Cum să îi dăruim afecțiune copilului, în funcție de vârsta sa
Dacă avem un bebelușÎntrucât bebelușii au nevoie de stimulare senzorială pentru o dezvoltare normală (cum ar fi contactul piele la piele, îmbrățișări, mângâieri etc.) este foarte important să acționăm în această direcție. Dacă vom reuși să le oferim toată dragostea noastră, le vom îmbunătăți inclusiv dezvoltarea cognitivă.
Practic, va fi în beneficiul bebelușilor să le dăm oricât de multă afecțiune putem, să știe că, dacă sunt speriați sau nu se simt bine, este cineva cu ei să-i aline.
Studiile din domeniu au arătat că bebelușii de până la 1 an, ce primesc afecțiune de la cei din jur, se remarcă printr-o mai bună dezvoltare a creierului și cresc mai repede decât aceia ce nu au parte de suficientă dragoste, chiar dacă au fost hrăniți cu nutrienți valoroși.
Pentru a putea spune că micuții noștri primesc de la noi toată atenția și afecțiunea, ar trebui să luăm următoarele măsuri:
• Ori de câte ori putem, este bine să ne așezăm lângă bebeluș și să-i vorbim calm, cu blândețe, să-l mângâiem, să-i cântăm, să-i citim
• Este esențial să ne jucăm zilnic cu bebelușul
• Un bebeluș trebuie să fie hrănit când îi este foame și să primească alinare când plânge- Numai așa va simți că lumea este un loc sigur, în care are pe cine să se bazeze
Cum vom proceda dacă avem un copil de 2-4 ani
În această perioadă copilul va deveni tot mai curios să descopere lumea din jur și va dobândi tot felul de abilități. De aceea, nu uita că trebuie să știe că are mereu pe cineva alături, că nu este singur și că nevoile sale sunt receptate.
Ca să-i dăruim afecțiunea de care are nevoie, ar trebui să urmăm aceste îndemnuri:
• Îmbrățișează-ți cât mai des copilul, atât acasă, cât și în public- Numai așa se va simți sigur pe sine și protejat inclusiv când se află în preajma persoanelor străine
• Acordă-i atenție și ascultă-l- Lasă-l pe copil să-și exprime din plin emoțiile, manifestă empatie și laudă-l. Vei vedea că va deveni mai încrezător în forțele proprii, iar relația dintre voi va deveni mai strânsă.
• Continuă să te joci cu el cât mai des- În timp ce vă jucați, lasă-l să se implice cât mai mult. Ori de câte ori puteți, introduceți în jocurile voastră cât mai multe dovezi de afecțiune, arătându-i copilului cât este de important să fim tandrii și să ne iubim.
Citește și: Un studiu demonstrează că dacă îți îmbrățișezi copilul mai mult devine mai inteligent
Cum să-i dăruiești afecțiune unui copil între 5 și 8 ani
La această vârstă, copilul are nevoie mai mult ca oricând de încurajarea noastră, astfel încât stima lor de sine să crească și să învețe să se descurce. În plus, are nevoie să se simtă acceptat, în ciuda greșelilor pe care le face uneori.
Poți spune că îi vei dărui afecțiunea de care are nevoie dacă:
• Îi vei spune des că-l iubești- Pentru binele copilului tău, nu este nevoie să aștepți ocazii speciale pentru a-i spune cât de mult ții la el, cât de important este pentru tine
• Menține-ți mereu brațele deschise- Numai așa copilul va ști că are oricând un refugiu în care va găsi dragoste și liniște
• Petrece cât mai mult timp cu copilul- Străduiește-te să găsești oportunități pentru a sta cât mai mult cu copilul tău, stați de vorbă, ieșiți în aer liber, jucați-vă și distrați-vă
Citește și: Cele 8 dovezi de afecțiune fizică de care copilul tău are nevoie zilnic
Ce se poate spune despre modul în care ar trebui să le oferim afecțiune copiilor ajunși la adolescență
Odată ce un copil ajunge în această etapă, el tinde să nu mai fie atât de dispus să primească, din partea noastră, foarte multă afecțiune fizică. Psihologii sunt de părere că acest lucru se întâmplă, pe de o parte, din insuficienta încredere pe care adolescenții o au în corpul lor (datorită multiplelor transformări), iar pe de altă parte poate fi vorba despre dorința de a părea mai mari decât sunt, de a se îndepărta practic de statutul de copil.
Specialiștii au ajuns la concluzia că mai ales băieții vor tinde să se ferească de manifestările fizice ale afecțiunii, ceea ce-i poate face pe părinți să creadă că nici nu mai pot să se apropie de ei. În realitate, nevoia de afecțiune este încă mare, chiar dacă adolescentul nu dorește să se vadă acest lucru.
În schimb, fetele pot fi ceva mai deschise din acest punct de vedere, mai ales dacă au trecut prin unele decepții legate de relațiile amoroase.
Pentru a reuși totuși să le oferim afecțiune copiilor noștri, experții ne sfătuiesc să acordăm prioritate unor dovezi de afecțiune care să fie cu precădere verbale. De pildă, folosirea unor cuvinte încurajatoare, care să dovedească empatia, o bătaie pe umăr, interesul manifestat față de ceea ce ne spune copilul, precum și un zâmbet sincer. De asemenea, încearcă să râdeți cât mai des împreună, să vă distrați.
Pe măsură ce crește și acceptă de fapt această nouă realitate, adolescentul va deveni mai dispus să accepte și dovezile de afecțiune exprimate fizic. Cu toate acestea, ele vor fi bine primite într-un cadru mai intim și nu când sunt în preajma prietenilor sau în public.
Care sunt semnele ce ne pot arăta faptul că un copil nu primește suficientă afecțiune
Cercetările efectuate de-a lungul timpului au arătat că nu este atât de greu să ne dăm seama când un copil nu primește destulă de afecțiune.
Din diferite cauze, inclusiv noi, părinții, putem fi în situația de a nu fi capabili să le oferim copiilor manifestările de afecțiune de care au nevoie. Acesta este motivul pentru care ei pot avea de-a face cu tot felul de tulburări psihice sau cu întârzieri în dezvoltarea fizică.
Iată cele mai cunoscute dovezi ale faptului că al nostru copil nu are parte de destulă afecțiune:
Copilul se atașează mult prea ușor de adulții din jur
Deși la prima vedere putem spune că este o dovadă a faptului că avem un copil sociabil, psihologii ne avertizează că realitatea este cu totul alta.
De exemplu, un studiu efectuat în anul 2006, în SUA, a arătat că micuții care, din diferite motive, nu primesc afecțiune, tind să se atașeze de orice adult ce le dă o minimă atenție.
Uneori, atașamentul poate fi atât de puternic încât micuțul va fi tentat să plece de lângă noi pentru a se duce după adultul respectiv și poate reacționa violent când va trebui să se despartă de acesta. Psihologii spun că, printre astfel de manifestări, se poate număra inclusiv o manifestare specifică celor abandonați în orfelinate: copilul se va așeza jos și se va lovi cu capul de un perete sau va începe să se legene. Oricare dintre aceste gesturi arată faptul că un copil ce nu primește afecțiune nu va fi capabil nici să gestioneze momentele în care aceasta i se refuză.
Un copil lipsit de afecțiune are tot felul de probleme de comportament
Psihologii consideră că, atunci când unui copil îi lipsește afecțiunea, el poate avea oricare dintre tulburările de comportament menționate:
• Copilul este instabil emoțional- De exemplu, va dori un lucru într-o zi, iar a doua zi va vrea cu totul altceva. De asemenea, la un moment dat este vesel și comunicativ, iar în clipa următoare este trist și nu mai dorește să comunice
• Copilului îi este greu să se concentreze- Mai ales un copil ce este la școală va avea probleme legate de concentrare și va tinde să-i deranjeze și pe cei din jur din acest motiv
• Copilul poate fi foarte impulsiv- Oricând poți să te aștepți ca al tău copil să aibă „crize de furie", în condițiile în care nu va ști cum să-și controleze emoțiile
• Ți se pare că al tău copil este confuz- Nu de puține ori poți să observi că al tău copil nu știe ce vrea, că îi este greu să se orienteze și că nu știe cum să acționeze în preajma celorlalți
La un copil lipsit de afecțiune se pot observa tot felul de tulburări de ordin psihic
Specialiștii consideră că un copil care nu are parte de afecțiune va tinde să se confrunte cu oricare dintre următoarele probleme:
• Va dezvolta tot felul de frici și de fobii- Acest lucru este posibil pentru că al tău copil simte că nu are pe cine să se bazeze. Uneori, acestea devin atât de puternice încât pot fi cu greu controlate
• Copilul suferă de anxietate- Spre exemplu, va începe să fie foart suspicios, să pună multe întrebări, să dezvolte tot felul de comportamente repetitive, să nu-și găsească locul
• Copilul încearcă să devină „invizibil"- Deși un copil este într-un anumit loc, dacă este lipsit de afecțiune se va comporta ca și cum nu ar exista. De pildă, se va ascunde, se va furișa, va evita să intre în contact cu cei din jur etc.
• Copilul este deprimat- Un copil ce nu are parte de afecțiune tinde să fie mai mereu trist și chiar poate ajunge la adevărate stări de depresie.
Copilul nu deține acele abilități menite să dovedească faptul că își poate construi relații sociale sănătoase
Dacă un copil nu are parte de suficientă afecțiune în primii ani ai copilăriei, când are nevoie să știe că nu este singur și că are pe cine să se bazeze în descoperirea universului înconjurător, el nu va putea să-și dezvolte nici abilitățile menite să-l ajute să-și construiască relații sociale.
Spre exemplu, îi va fi greu să se conecteze cu ceilalți, nu va putea să-și manifeste afecțiunea față de ei, nu va avea încredere în sine și în ceilalți, va fi înspăimântat în a intra în legătură cu ceilalți și chiar poate avea manifestări de violență față de aceștia. Din aceste cauze, copilul va tinde să se izoleze, întrucât se simte mult prea nesigur pentru a face față realității.
Observi că al tău copil nu se dezvoltă bine din punct de vedere fizic
Deși un copil este hrănit cu ceea ce trebuie, se poate întâmpla ca, din cauza lipsei de afecțiune, să ajungă să nu se mai dezvolte conform vârstei sale.
Studiile din domeniu au arătat de mai multe ori faptul că la micuții ce nu au parte de afecțiune se poate sesiza o încetinire a producerii hormonilor de creștere, ceea ce-i va împiedica să ia suficient în greutate și să crească și în înălțime.
De aceea, dacă ți se pare că dezvoltarea fizică a copilului tău stagnează, gândește-te că poate fi vorba și de o lipsă acută de afecțiune.
Voi știați care sunt semnele menite să ne arate că al nostru copil nu are parte de suficientă afecțiune?
Surse:
www.exploringyourmind.com, www.livestrong.com, www.psychologytoday.com, www.thesun.co.uk
Urmareste-ne pe Google News
