Ți s-a spus și ție că devine mai ușor când cresc copiii? Ei bine, ai fost mințită!

Da, copiii mei au crescut, dar nu înseamnă ca este mai ușor!

Să luam exemplu rutina noastră de dimineață. Încercarea de a-i face pe copiii mei de 7 și 9 ani să se spele, să se îmbrace, să mănânce și să iasă ajungă a timp la școală în fiecare dimineață este, de multe ori, o misiune imposibilă. Micuții mei sunt și ei dificili, dar nu este același lucru. Există mai puțin război psihologic, iar consecințele pentru orice alegere proastă pe care o fac sunt mai puțin importante.

Înțeleg, de asemenea, că preșcolarii și copiii mici au nevoie de multe lucruri, așa că sunt întotdeauna pregătită pentru asta. Nu am fost pregatita, in schimb, pentru cat de mult cer cei mari de la mine! Așa că, după ce am i-am pus cu forța șosete fiului meu de 7 ani, în timp ce el îmi spune cât de enervantă sunt, mă pregătesc pentru impact când îi prezint copilului meu de 9 ani porția sa de clătite, care sunt de obicei întâmpinate cu ochi dați peste cap, refuzul mesei complete sau un comentariu sarcastic despre frații săi sau altceva. Această atitudine este reală, este aleatorie și necruțătoare! Și este îndreptată de cele mai multe ori spre mine, când eu (de obicei) încerc doar să fiu de ajutor. Și este nasol.

Iar alegerile cu miză mare care vin odată cu copiii mai mari pot fi foarte stresante. Respectarea programului de somn și rutinele de zi cu zi par de o importanță vitală în acel moment, dar realitatea este că deciziile pe care le luați sunt destul de simple!

Cred că totul a luat o întorsătură negativă când au început școala. Acum îmi petrec zilele îngrijorându-mă că unul dintre ei va rămâne în urmă la sportul pe care îl iubește pentru că nu îl înscriu la mai multe activități pe sezon sau că celălalt nu ia note bune la o materia și ar putea avea nevoie de meditații. Nu știu cine plânge mai mult din cauza modului în care se face matematica în zilele noastre - eu sau copilul meu de clasa a patra! Odată ce ajungem la ora de culcare, toată lumea este epuizată și încă mai trebuie să bifăm 20 de minute de lectură de pe listă. Totul pare atât de serios la o vârstă atât de fragedă. Credeam că aceste lucruri nu vor fi atât de complicate până la vârsta adolescenței.

Alegerile pe care le faceți în calitate de părinți pot avea un impact asupra sănătății fizice a copiilor, asupra grupului de prieteni, asupra succesului lor final la școală și în activități, precum și asupra încrederii în sine. E greu!  Și chiar și chestiunile mai puțin structurate sunt dificile. Realizarea bruscă a locului pe care îl ocupă în ierarhia socială printre colegii lor duce la o mulțime de conversații acasă. Ei sunt capabili să își articuleze emoțiile, iar noi suntem rugați să îi ascultăm și să le oferim feedback - și, deși este minunat, este destul de epuizant din punct de vedere emoțional. Apoi sunt deciziile și discuțiile legate de timpul petrecut în fața ecranului. Încercarea de a le echilibra fericirea, sănătatea mintală și sănătatea într-un mod eficient mă face să mă simt ca și cum aș alerga un maraton nemâncată și cu foarte puțin antrenament.

Evident, faptul că am patru copii este un factor important. În timp ce mă confrunt cu schimbările de dispoziție ale copilului meu de 9 ani, am și un copil mic acoperit de sirop, care își aruncă vafele pe jos. Mă trezesc la 6 dimineața și sunt în pat până la 22:00, dar toată ziua sunt într-o permanentă agitație.

Știu că s-ar putea să mă aflu în minoritate aici, dar pe mine izolarea de după naștere, cu timpul de odihnă și posibilitatea de a mă concentra asupra unui singur lucru, mă liniștește. Acum mă învârt între școală, antrenamente, gimnastică, petreceri aniversare, întâlniri, strângeri de fonduri. Iar eu și soțul meu alergăm adesea în două direcții diferite. Și, în timp ce unele dintre prietenele mele mame se bucură din plin de agitația acestei etape a vieții, eu prefer cu mult colțul canapelei mele, chiar și atunci când sunt acoperită cu propriul lapte matern.

Pentru mine, acești ani mai sunt diferiți, grei, stresanți. Așa că nu sunteți singurii care vă întrebați de ce naiba lucrurile nu devin mai ușoare pe măsură ce copiii voștri cresc! Și dacă mă vedeți pe mine pe margine, cu un aer agitat și neîngrijit, acum știți de ce. Îmi voi recăpăta cheful de viață într-o bună zi. Sper.