Cum să îi răspunzi copilului tău când devine agresiv

Care sunt cele mai cunoscute cauze care pot determina apariția agresivității la copil

Psihologii ne spun că apariția unui comportament agresiv la copil poate fi legată de oricare dintre următoarele tipuri de emoții:
• Furia
• Frustrarea
• Teama
• Dezamăgirea
Oricare dintre acestea nu sunt însă ușor de gestionat de către copil, care se vede pus în fața unei emoții prea mari, care îl copleșește. El pur și simplu va reacționa cum poate în acele momente, de aceea îi poate lovi pe părinți, pe frați sau poate începe să trântească, să dărâme etc.
Când se află în fața unor asemenea emoții și reacționează în oricare dintre modurile precizate, copilul ajunge să nu se mai simtă deloc în largul lui și să intre în așa-numitul „cerc" „Sunt un copil rău!".
Ca părinți, primul nostru impuls poate fi să-i răspundem copilului nostru tot prin agresivitate (putem țipa la el, putem să-l certăm și să-i spunem că nu este ascultător, că nu respectă regulile casei etc.). Dar dacă vom face așa nu vom reuși decât să-i confirmăm copilului că da, este un „copil rău". Cu cât mai mult micuțul va crede acest lucru, cu atât mai mult se va comporta în consecință.
Pentru a evita, pe cât posibil, o asemenea situație, trebuie să întrerupem acest „cerc al copilului rău". Nu va fi deloc simplu să reușim, dar ne putem ghida după indicațiile oferite de psihologi. În plus, este necesar să avem în minte și acest aspect: al nostru copil nu a vrut să fie agresiv cu noi, nu înseamnă că dacă a procedat astfel nu ne iubește. În realitate, el doar a rămas blocat în acest „cerc al copilului rău" și are nevoie de noi pentru a-l „elibera", nu pentru a-l pedepsi.

Citește și: De ce copilul meu este agresiv?

Cum este indicat să reacționăm când suntem față în față cu agresivitatea copilului nostru

Înainte de toate, trebuie să știm că, mai ales în cazul copiilor mai mici (sub 5-6 ani), agresivitatea manifestată față de noi poate fi o formă de a descoperi lumea din jur. Astfel, ei pot alege, de pildă, să ne lovească, pur și simplu pentru a vedea ce se întâmplă.
Primul pas este, dacă ți se întâmplă așa ceva, să te ferești din calea copilului. Rămâi calmă și spune-i doar atât: „Nu te pot lăsa să faci asta". Nu fii în niciun fel agresivă și lasă-l să înțeleagă că a lovi pe cineva nu este un lucru firesc. Vei vedea că, după un timp, gestul de a lovi își va pierde din noutate și copilul va recurge tot mai rar la el.
Din contră, dacă nu te vei abține și vei deveni și tu agresivă, riști ca gestul copilului să se perpetueze. Practic, micuțul va înțelege că te deranjează și acest fapt îi va declanșa teama. Ori tocmai această teamă îl poate face să se simtă singur, să creadă că nu are pe cine să bazeze și, în consecință, agresivitatea poate deveni o formă de a învinge această teamă.
De asemenea, poți să încerci, atunci când anticipezi că al tău copil urmează să te lovească, să-l iei ușor de mână, să te uiți în ochii lui și să-i arăți că poate avea încredere în tine. Îl vei feri astfel de a intra în „cercul" „Sunt un copil rău!" și îl vei calma.
Alături de acest demers, agresivitatea la copil poate fi gestionată și prin altele, precum:

Ascultă-ți copilul

Când ești în fața unui copil ce te agresează, lasă-l să-ți spună ce are de spus. Totodată, permite-i să se trântească pe jos, să ți se arunce în brațe sau să facă alte gesturi ce l-ar putea elibera de tensiune.
Cu blândețe, poți încerca și să-i spui cuvinte de genul: „Tu ești fetița/băiețelul meu preferată/preferat. Sunt cu tine!", „Știu că ești supărat/ă, dar îți promit că după toate aceasta ziua ta va fi frumoasă", „Nu-ți fie teamă. Mama este aici", „Hai că trecem noi și peste asta" etc.
Nu este ușor să urmezi acest sfat, dar gândește-te că al tău copil este de fapt vulnerabil  în momentele de furie și că reacționează așa cum poate la stres. Va fi suficient să-i arăți că se poate baza oricând pe tine și că îl iubești indiferent de situație. Treptat, teama sa va dispărea și va începe să se calmeze.

Străduiește-te să rămâi calmă

Chiar dacă ești tentată să răspunzi și tu agresivității copilului tot prin agresivitate, psihologii insistă să te gândești la următorul lucru: „Nu este o situație de urgență potrivită pentru a reacționa așa".
Respiră adânc, încearcă să te „aduni" și răspunde-i copilului cu calm și blândețe, apelând la oricare dintre replicile de mai sus.
Nu uita și de următorul aspect: reacționând cu calm îi vei oferi un model pozitiv și copilului. În timp, acesta va încerca să te imite și atunci se va orienta tot mai puțin spre comportamente agresive.

Răspunde comportamentului copilului tău

Specialiștii în psihologia copilului ne sfătuiesc (deși putem fi tentate să rămânem indiferente la agresivitatea copilului) să nu ignorăm un asemenea comportament, cu atât mai mult cu cât este vorba și de o agresivitate la nivel fizic.
De exemplu, o metodă potrivită de a reacționa când ai noștri copii sunt agresivi cu noi este să le acordăm un fel de „time-out". Putem încerca să-i conducem spre un scaun pe care să stea până când încep să se calmeze. Se poate întâmpla să refuze să stea pe acest scaun și atunci putem să-i conducem către un anumit loc în care să se liniștească. Condiția este ca acolo să nu se afle jucării și să le lăsăm posibilitatea să se calmeze singuri. Abia după aceea îi putem conduce iar spre scaunul de „time-out" și să le vorbim cu calm.
Nu uita că este esențial să te asiguri de două lucruri: că îi oferi copilului empatie și că ai stabilit niște limite, dar fără a uita să-ți exprimi compasiunea. Astfel, îi vei arăta copilului că se poate baza oricând pe tine, că îl asculți, că îl iubești indiferent de reacțiile pe care le are în anumite momente. În plus, când vei proceda așa vei contribui la întărirea relației dintre voi și îi oferi copilului un model de comportament.

Încurajează comportamentele pozitive

Când avem de-a face cu agresivitatea la copii, ne îndeamnă psihologii, una dintre cele mai bune modalități pentru a o evita cât mai mult, pe viitor, este să încurajăm comportamente pozitive. Putem realiza acest demers prin următorii pași:

Nu uita să acorzi perioadele de „time-out"
Nu numai că astfel vei reuși să-l calmezi mai eficient pe copil, dar îl vei ajuta să învețe să-și gestioneze emoțiile/sentimentele într-un mod matur și mai sigur pentru el și pentru cei din jur.

Laudă comportamentele potrivite
Ori de câte ori se calmează și reușește să exprime ce a simțit în momentele în care a fost agresiv, nu te feri să-l lauzi pe copil. De asemenea, laudă-l și pentru răbdarea de a te asculta sau pentru că s-a străduit să fie de acord cu tine în privința unui anumit aspect. Numai așa vei reuși să-l încurajezi să adopte cât de des comportamente pozitive.

Ajută-l să învețe să-și rezolve problemele

Găsește un moment potrivit și încearcă să-i arăți cum își poate rezolva problemele fără a apela la agresivitate. În acest scop, puteți face jocuri de rol sau poți să-i citești povești legate de rezolvarea unor conflicte.
Pentru copiii mai mari poți încerca și mici „ședințe" de brainstorming, prin care să vedeți cum se poate rezolva o problemă cu calm, exprimându-le emoțiile, dar fără a ajunge să fim agresivi cu cei din jur.

Evită, pe cât posibil, factorii ce pot alimenta manifestările de agresivitate

Experții spun să analizăm permanent comportamentele copiilor noștri pentru a vedea dacă nu cumva anumite manifestări de agresivitate sunt declanșate de factori previzibili precum: prea multe teme, apropierea orei de culcare, plictiseala etc.. În general, un factor ce declanșează agresivitatea la copil are legătură cu ceva ce nu-i place sau cu ceva la care ar trebui să renunțe, deși îi face plăcere.
Spre exemplu, putem evita apariția agresivității ca urmare a acestor factori dacă îl vom avertiza pe copil („Mai ai 10 minute până să...”), dacă îi vom oferi clar indicații („Mai întâi, să ne ocupăm de...") sau dacă îl pregătești pentru ceea ce va urma („Vezi că va trebui să-ți aduni jucăriile pentru că se apropie ora de culcare").

Citește și: Agresivitatea copilului, o etapa normala in dezvoltare

Voi mai știți și alte metode ce ne pot ajuta să gestionăm mai ușor agresivitatea la copii?

Surse:
www.imperfectfamilies.com; www.handinhandparenting.org;www.understood.org