„Nu lăsa rușinea în farfurie!” De ce nu trebuie să-ți forțezi copilul să termine tot de mâncat

„Termină tot din farfurie”, „Nu te ridici de la masă până când nu sorbi și ultima lingură de ciorbă”, „Nu e frumos să lași mâncare în castronel”, „Nu primești nimic dulce dacă nu termini tocănița”. Acestea sunt doar câteva din îndemnurile pe care le aud copiii care sunt forțați practic zi de zi să își „curețe” cu rigurozitate bolul cu mâncare.

Uneori, recipientele sunt umplute până la refuz de mâncare, iar stomăcelul mic al copiilor nu o poate îngera și nici digera. Dar părinții și bunicii nu înțeleg acest lucru. Adulții știu că dacă mănânci bine, crești mare, sănătos, puternic și nu țin cont de rugămințile fierbinți ale copiilor, acelea de a nu-i obliga să mănânce tot din farfurie.

Iată de ce nu trebuie să forțezi copilul să mănânce mai mult decât poate. Specialiștii au ajuns la un acord comun: dacă părinții obligă copilul să își termine mâncarea din farfurie, acest lucru poate avea repercursiuni atât asupra sănătății fizice, cât și psihice, ulterior în viață.

Mâncatul necontrolat

Dacă micuțul va fi forțat să mănânce tot din farfurie, repercursiunile pot fi destul de grave, transformându-se în mâncat necontrolat. Copilul va învăța că mâncarea este nu este numai o necesitate, ci și o alinare.

Un copil care simte că își face părinții fericiți atunci când mănâncă tot din farfurie, va fi un adult care va mânca necontrolat, sperând că astfel va rezolva problemele în propria lui familie.

În plus, adultul va înțelege că este mai bine să fii sătul decât să-ți fie foame și cu prima ocazie va mânca ce i se oferă. Studiile arată că numai în Statele Unite ale Americii, 6% din adolescenți suferă de o tulburare alimentară din această cauză.

Din primul an de viață până în ultimul an de adolescență. Învață să gestionezi mofturile la mâncare ale copiilor

Copiii nu mai au încredere în semnalele transmise de propriul corp

Un copil care va fi forțat să mănânce chiar dacă este sătul, va deveni un adult care nu mai are cu încredere în semnalele transmise de propriul corp.

Părintele nu face altceva decât să-i arate micuțului că nu este suficient de stăpân pe corpul lui, că nu știe când este cu adevărat sătul sau nu, și că trebuie să termine tot din farfurie. Ulterior vor interveni probleme de percepție a propriei imagini corporale.

Copilul se poate îneca cu mâncare. Atenție, părinți!

În momentul în care copilul este forțat să termine tot din farfurie și el plânge sau spune în mod repetat „nu mai pot”, există pericolul ca acesta se înece cu mâncare. Micuțul trebuie încurajat să mănânce calm, relaxat, pentru a elimina pericolul înecării.

Când copilul insistă că este sătul, atunci este sătul!

În cazul în care copilul insistă că nu mai poate să mănânce și că este sătul, cu toate că părintelui i se pare că a luat doar câteva linguri de mâncare, atunci adultul trebuie să aibă încredere în instinctele copilului și să nu îl forțeze să termine tot din farfurie. Mesele forțate au doar repercursiuni negative asupra stării de sănătate și stimei de sine a micuților.

Copilul trebuie să învețe limbajul senzorial…

Poate că micuțul refuză un anumit fel de mâncare pentru că este nou, pentru că simte o altă senzație atunci când o ingerează, pentru că nu este obișnuit cu acel tip de mâncare. Adultul nu trebuie să îl forțeze, ci mai degrabă să-l întrebe cum i se pare gustul respectiv, textura nouă, ce părere are prichindelul despre acest tip de preparat…

Îl poate încuraja să-l ating întâi cu limba, să îl miroasă, să vadă dacă este cald sau rece, moale sau tare. Totodată, părintele îi poate explica copilului și beneficiile pe care mâncarea din farfurie le are asupra propriei lui sănătăți.

Dacă nu a gustat niciodată somon, părintele îi vorbi despre uleiurile pe care le conține acest tip de carne, despre vitaminele și rolul lor în organism, îl poate îndemna să guste câte puțin, oferindu-i desigur și o altă alternativă de mâncare la aceeași masă.

Mofturi la mancare? Trucuri pentru un copil care papa tot

Cum știi că ești sătul? Dar că ți-e foame?

Un alt lucru pe care foarte important pe care părintele trebuie să îl facă atunci când vine vorba despre copilul lui, este să vorbească despre senzațiile de foame și de sațietate. Copilul va spune părintelui cum știe că îi este foame, când burtica scoate zgomote, când se simte puțin slăbit, când nu mai are răbdare sau este nervos.

La fel de bine copilul poate exprima și atunci când se simte sătul, când simte că burtica explodează, că nu mai poate să mănânce nici măcar o linguriță de mâncare. De asemenea, trebuie făcută o diferență clară între senzația de poftă și cea de foame, pentru că micuțul poate alege să mănânce un anumit lucru doar de poftă, din cauza mirosului și nu pentru că este foame.

Lăsați copilul să experimenteze hrana cu diferite topping-uri sau condimente

Dacă micuțullui nu-i plac morcovii fierți pe care părintele i-a pregătit cu drag, poate fi îndemnat să presare puțină sare sau puțin ketchup peste ei, pentru a le schimba gustul. De asemenea, sosurile pentru salate, sosurile de roșii, condimentele simple precum sare și piperul pot schimba gustul mâncării.

Părinții vor fi surprinși cât de bine acceptă un copil un anumit fel de mâncare doar cu un strop de ulei de măsline, sare de mare și puțin ketchup lângă.

Fiecare masă trebuie să fie o sărbătoare!

Mesele trebuie să fie plăcute, frumoase, o reală sărbătoare în familie, nu motiv de plâns, ceartă, nemulțumiri. Atmosfera trebuie să fie cât mai degajată, mai relaxată, copiii nu trebuie forțați să mănânce, iar adulții își pot împărtăși experiențele de peste zi la masă și îi pot încuraja și pe copii să facă același lucru.

Acestea fiind spuse, cu cât micuțul nu va fi forțat să termine tot din farfurie, să soarbă până și ultima lingură de ciorbiță, cu atât va crește un adult mai stăpân pe sine, mai mulțumit de propria imagine, care va pune pe primul plan propriile emoții și va fi sănătos din punct de vedere fizic și psihic.