilnic, aceste preocupări se transformă în obiceiuri nocive şi duc la instalarea sedentarismului. Stilul de viaţă sedentar, în combinaţie cu alimentaţia nesănătoasă, influenţează acumularea de kilograme în plus şi instalarea obezităţii infantile. Soluţia este ca părinţii să-şi facă timp zilnic şi să iasă cu cei mici în parc, unde aceştia pot face mişcare, sau să-i înscrie la programe sportive.

Obezitatea infantilă reprezintă o afecţiune care nu implică doar modificări la nivelul organismului, prin creşterea excesivă în greutate, ci atrage după sine şi implicaţii de natură psihologică.

Impactul pe care această boală îl are asupra copiilor afectaţi este extrem de puternic, ducând la reducerea încrederii în sine, la timiditate şi nesociabilitate, la scăderea stimei de sine şi în final, la incapacitatea de a se integra în societate.