Sfatul specialistului: Cum îți educi copilul pentru a nu deveni o victimă a abuzurilor

Ce trebuie să știe părinții despre un agresor sexual

Într-o postare de pe Facebook, medicul psihiatru Gabriel Diaconu a formulat un „ghid” pentru părinți și educatori, astfel încât aceștia să știe ce ar trebui să discute cu copiii pentru a-i învăța să se protejeze, pe cât posibil, de persoanele care i-ar putea supune unui abuz sexual.

Unul dintre aspectele asupra cărora psihiatrul atrage atenția se leagă de caracteristicile persoanei care ar putea deveni  agresor:

• Prădătorii sexuali pot fi prezenți oriunde, în spații publice sau private- Din acest punct de vedere, Gabriel Diaconu afirmă: „...E important pentru el să câștige încrederea victimei. De asta ai să-l găsești în spații publice, aglomerate, dar și în poziții unde are acces privilegiat la copii. Poate fi antrenorul de sport, poate fi babysitter, poate fi tutore privat/ meditator, poate fi instructorul de ski.”

• Agresiunile cu tentă sexuală sunt realizate inclusiv de persoane cunoscute- Printre acestea se pot regăsi și persoane din familie, iar printre gesturile care ar trebui să pună în gardă au fost enumerate următoarele: „Ele sunt de cele mai multe ori atingeri nepermise, poziționarea nefirească a copilului (”căluțul”, ”statul în poală”), îmbăiatul împreună, păstratul copilului în cameră în timp ce adultul se schimbă.”
• Cei care intenționează să agreseze sexual se bazează pe fantezii, pe care le vor utiliza ulterior pentru a atrage copilul- Potrivit „Doctorul zilei”, medicul psihiatru Gabriel Diaconu a venit cu această explicație: „Pentru o persoană cu fantezii sexuale cu minori și cele mai inocente gesturi sunt filtrate prin sistemul de organizare al fanteziei. Astfel de „fotograme” îi oferă, ulterior, pedofilului un catalog de trambuline psihice pe care le rulează, compulsiv, în planul mental, ca preludiu, incepție sau invitație.”
• Un agresor sexual nu cere ajutorul medicului psihiatru și nici nu se va preda cu ușurință autorităților- Nu se va întâmpa așa întrucât: „...Parte din fantezia lui, ce-i alimentează foamea insațiabilă de victime e și iluzia superiorității și a omnipotenței. El poate să facă ce vrea, și să rămână liber, ascuns, disociat de responsabilitate. Astfel că un prădător sexual trebuie prins”

Părinții trebuie să-și învețe copiii despre propriul corp

Unul dintre principalele demersuri care țin de cum să-ți educi copilul pentru a nu deveni o victimă a abuzului este, în viziunea psihiatrului Gabriel Diaconu, implicarea în discuții despre părțile intime ale corpului, despre zone permise și nepermise, despre atingeri, încă de dinainte ca micuțul să meargă la școală (discuțiile acestea pot începe în jurul vârstei de 4 ani). Ceea ce i se va transmite trebuie cât mai bine adaptat nivelului său de înțelegere. Spre exemplu, copilul va trebui să afle ce zone de pe corpul său nu sunt permise pentru un adult. Printre acestea se numără: fața, buzele, abdomenul, gâtul, aria fustei/a pantalonului.

În același timp, copiii trebuie să învețe să identifice „semnele seducției”, care i-ar putea transforma în victime ale abuzului sexual. În postarea de pe Facebook, Gabriel Diaconu a venit și cu această precizare: „Copiii trebuie învățați foarte repede semnele seducției. Fie că e vorba de cadouri ”secrete”, sau jocuri ”doar între noi, de care să nu știe mami sau tati”, e important pentru părinți să cultive, pe de o parte, intimitatea copilului („ e în regulă să ai secrete față de alți oameni”), dar pe de altă parte încredere că și părinții pot păstra secretele copilului („o să le spunem secrete ale noastre”). Chiar dacă nu realizează, în fața seducției copilul reacționează cu alertă.”

Copiii vor fi supravegheați cu atenție în ceea ce privește activitățile din mediul online

Pe fondul utilizării tot mai intense a mijloacelor de comunicare din mediul online, medicul psihiatru precizează că nu este dificil ca minorii să fie în pericol de a deveni victime ale abuzului. De aceea, supravegherea constantă a părinților nu trebuie să lipsească: „...mulți părinți permit copiilor să se joace jocuri pe telefon, tabletă, laptop care au o componentă PvP (player vs. player) sau multiplayer online. Este experiența mea că astfel de locuri sunt presărate cu prădători potențiali, dornici să se angajeze în troc...Drept urmare e crucial ca părintele să supravegheze, supervizeze, să participe în jocul copilului. Copilul sub 14 – 16 ani nu are voie să fie „lăsat singur”.

Observarea comportamentului copilului contează pentru a detecta un eventual abuz

Dacă un părinte își va urmări cu atenție copilul, dacă îl va vedea cum reacționează în prezența unei anumite persoane, poate obține indicii legate de un abuz sexual. Conform „Doctorul zilei”, Gabriel Diaconu a insistat și asupra acestui lucru: „Părintele e important să observe cum, în fața seducătorului, copilul își va modifica atitudinea ori comportamentul. Va spune că nu-i place să rămână cu X singur, sau va protesta dacă trebuie lăsat cu X. Va spune că X îi dă cadouri dacă e cuminte, sau dacă face ce-i spune X.”

Educația împotriva abuzului trebuie să se realizeze în comunitate

Pentru ca un copil să învețe de la o vârstă fragedă cum să acționeze ca să nu devină victimă a unui abuz sexual, este nevoie și de o educație pe scară mai largă, la nivelul comunității, a explicat pe Facebook medicul psihiatru: „Să educi copiii în comunitate în spiritul celor de mai sus e nu doar obligatoriu, e imperativ. O comunitate de prieteni poate pune la respect și cel mai dibaci prădător sexual. El e un atribut al umbrei, și dacă educi copiii mai mari ei vor avea la rândul lor grijă de copii mai mici. Dacă vor înțelege sexualitate vor feri ochii de lucruri încă prea devreme să fie văzute, ori înțelese, de un frate mai mic, sau de o soră, sau de fetița de la clasa alăturată.”

Alte modalități prin care poți să-ți educi micuțul pentru a nu se transforma într-o victimă a abuzurilor sunt și acestea: „Și învață-ți copilul să spună NU. Cu voce tare. Învață-l să țipe. Învață-l să fie nesupus. Ceartă-te constructiv cu el. O relație bună cu copilul tău nu e cea în care e docil, obedient și ”cuminte”. E copil. Cumințenia e doar a pământului fertil pentru prădător.”

Nu în ultimul rând, Gabriel Diaconu a insistat și asupra ideii potrivit căreia, în cazul în care un copil a ajuns să treacă printr-un abuz, fapta ar trebui raportată poliției, în primul rând pentru binele victimei, asigurând-o că persoana care i-a făcut rău va fi pedepsită: „De departe sechela perenă, drama victimelor de abuz sexual e că adulții de lângă ei nu au acționat. Nu i-au crezut. Nu au făcut pașii către prinderea agresorului. Au ținut, la rândul lor, secrete. Frica părinților în astfel de situații e că, dacă merg la poliție, vor adăuga suferință prin expunere. Dar copilul vrea să fie auzit. Vrea să știe că omul rău va plăti pentru lucrul rău pe care l-a făcut. Părintele e gardian, nu e justiție. Comunitatea e justiție. Prin justiție copilul se întoarce înapoi în comunitate.”

Surse: doctorulzilei.ro, digi24.ro, facebook.com/gdiaconu1704/

Sursă poză principală: istockphoto.com