Disciplina pozitiva si copilul tau

Studiile recente ne spun ca majoritatea copiilor sunt proiectati din nastere sa relationeze cu ceilalti si ca acei copii care simt o legatura cu familia, scoala, prietenii si comunitatea sunt mai putin predispusi sa se comporte gresit. Disciplina pozitiva se bazeaza pe intelegerea faptului ca disciplina trebuie sa fie invatata si ca disciplina invata.
Jane Nelsen spune ca disciplina pozitiva se bazeaza pe cinci criterii prin care copiii pot fi invatati disciplina in viata, si anume:

1. Sprijinirea copiilor in perceperea sensului relationarii - Apartinerea si importanta personala in relatie cu un grup, familie, comunitate.

2. Respectul si incurajarea - prin bunatate si fermitate, in acelasi timp.

3. Educatie de lunga durata - are in vedere ce gandeste copilul, ce simte, ce invata si ce decide cu privire la el si lumea lui si ce sa faca in viitor pentru a supravietui si a prospera.

4. Invata copilul abilitatile sociale - respectul, grija fata de ceilalti, rezolvarea problemelor si cooperarea, precum si aptitudinile care il pot ajuta acasa, la scoala sau in comunitate.

5. Invita copiii sa descopere cat de capabili sunt ei - incurajeaza folosirea constructiva a puterii si a autonomiei personale.

Disciplina pozitiva invata adultii sa foloseasca blandetea dar si fermitatea in educatia copiilor; nu se bazeaza pe o permisivitate exagerata, dar nici nu abuzeaza de aplicarea pedepselor.

Uneltele si conceptele disciplinei pozitive

• Respectul reciproc. Adultii isi manifesta fermitatea prin respectul de sine si a nevoilor impuse de situatiile in care se afla si isi manifesta bunatatea prin respectarea nevoilor copilului.

 • Identificarea motivului care sta in spatele comportamentului; recunoasterea motivului pentru care copilul face ceea ce face si lucreaza la schimbarea motivului in loc sa incerce doar schimbarea comportamentului.

• Comunicarea practica si aptitudinea de a rezolva probleme.

• Concentrarea pe solutii in locul pedepselor.

• Incurajarea in locul laudelor. Incurajarea observa efortul si imbunatatirea, nu doar succesul si construieste respectul de sine si puterea personala.

Disciplina pozitiva include recompensarea comportamentului pozitiv la fel de mult ca urmarirea reducerii comportamentului negativ. Unele recompense pot fi de natura verbala, dar altele pot fi chiar cadouri care se ofera copilului in urma unui comportament pozitiv.

Si totusi, cum inveti copiii auto-controlul, auto-ajutorul, modalitatile de a se intelege cu ceilalti, obiceiurile in familie si rutina la scoala?

In randurile care urmeaza vom incerca sa gasim cateva metode si cuvinte care pot fi utilizate in situatii obisnuite la care participa copiii mici.

 1. Arata copilului ca recunosti si accepti motivul pentru care el face ceea ce, in opinia ta, este gresit. „Stiu ca vrei sa te joci cu trenuletul, dar..."Astfel validezi legitimitatea dorintelor copilului si ca tu il intelegi.

2. Argumenteaza de ce spui „dar": „tu vrei sa te joci cu trenuletul, dar fratele tau il foloseste acum." In acest fel copilul intelege ca si altii au nevoi.

3. Ofera-i o solutie: „In curand te vei putea juca cu trenuletul." Un copil in varsta de un an incepe sa inteleaga conceptul „un minut" si va astepta rabdator daca intotdeauna ne tinem de cuvant dupa 60 de secunde. La doi-trei ani, copilul incepe sa inteleaga cand ii spunem „Te anunt cand iti vine randul", daca o facem intotdeauna si nu dupa mai mult de 2-3 minute. Aceasta metoda ajuta copilul sa invete cum sa isi amane o satisfactie, dar nu afecteaza abilitatea lor de a percepe timpul.

4. Deseori poate fi util sa spui ceva care sa sublinieze increderea ta in abilitatea si vointa copilului de a invata: „Cand vei fi mare vei sti cum sa..." Astfel ii confirmi copilului increderea ta in el si ii transmiti ca stii ca are toate datele ca sa creasca si sa se maturizeze.

5. In unele situatii, dupa ce ii transmiti clar ce nu trebuie facut, ii poti demonstra ce trebuie facut sau o alta modalitate mai buna de a face acel lucru: „Nu lovim. Atingem chipurile oamenilor cu blandete"(corectie usoara) sau „Piesele jocului nu se arunca. Hai sa le aranjam impreuna" (iti oferi ajutorul). In acest fel stabilesti limite cu fermitate, dar ajuti si copilul sa simta ca sunteti o echipa, nu dusmani.

6. Copilul mic nu este usor de distras de la o activitate sau un obiect, dar este usor de redirectionat. Astfel ii insufli credinta ca are dreptul de a alege, dar ca si altii au drepturi.

7. Evita acuzatiile. Comunica pe un ton respectuos, chiar si cu bebelusii. Astfel previi scaderea respectului de sine al copilului si incurajezi cooperarea.

8. Pentru fiecare refuz al tau, ofera copilului doua variante acceptabile. De exemplu: „Nu o poti musca pe sora ta, dar poti musca un biscuite sau ratusca de plastic." In acest mod ii incurajam independenta si capacitatea de a lua decizii, dar impunem si niste granite.

9. Stabileste limite si standarde ferme, dupa necesitati.

 10. Aminteste-ti ca „ocupatia" copilului mic este sa atinga, sa miroasa, sa guste, sa loveasca, sa exploreze. Uneori pot fi lacomi, alteori surprinzatori. Nu sunt abili in a imparti; copiii au nevoie de timp pentru a exprimenta posesia inainte sa invete sa imparta.

Copiii au nevoie de un grad de independenta fata de parintii lor pentru a putea deveni individualitati. Un mod de a face acest lucru este de a spune „nu" si de a nu face ce li se cere, alt mod este de a face ce nu este dorit.
Daca adultii isi inteleg copiii pot crea situatii si pot dezvolta atitudini care vor permite si vor incuraja dezvoltarea. Disciplina este mai usor invatata de catre copii prin ghidare, nu prin pedeapsa.