Tahicardie: cauze, simptome și tratament

Tahicardia constituie un ritm mai rapid al bătăilor inimii în stare de odihnă; ritmul cardiac din camerele superioare sau inferioare sau din amândouă este crescut. Ritmul cardiac este controlat prin semnale electrice transmise prin țesuturile cardiace, în cazul tahicardiei apare o anormalitate ce cauzează semnale electrice mai rapide.
Ritmul cardiac al unei persoane normale din punct de vedere al sănătății variază în funcție de vârstă. Astfel, iată situațiile când este considerată din punct de vedere medical tahicardie:

Când inima bate excesiv sau foarte rapid, sângele este pompat mai puțin eficient și în cantitate mai redusa către restul corpului, inclusiv către inima. Ritmul cardiac crescut conduce de asemenea la efort și cerere de oxigen suplimentare pentru inima, ceea ce poate cauza ischemie cardiaca. În unele cazuri nu sunt prezente simptome sau complicații, însă tahicardia poate interfera în mod grav cu funcționarea inimii, sporind riscul de accident vascular sau stop cardiac și chiar deces.

Tahicardie- simptome

Când frecvența cardiacă este prea mare, este posibil că sângele să nu ajungă în mod efectiv la restul corpului, privând organele și țesuturile de oxigen, iar simptomele apar ca urmare a acestui aspect și pot include: amețeală, scurtarea respirației, stare de amețeală, slăbiciune subită, puls crescut, palpitații (bătăi ale inimii rapide sau neregulate sau o senzație de plescăit/fâlfăit în piept), durere în piept, leșin (sincopa).

Unele persoane nu prezintă niciun simptom, iar afecțiunea este identificată în timpul unei examinări fizice sau a unui test cum este electrocardiogramă.

Exista o serie de afecțiuni medicale ce pot conduce la intensificarea ritmului cardiac și la simptome similare, însă daca prezentați în special dificultăți în respirație, dureri de piept timp de mai mult de câteva minute, apelați de urgenta la medic.

Tahicardie- cauze

Tahicardia apare în urma unui eveniment ce afectează impulsurile electrice normale ce controlează ritmul acțiunii de pompare a inimii. Printre factorii cauzatori se numără: afectarea țesuturilor cardiace în urma unei boli de inimă, trasee electrice anormale în inima prezente la naștere (congenitale), boli (cum este ateroscleroza, boala cardiaca valvulara, insuficienta cardiaca, tumori sau infecții) sau anormalități congenitale ale inimii, anemie, exercițiile fizice, stres subit (cum este frica), hipertensiunea, fumatul, febra, consumul excesiv de alcool, de băuturi cu cofeină sau de droguri recreaționale (cum este cocaina), efecte adverse ale medicamentelor, dezechilibre electrolitice (ale substanțelor referitoare la mineralele necesare pentru conducerea impulsurilor electrice), hipertiroidism (tiroida hiperactivă), unele boli pulmonare. În unele situații, nu poate fi determinata o cauză exactă.

Pentru a înțelege modul în care apare tahicardia și de câte tipuri este, trebuie să cunoașteți modul cum funcționează inima. Inima este alcătuită din patru camere: 2 superioare (atrii) și 2 inferioare (ventricule). Ritmul inimii este în mod normal controlat de un pacemaker natural (nodul sinusal) localizat în atriul drept; acesta produce impulsurile electrice care inițiază în mod normal fiecare bătaie a inimii. De la nodul sinusal, impulsurile trec prin atrii, determinând mușchii să se contracte și să pompeze sânge în ventricule. Impusul electric ajunge apoi la un grup de celule denumit nodul atrioventricular (de obicei singura cale pentru semnale de a ajunge din atrii în ventricule); acesta încetinește semnalele înainte de a le transmite la ventricule, permitandu-se acestora din urmă să se umple cu sânge. Când impulsurile electrice ajung la ventricule, acestea se contractă, determinandu-le să pompeze sânge fie în plămâni sau în restul corpului.

Tahicardie- tipuri

Tahicardia apare când o problemă în semnalele electrice produce o bătaie a inimii mai rapidă decât e normal. Tipurile comune sunt:

- Fibrilația atrială- un ritm cardiac rapid cauzat de impulsuri electrice haotice în atrii ce conduc la contracții rapide, necoordonate, slabe în atrii. Aceste semnale haotice asaltează nodul atrioventricular cauzând un ritm rapid, neregulat în ventricule. Fibrilația atriala poate fi temporară, însă unele episoade nu încetează fară tratament. Majoritatea persoanelor care au experimentat aceasta problema prezintă anormalități structurale ale inimii legate de boli cum sunt cele cardiace sau hipertensiune, dar și o disfuncționalitate valvulară, hipertiroidism sau abuz de alcool

- Flutter atrial- bătăile din atrii sunt foarte rapide, dar regulate; este cauzat de circuite neregulate în atrii. Ritmul rapid conduce la contracții slabe în atrii, iar semnalele rapide ce intră în nodul atrioventricular cauzează un ritm ventricular rapid și uneori neregulat. Episoadele de flutter atrial se pot ameliora de la sine sau pot persista în lipsa tratamentului (uneori sunt asociate cu fibrilație atrială)

- Tahicardie supraventriculară (cea mai des întâlnită formă)- are originea undeva deasupra ventriculelor fiind cauzată de circuite anormale în inimă, prezente de obicei de la naștere, ce creează o buclă de semnale suprapuse. Într-una din forme, o anormalitate în nodul atrioventricular desparte în două semnalul electric, trimițând unul către ventricule și unul înapoi în atrii. O alta anormalitate comună este prezența unui traseu electric suplimentar din atrii în ventricule care înconjoară nodul atrioventricular, ceea ce cauzează un semnal ce coboară pe traseu și unul care urcă (de exemplu sindromul Wolff-Parkinson-White)

- Tahicardia ventriculară- un ritm cardiac rapid cu originea în semnalele electrice anormale din ventricule. Ritmul cardiac rapid nu permite ventriculelor să se umple și să se contracte eficient pentru a pompa suficient sânge în corp. Această problemă este de obicei o urgență medicală

- Fibrilația ventriculară- apare când impulsuri electrice rapide, haotice determina ventriculele să tremure ineficient în loc să pompeze sângele necesar în corp. Această problemă este fatală dacă inima nu revine la un ritm normal în câteva minute. Multe persoane ce prezintă problema suferă de o boală de inima sau s-au confruntat cu o traumă gravă (cum este trăsnirea).

Tahicardie- factori de risc

Orice afecțiune ce aplică o tensiune asupra inimii sau deteriorează țesutul cardiac poate crește riscul de tahicardie, însă modificările în stilul de viață pot scădea riscul următoarelor: boli cardiace (ateroscleroza, insuficienta cardiacă, infarct miocardic, defecte congenitale cardiace, boli inflamatorii sau degenerative, boli pulmonare cronice), hipertensiune, fumat, abuz de alcool sau cofeina, utilizarea drogurilor recreaționale, stres sau anxietate, anemie. Trebuie să rețineți că și vârsta înaintată constituie un factor de risc (persoanele peste 60 ani), dar și ereditatea (rude apropiate cu tahicardie sau alte aritmii).

Tahicardie- diagnostic

Pentru a diagnostica eficient tahicardia și a determina tipul, trebuie evaluate simptomele și, alaturi de un examen fizic, realizate mai multe teste ale inimii cum sunt: electrocardiograma (procedeul principal; implică utilizarea unor mici senzori atașați pe piept și brațe pentru a înregistra semnalele electrice din inimă) sau dispozitive similare acesteia care sunt portabile cum sunt monitorul Holter (poate fi transportat în buzunar sau purtat la curea; înregistrează activitatea cardiacăpentru o perioada de 24 de ore însă este necesar să țineți un jurnal al activităților întreprinse și al simptomelor resimțite) sau înregistrarea de evenimente (monitorizează inima timp de câteva săptămâni sau luni; îl activați doar când apar simptome de ritm cardiac crescut și înregistrează cu câteva minute înainte și după apariția acestora).

Alte teste care pot fi recomandate de medic: test electrofiziologic pentru a confirma diagnosticul sau a identifica localizarea în circuitul cardiac (sunt inserate tuburi subțiri, flexibile cu electrozi în zona inghinală, brațe sau gât ce sunt ghidate prin vasele de sânge până la diverse locuri din inima; odată amplasați electrozii pot cartografia precis extinderea impulsurilor electrice în timpul fiecărei bătăi și identifică anomaliil) sau testul mesei înclinate (medicul înțelege mai bine modul în care tahicardia contribuie la starea de leșin; vi se administrează o medicație ce cauzează un episod de tahicardie în timp ce stați pe o masă specială care este ridicată, iar medicul urmărește cum reacționează inima și sistemul nervos la modificările de poziție).

Tahicardie- tratament

Depinde în primul rand de tipul de tahicardie, dacă persoana este stabilă sau nu și dacă instabilitatea (funcțiile unui organ important sunt afectate sau insuficiența cardiaca poate apărea) este provocată de tahicardie. Tratamentul de primă intenție urmăreste, evident, încetinirea ritmului cardiac, urmărindu-se apoi prevenirea episoadelor viitoare și minimizarea complicațiilor. Iata in ce moduri poate fi încetinit ritmul cardiac:

- prin manevre vagale- acestea afectează nervul vag ce ajuta în reglarea bătăilor inimii. Manevrele includ tuse, ghemuire și aplicarea unui pachet de gheata pe fata
- medicație-daca manevrele nu sunt efeiciente, se poate impune o injecție cu medicație antiaritmica pentru a restabili ritmul normal al inimii. Medicul poate prescrie o varianta de medicație cum este propranolol pentru episoade de tahicardie viitoare.
- cardioversiune- este administrat un șoc în inimă prin padele sau plasturi pe piept (sub formă de curent electric ce afectează impulsurile electrice din inimă și restabilește ritmul normal). Se apelează la aceasta când se impune intervenție de urgență sau manevrele/medicația nu sunt eficiente.

Pentru a preveni episoadele de tahicardie se poate apela la ablație de cateter (utilizata când un traseu electric suplimentar este responsabil pentru ritmul crescut)-medicul inserează catetere în zona inghinală, braț sau gât și le ghidează prin vasele de sânge până la inimă; cateterele utilizează căldură, frig extrem sau radiofrecvență pentru a abla (deteriora) traseul electric suplimentar și a-l împiedică să mai transmită impulsuri. Procedura este eficientă în special pentru tahicardia supraventriculară, dar poate fi folosită și pentru fibrilația atrială sau flutter atrial.

Rețineți că medicația antiaritmică poate preveni un ritm crescut când este urmată regulat (se poate asocia cu medicamente betablocante cum este metoprolol). De asemenea, medicul poate recomanda și un pacemaker (un mic dispozitiv implantat chirurgical sub piele) care simte când apare o anormalitate, emițând un impuls electric pentru a restabili funcționarea normală a inimii sau un defibrilator cardiac implantabil (când suferiți un episod potențial fatal de tahicardie); este de mărimea unui telefon mobil și se implantează în piept monitorizând bătăile inimii, iar când detectează ritm cardiac crescut transmite șocuri electrice calibrate pentru a restabili ritmul normal.

Nu în ultimul rand, poate fi necesara intervenția chirurgicală în unele cazuri pentru a distruge traseul electric suplimentar (medicul realizează mici incizii în țesutul cardiac pentru a crea un tipar sau labirint de țesut cicatrizat care nu conduce electricitatea, prin urmare abate impulsurile electrice ce cauzează tahicardia); se apelează la aceasta când alte tratamente sunt ineficiente sau este necesară pentru a trata o alta afecțiune cardiacă.
Trebuie să rețineți că persoanele care suferă de tahicardie prezintă un risc crescut de a dezvolta un cheag de sânge ce poate cauza un atac de cord sau un infarct, prin urmare medicul poate prescrie și medicație anticoagulantă cum este warfarina. Este de asemenea necesar să tratați orice boala subsecventă cauzatoare, cum este hipertiroidismul.

Tahicardie- prognostic

Durata unei tahicardii ține de factorul care a provocat-o. De exemplu, cea produsă de febră dispare odată cu dispariția febrei. Cea care a fost determinată de pierdere de sânge se va ameliora odată ce pacientul este stabilizat cu fluide și/sau transfuzii de sânge.

Tahicardia determinată de hipertirodism sau de tumora glandelor suprarenale va dispărea când aceste afecțiuni se vor ameliora.

Dacă a fost cauzată de consumul de medicamente sau de vreo dietă, tahicardia va dispărea în câteva ore, pe măsură ce substanța ce a alimentat-o se va elimina prin urină.

În schimb, tahicardia apărută ca urmare a maladiilor cardiace poate să fie de durată mare, cu atât mai mult cu cât se va interveni cu operații, tratamente speciale etc.
Pentru primele tipuri de tahicardie menționate, prognosticul este de obicei bun.

Tahicardie- complicații

Riscurile de complicații depind de mai mulți factori, inclusiv: severitatea, tipul, frecvența, durata tahicardiei și asocierea altor boli cardiace. Cele mai des întâlnite complicații presupun: cheaguri de sânge, insuficiența cardiacă (inima nu mai pompează sânge în organism eficient; partea stângă, dreapta sau ambele ale corpului pot fi afectate), episoade de leșin, moarte subită (apare de obicei în tahicardia ventriculara sau fibrilația ventriculara).

Tahicardie-prevenție

Cel mai bun mod de a preveni tahicardia este de a reduce riscul de a dezvolta o boală de inima sau dacă aveți deja, de a o monitoriza și a respecta tratamentul. Este bine să efectuați exerciții fizice și să urmați o alimentație sănătoasă, cu puține grăsimi și bogata în fructe, legume și cereale integrale, dar și să mențineți o greutate sănătoasă.

De asemenea trebuie să mențineți tensiunea și colesterolul sub control prin medicație și modificarea stilului de viață (inclusiv să renunțați la fumat, la droguri recreaționale și la medicamente fară prescripție medicala cum sunt cele pentru răceală, să consumați alcool și cafea cu moderație-1 pahar/zi pentru cei peste 65 ani și 2 pahare/zi pentru cei sub 65 ani, în unele cazuri trebuie să-l evitați complet, să evitați stresul) și să mergeți des la control, semnalând medicului orice modificare în starea de sănătate.

Doamna doctor Drăghici-Martinaș Lidia-medic specialist cardiologie în cadrul Centrului Medical Academica:

"Tahicardia nu este o boală, ci un termen generic pentru un număr crescut de bătăi cardiace pe minut. Se poate să fie în cadrul unei aritmii și atunci complicațiile și tratamentul depind de tipul exact de aritmie implicat sau poate fi doar o accelerare a ritmului normal sinusal, trebuind ăn acest caz evaluate și tratate cauzele care pot determina creșteri în ritmul cardiac fiziologic." 

Multumim doamnei doctor Drăghici-Martinaș Lidia pentru ajutorul acordat în realizarea articolului.

Surse:

http://en.wikipedia.org; www.mayoclinic.org; www.medtronic.co.uk; www.medicalnewstoday.com